Este inexplicabilă ignoranţa „echipei câştigătoare”,
care după ce s-a „sinucis” cu Florin Cîţu, repetă acum istoria cu Nicolae Ciucă.
La indigo. Un şef de partid trebuie să aibă multe calităţi, pe care nici Cîţu
nici Ciucă nu le au. Simplul fapt că au fost impuşi de Iohannis nu este nici pe
departe suficient. Iar „echipa câştigătoare” a închis ochii la Cîţu, îi închide
şi acum la Ciucă.
Ştirea de bază o cunoaşteţi deoarece, în formula scurtă, a făcut rapid înconjurul lumii: prin
decizia Adunării Generale a Naţiunilor Unite, Rusiei i-a fost suspendat
drepturile care-i reveneau ca ţară membră în Consiliul pentru
Drepturile Omului al ONU. Clar, simplu şi foarte uşor de memorat de public.
Cu fiecare zi ce trece este tot mai clar. Rusia
nu duce în Ucraina un război după regulile cunoscute şi acceptate. Nici gând de
aşa ceva. O spune cu subiect şi predicat primarul pro-rus instalat la Mariupol: „rezidenţii
au două opţiuni. Rusia sau moartea! Experienţa din alte teatre de luptă în care
a fost implicată Rusia ne spune acelaşi lucru. Rusia rade oraşe întregi de pe
faţa pământului.
„Sângele nevinovat al victimelor de la Bucha, în Ucraina, strigă până la Cer şi imploră să se pună capăt acestui război“, spune Papa Francisc.
Arareori, în timpul unei generaţii, publicul spectator este pus în faţa
unei demonstraţii de retorică de tip mesianic, noi ne amintim pe aceea
celebră în care Martin Luther King vorbea pentru istorie despre visul pe
care-l avusese despre lumea nouă ce urma să se nască.
Arareori, în timpul unei generaţii, publicul spectator este pus în faţa
unei demonstraţii de retorică de tip mesianic, noi ne amintim pe aceea
celebră în care Martin Luther King vorbea pentru istorie despre visul pe
care-l avusese despre lumea nouă ce urma să se nască.
German Marshall Fund-România, LARICS şi Centrul de Studii Sino-Ruse au
marcat împlinirea a 50 de ani de la vizita în China a celui de-al
37-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon,
printr-o dezbatere online dedicată memorabilului eveniment istoric.
Viaţa m-a adus prin îndeletnicirile mele gazetăreşti şi scriitoriceşti
în apropierea, cum mai spuneam odată, unor oameni de seamă, care mi-au
îmbogăţit zilele şi astăzi, cum se vede, amintirile.
Republica Moldova găzduieşte peste 100.000 de refugiaţi ucraineni, dintre aceştia 95% sunt cazaţi în familii. Deşi numărul refugiaţilor este mare, centrele de plasament temporar sunt aproape libere, majoritatea alegând să se cazeze fie în gospodăriile moldovenilor, fie să stea cu chirie.
Potrivit informaţiilor difuzate de publicaţia SPIEGEL, BND - adică serviciul de informaţii străine al Republicii Federale Germania - a înregistrat traficul radio al presupuşilor autori ai atrocităţilor din Bucea, din Ucraina. În consecinţă, afirmă revista menţionată, actele brutale fac parte din strategia armatei lui Putin.
Este de neînţeles până unde poate merge
obedienţa PNL faţă de Iohannis. L-au ascultat când l-a impus pe Florin Cîţu, un
om fără anvergura politică necesară unui şef de partid, pe mâna căruia au căzut
la 14-16%. Acum îl ascultă şi când îl impune pe Nicolae Ciucă la conducerea
PNL, ca să cadă în irelevanţă la alegerile din 2024. De atâta obedienţă
doar Putin se mai bucură!
În anul de graţie 2014, un an puternic încărcat din punct de vedere
electoral, între anostele alegeri europarlamentare şi tumultuoasele
prezidenţiale în România s-a produs o minune.
Trebuie să o recunoaştem, relativ recent am fost în adevăr martorii unor evenimente muzicale, momente de interes aparte, evenimente faţă de care atât adeziunea publicului meloman, a celui de specialitate cât şi a muzicienilor performeri înşişi, a fost deplină, a fost unanimă.
Ce am învăţat din povara zecilor de milioane de morţi pe care ne-a pus-o în spate istoria regimurilor totalitare? Până unde merg, umăr la umăr, dictatorul şi masele?
Aşa ceva nu s-a mai spus niciodată la modul deschis. Niciodată vreo ţară nu şi-a precizat cu atâta nonşalanţă şi precizie obiectivul său imperial. Seamănă, de foarte departe, cu ceva care s-ar fi putut naşte din imaginea celebră, evident în linia retoricii franceze, folosită de Generalul de Gaulle atunci când, în noiembrie 1959, invoca un vis al Europei Unite, cea care să meargă de la
Citesc consternat că istoricul Ioan-Aurel Pop a fost reales preşedinte al Academiei Române. Nu-mi vine să cred ce se întîmplă.
Vă rog să opriţi atitudinea de discriminare
practicată de conducerea Teatrului ”Toma Caragiu” împotriva cântăreţei Rodica-Elena Tudor care
şi-a asumat public etnia romă încă din anul 2010.
Politizarea instituţiilor statului, inclusiv a instanţelor de judecată,
rămâne principala problemă a României. Partidele politice au devenit oficii de
plasare a forţei de muncă şi nu administratori corecţi ai statului.
123 de poliţişti, 50 de jandarmi, 14 militari M.Ap.N. şi 10 poliţişti locali, constituiţi în 40 de dispozitive de ordine şi siguranţă publică şi puncte de verificare, luptători din cadrul Serviciului pentru Acţiuni Speciale Prahova şi jandarmi din cadrul Grupării Mobile de Jandarmi ,,Matei Basarab” Ploieşti, au fost mobilizaţi să verifice respectarea reglementărilor în vigoare, în două comunităţi de romi, Mimiu şi Bereasca.
În apropierea centrului
Ploieştiului, există o zonă a unei multiculturalităţi religioase greu de înteles
astazi. În doar câteva sute de metri, avem o biserică evanghelică, o catedrală
catolică, o sinagogă, şi, bineînţeles, o biserică ortodoxă.
E greu să fii ploieştean dacă nu eşti obişnuit să fii luat de prost. Te înveţi să achiţi sume exagerate unor oameni care nu te iau în serios, în speranţa că serviciile pentru care plăteşti se vor ridica la nivelul aşteptărilor tale.
Salut, Internet! Numele meu este Bogdan şi sunt elev în clasa a XII-a în Ploieşti. În judeţul meu nu au fost închise şcolile, în oraşul în care locuiesc nu a fost dată zăpada de pe drum, iar patinajul artistic este o probă obligatorie pentru toţi pietonii, deoarece autorităţile nu se ocupă corespunzător de treaba asta cu „iadul alb”.
Ne hrănim cu bârfe şi cu scandaluri, băgăm certuri în sânge. Nu ne place să intervenim ca să aplanăm un conflict, indiferent că e vorba de cele de amploare în care pot exista repercusiuni serioase sau de cele ridicole în care îţi pierzi zâmbetul tâmp de pe faţă dacă le întrerupi, că doar eşti fanul lor. Cel mai rău e că nu eşti singurul.
