Secolul XXI, impredictibil şi îngrijorător. Ce face Republica Moldova?

Războiul din apropierea frontierelor României şi Republicii Moldova este o realitate şi nu o ficţiune. În îndeplinirea intereselor sale strategice şi geopolitice, Federaţia Rusă recurge la un instrument nou, respectiv „războiul hibrid”, astfel încât acest început de secol XXI se anunţă a fi mai mult decât îngrijorător, ba chiar neaşteptat de impredictibil.

Constantin Corneanu, istoric şi cercetător al relaţiilor internaţionale şi blogger adevarul.ro, a explicat că UE este obligată să sprijine parcursul european al Kievului, având de partea sa o elită politică pro-europeană aflată la guvernare, în condiţiile opoziţiei totale, strategice a Federaţiei Ruse, astfel încât credibilitatea „visului european” să nu se prăbuşească. În acest context, evoluţiile de pe scena politică de la Chişinău sunt îngrijorătoare şi au efecte asupra modului în care Republica Moldova este percepută în cancelariile occidentale, precum şi în cele răsăritene.

Relaţia UE-Republica Moldova nu are nevoie de niciun scurtcircuit

Istoricul consideră că implementarea măsurilor cuprinse în Acordul de Asociere şi bătălia pentru modificarea statutului Republicii Moldova, respectiv renunţarea la neutralitate şi începerea procesului de integrare în structurile NATO, reprezintă un test crucial pentru elita politico-militară a Republicii Moldova în efortul de a asigura modernizarea statului şi bunăstarea propriilor cetăţeni.

În opinia sa, la Chişinău se înregistrează un echilibru politic fragil, în sensul că există o coaliţie politică vulnerabilă, ca urmare a sprijinului oferit de către PCRM, precum şi minorităţi naţionale şi politice extrem de active, propăvăduite de către liderii de la Kremlin.
 

Încetinirea sau stagnarea reformelor la Chişinău, în speţă a procesului de integrare în UE, dincolo de o posibilă instabilitate politică şi guvernamentală cauzată de influenţa comuniştilor în guvernul Gaburici, reprezintă factori care pot modifica în mod semnificativ statutul actual, geopolitic al Republicii Moldova. „Orice scurtcircuit în relaţia dintre UE şi Republica Moldova va influenţa, de-o manieră semnificativă, prezentul şi viitorul statut geopolitic al Republicii Moldova”, a subliniat Corneanu.

Elita politică ar trebui să accelereze integrarea europeană

Republica Moldova ar putea însemna mai mult pe agenda politico-diplomatică a statelor din spaţiul ex-sovietic dacă ar accelera procesul de integrare în Uniunea Europeană. „Elita politică de la Chişinău ar trebui să accentueze procesul de integrare europeană, astfel încât Republica Moldova să devină mai mult decât o „poveste de succes” a diferitelor formule politico-diplomatice şi economice de extindere a UE în spaţiul ex-sovietic”, a precizat Corneanu.

În opinia sa, „implementarea Acordului de Asociere va putea determina, în plan economic, transformarea Republicii Moldova într-o zonă de interes economic şi financiar chiar şi pentru Federaţia Rusă, având în vedere necesităţile de comerţ ale Rusiei în spaţiul UE”. Corneanu a subliniat că strategia economică prin care Republica Moldova poate deveni un cap de pod pentru Rusia ar fi bine să reprezinte o miză pentru guvernanţii de la Chişinău. Republica Moldova poate deveni un cap de pod pentru Rusia în următorii trei-cinci ani, în contextul în care Rusia vrea să pătrundă pe piaţa europeană.

Rusia destramă Ucraina visând controlul la Marea Neagră

Războiul din Ucraina face parte din riposta strategică a Federaţiei Ruse faţă de încercarea Occidentului, în speţă SUA şi NATO, de a domina „bordura maritimă” a Eurasiei, adică „Rimland”-ul. „Încă din 1992, o serie de oficiali americani implicaţi în gestionarea problemelor securităţii naţionale au manifestat interes în ceea ce priveşte necesitatea neadmiterii apariţiei pe continentele european şi asiatic a unei forţe strategice, capabile să se opună SUA, iar în acest sens se atrăgea atenţia că ţările „cordonului sanitar” (în special, Ţările Baltice) sunt teritorii de cea mai mare importanţă strategică”, a explicat istoricul.

În contextul extinderii UE şi al apropierii NATO de frontierele Federaţiei Ruse, „liderii de la Kremlin sunt extrem de interesaţi de o reorganizare a spaţiului geopolitic de la frontierele sale, precum şi de a întreţine o serie de „conflicte îngheţate” în spaţiul ex-sovietic care pot împiedica constituirea acelui „cordon sanitar” atât de temut de sovietici şi, mai apoi, de ruşi”. Totodată, pierderea de către Rusia, în decursul istoriei, a controlului asupra Peninsulei Crimeea a determinat pierderea controlului strategic asupra bazinului Mării Negre. „Federaţia Rusă s-a implicat în rezolvarea „problemei ucrainene”, respectiv refacerea spaţiului ucrainean conform unui singur model geopolitic considerat a fi logic şi firesc la Moscova, în speţă destrămarea Ucrainei”, a precizat cercetătorul.

Acordul de la Minsk, un moment tactic

Acordul de la Minsk nu este, în opinia istoricului, un praf în ochi aruncat Occidentului, ci este un moment tactic, o etapă dintr-un lung proces politico-diplomatic şi militar care are un obiectiv strategic: reafirmarea Federaţiei Ruse ca un important actor de putere al zonei. „Kremlinul semnalează foarte clar că există o linie roşie peste care liderii Federaţiei Ruse nu vor accepta să se treacă, deoarece, în opinia lor, securitatea naţională a statului rus se află sub semnul întrebării. Transpunerea în fapt a Acordului de la Minsk, din acest început de an 2015, reprezintă o mare încercare pentru diplomaţia UE şi pentru comunitatea euro-atlantică”, a apreciat Corneanu.

În opinia sa, elita politică de la Kiev va trebui să facă eforturi teribile pentru a gestiona evoluţia statului ucrainean spre integrarea în structurile euro-atlantice. Lupta împotriva corupţiei, restabilirea suveranităţii asupra teritoriilor secesioniste, reformele economice şi politice, precum şi reechilibrarea raporturilor cu Federaţia Rusă sunt priorităţi de grad zero pe agenda de lucru a preşedintelui Poroşenko, a Guvernului şi Parlamentului de la Kiev. UE şi SUA sunt dispuse să sprijine, în diferite formule de implicare politică, economică şi militară, atingerea obiectivelor menţionate mai sus.

Victoria separatiştilor relevă determinarea Kremlinului

Zona tampon care se poate crea în răsăritul Ucrainei, respectiv un „conflict îngheţat” după modelul transnistrean, va influenţa în mod decisiv evoluţiile geopolitice ale Kievului, apreciază Corneanu.

Retragerea trupelor ucrainene din Debalţevo simbolizează o înfrângere tactică cu implicaţii strategice, o subminare a încrederii în forţa armatei şi a statului ucrainean. „Victoria separatiştilor, cu sprijinul mai mult sau mai puţin discret al Federaţiei Ruse, relevă hotărârea Kremlinului de a-şi îndeplini obiectivele strategice în conformitate cu planurile care se pare că sunt destul de bine gândite, coerente”, a precizat istoricul.

În opinia sa, în prezent se discută foarte mult în mass-media despre încercarea Federaţiei Ruse de a obţine un culoar strategic terestru, care să permită legarea spaţiului rusesc de Peninsula Crimeea, astfel încât dintr-o astfel de perspectivă putem înţelege prezentul şi viitorul acestui conflict din răsăritul Ucrainei. „O enclavizare a sud-estului Ucrainei, după modelul Tiraspolului, poate fi de mare ajutor în perspectivă pentru Kremlin în efortul acestuia de a influenţa evoluţiile geopolitice ale Kievului”, a concluzionat Corneanu. 

Constantin Corneanu este preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice „Gheorghe I. Brătianu” din Bucureşti. Anterior, a fost consilier în cadrul Oficiului Guvernului României pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova (2004 - 2007) şi jurnalist la Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale în cadrul redacţiei TV Pro-Patria şi la Observatorul Militar. Este doctor în istorie din 2003 cu o teză legată de geopolitica României în epoca celui de Al Doilea Război Mondial. A absolvit Colegiul Naţional de Apărare (1998) şi Facultatea de Istorie (1994) a Universităţii Bucureşti. A publicat lucrările: Sub povara marilor decizii (ediţia a I-a la Editura Scripta, Bucureşti, 2007 şi ediţia a II-a la Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2013); Victorie însângerată. Decembrie 1989 (Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2014). A fost nominalizat la Marele Premiu al Clubului Român de Presă pentru talk-show pe anul 2000 cu  producţia de televiziune Balcanii în flăcări. Co-editor al volumului Prăbuşirea Imperiului Sovietic. "Lecţii" în retrospectivă (Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012).