Preşedintele Klaus Iohannis mi-a infirmat pronosticul din
comentariul publicat pe site-ul “contributors.ro” sâmbătă trecută şi a luat
totuşi parte la şedinţa Consiliului Naţional al PNL.
Să-l mai credem pe Iohannis, după fermul său discurs de la PNL? Sau îi facem jocul lui Dragnea, dacă nu? Avem alternativă? Poate fi ea PNL? Ori poate Cioloş? Sau USR? Atenţie mare la diversiunile regimului.
Recentele dezvăluiri ale celui care a coordonat în Serviciul
de Informaţii Externe (SIE) munca unui grup de oameni, ofiţeri deplin conspiraţi
şi cunoscuţi sub denumirea de „Fantome/Ilegali” (Brigada„U”), a readus în discuţie importanţa
informaţiei secrete, a celui care o obţine în folosul ţării sale, precum şi a
modului în care aceasta poate fundamenta orientarea strategic a elitelor politice
aflate la conducerea statului.
Este de presupus că în discuţia telefonică
Iohnnis-Dăncilă au fost făcute referiri la reducerea, prin rectificare, a
bugetelor serviciilor de informaţii şi a celor de pază şi protecţie. Vizibil
afectat, Dragnea a explicat în ultima intervenţie televizată că reducerile nu
sunt mari, că au drept cauză necheltuirea a 50% din bugetul alocat în primele şase
luni.
Azi reintră în vigoare primul set de sancţiuni americane împotriva Iranului, urmare directă a retragerii unilaterale din JCPOA dictată de Donald Trump.
Clujul a devenit capitala României timp de 4 zile şi destinaţia pentru
relaxare şi distracţie a sute de mii de români şi străini. Untold e deja
un fenomen, iar un asemenea festival nu-şi putea găsi mai bine locul
decât în inima Transilvaniei.
O! Doamne! Muie PSD! Ce impietate! Ce neruşinare! Ce degradare! Ce imoralitate! Luat şi băgat în dubă infractorul care a scos pe gură aşa ceva! Un oarecare cîştigător al premiului Nobel pentru literatură, Albert Camus, spunea „The only way to deal with an unfree world is to become so absolutely free that your very existence is an act of rebellion“.
Analiza îşi propune să explice reacţiile virulente ale presei mainstream
la adresa preşedintelui Trump după recentul Summit de la Helsinki.
Preşedintele Trump a fost acuzat de trădare şi etichetat ca reprezentând
o ameninţare la adresa securităţii Statelor Unite ale Americii.
Grijulie cu soarta pensionarilor, primarul Firea
s-a gândit să le facă un cadou estival. Un sejur gratuit de 8 zile în Grecia
pentru 1000 de persoane de peste 50 de ani, bucureşteni. Cadoul acesta s-a
dovedit a fi, însă, otrăvit.
Am foarte des discuţii, dispute şi chiar conflicte cu candidaţi care
îmi reproşează, direct sau indirect, voalat, aluziv, sau ironic, frontal
şi uneori chiar cu înjurături, că se potriveau „perfect“ cu cerinţele jobului din anunţ şi totuşi nu au fost chemaţi la interviu. Dovada clară pentru ei că jobul fusese dat deja „cui trebuie“ - subînţeles că acela cu un profil care nu avea cum să se potrivească „perfect“ - sau alte asemenea.
Spuneam, în prima parte a acestui articol, că am rezerve totale faţă de prestaţia deontologică a postului „Antena 3“. Este vorba, evident, de postul de televiziune (t.v.), nu de posturile creştine dintre sărbători.
Întrebarea este acum nu dacă, ci când şi unde se vor declanşa noile „războaie ale foamei“ la o dimensiune poate mai mare şi purtate cu mai multă disperare decât în 2007-2008.
A fost o vreme când până şi cele mai moderne, mai
sofisticate, mai desprinse de critica aşa-zis universitară (adică veche,
biografică) şi mai apropiate de „noua critică“ istorii ale literaturii franceze dovedeau un
interes scăzut pentru „Bouvard et Pécuchet“, romanul
neterminat al lui Flaubert. La care acesta începuse să lucreze prin 1872 şi
care a apărut postum în anul 1881.
Indulgenţa faţă de mituitor e probabil unul dintre marile păcate ale luptei anticorupţie de până acum. Consecinţa este că, mai ales de la adăpostul unei jurisdicţii internaţionale, mituitorii sunt încurajaţi în comportamentul lor. Este prins un politician şi băgat în puşcărie? Nici o problemă, găsim altul, dăm şpagă până nimerim unde trebuie! (Lucian Davidescu)
Retrimiterea Legii Offshore pentru reexaminare la
Parlament ne developă pentru Klaus Iohannis o imagine de preşedinte-jucător,
transformând exploatarea gazelor din Marea Neagră în cel mai discutat subiect
pentru această toamnă şi într-o posibilă platformă de idei pentru alegerile
prezidenţiale.
Au fost prea multe critici la adresa Diasporei în ultima săptămână că să fie trecute vederea. Poziţia şi argumentele Alinei Mungiu Pippidi, care-i jigneşte pe românii din Diaspora, inclusiv pe cei care vor participa la protestul din 10 august, trebuie atacate, iar românii de peste hotare trebuie apăraţi cu argumente.
Doamna Alina Mungiu-Pippidi
a publicat de curând pe blogul „România curată” un articol în contra „lumpendiasporei“
şi „mahalalei“ româneşti din Occident. Articolul merită o analiză a discursului,
fie şi pentru nevoia de a înţelege de ce un astfel de text i-a ieşit autoarei…
„curat murdar“.
Tot aud şi citesc
argumentul acesta: arătaţi-ne o minune şi o să credem. Sau: daţi-ne un
argument decisiv despre existenţa lui Dumnezeu şi o să credem.
A fost odată un actor grăbit. Era în vremea când plebeii stăpâneau ştirile iar maestrul stăpânea informaţia. Şi din acele îndepărtate timpuri au rămas până astăzi aceleaşi obiceiuri ale puterii. Plebea cu praful de pe tobă iar maestrul trăgând sforile.
Un
stat precum Israel are rar ocazia de a-şi trage sufletul şi a-şi face un bilanţ
optimist. Încă de la proclamarea sa, sentimentul de asediu şi de urgenţă a fost
prea puternic pentru a mai lăsa timp de respirat.
Se pregătesc intens noi planuri operaţionale extrem de ample pentru a face faţă unor foarte posibile situaţii conflictuale într-una sau în mai multe dintre punctele cele mai critice ale planetei: strâmtorile cu valoare strategică.
Cea mai recentă premieră a reputatului regizor Eugenio Barba, „Copacul“, este o chintesenţă a ideilor sale artistice legate de teatrul antropologic, pe care l-a iniţiat la Teatrul Odin din localitatea Holstebro din Danemarca.
E tot mai evidentă creşterea stării de nemulţumire a
electoratului de dreapta, îndeosebi a intelectualilor publici, faţă de conduita
socotită drept dezamăgitoare d-lui Klaus Iohannis.
Ungaria lui Viktor Orban a reuşit încet dar sigur să îşi consolideze un rol tot mai important în regiune, având în vedere în această strategie să influenţeze, adesea prin circuite financiare complexe gestionate de apropiaţi ai regimului, comunităţile maghiare din statele limitrofe, inclusiv România. Această influenţă şi avânt politic al lui Orban s-au simţit şi în discursul susţinut la Tuşnad săptămâna trecută.
Actuala dominare a
scenei politice de către un partid având la vârf agramaţi, penali, oameni lipsiţi de
profesionalism, are drept cauză şi absenţa unei alternative. Vin iarăşi alegeri
în 2019-2020 şi tare mă tem că absenteismul va fi la fel de mare. Românii au
ajuns în faza în care decât să voteze răul
cel mic, mai bine nu votează.
Salut, Internet! Numele meu este Bogdan şi sunt elev în clasa a XII-a în Ploieşti. În judeţul meu nu au fost închise şcolile, în oraşul în care locuiesc nu a fost dată zăpada de pe drum, iar patinajul artistic este o probă obligatorie pentru toţi pietonii, deoarece autorităţile nu se ocupă corespunzător de treaba asta cu „iadul alb”.
Ne hrănim cu bârfe şi cu scandaluri, băgăm certuri în sânge. Nu ne place să intervenim ca să aplanăm un conflict, indiferent că e vorba de cele de amploare în care pot exista repercusiuni serioase sau de cele ridicole în care îţi pierzi zâmbetul tâmp de pe faţă dacă le întrerupi, că doar eşti fanul lor. Cel mai rău e că nu eşti singurul.
