31 iulie: Ziua în care prințul Carol al României a renunțat a doua oară la tron VIDEO
0În 1919, Prințul Carol al României a renunțat a doua oară la tron. Tot într-o zi de 31 iulie s-au născut Mircea Baniciu și Horațiu Mălăele.
1431: prima atestare internă a orașului Piatra Neamț
Conform Wikipedia, primele mențiuni scrise despre Piatra Neamț se întâlnesc în Cronica rusească (cca. 1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra) - în Lista orașelor valahe de la Dunare și în documentele asociate cu expediția regelui maghiar Sigismund de Luxemburg în Moldova în anul 1395, când apare prima mențiune maghiară a localității: Karácsonkő: „in terra nostra Molduana ante villam Karácsonkő”.
În actul din 31 iulie 1431 prin care Alexandru cel Bun a dat Mănăstirii Bistrița două prisăci, este menționată și o "casă a lui Crăciun de la Piatra". Dreptul de târg este atestat din evul mediu, însă statutul de târg domnesc îl primește doar în anul 1453.
Conform datelor strânse în Codex Bandinus (secolul al XVII-lea), Piatra a fost locuită în majoritate de maghiari și de sași. Cu timpul, Târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468-1475) a unei Curți Domnești (menționată ulterior în mai multe rânduri - 1552, 1570, 1594), de către Ștefan cel Mare. Aceasta a exercitat o puternică influență atât în plan economic, politic, cât și administrativ, chiar dacă ea nu a fost decât o casă voievodală. În urma săpăturilor efectuate în anii 1950, atât aici, cât și la Bâtca Doamnei, au fost descoperite vestigii medievale. Marco Bandini a menționat că în anul 1646 încă mai erau vizibile ruinele vechii biserici catolice medievale.
1784: a murit Denis Diderot, filosof francez
Născut la Langres, Diderot a fost o figură complexă a iluminismului francez, având o influență majoră asupra spiritului raționalist al secolului al XVIII-lea. Diderot a primit o educație iezuită și a renunțat la o carieră în drept, dedicându-se studiului și scrisului. În 1745, împreună cu D'Alembert, Diderot a început să editeze Encyclopédie, un proiect celebru, care i-a inclus aproape toți scriitorii francezi iluminiști importanți.
Una din piesele sale, Le Père de famille (Tatăl de familie, 1758), a fost considerată prototipul "dramei burgheze". Dintre celelalte opere ale sale, La Religieuse (Călugărița, 1796) – roman psihologic, Jacques le fataliste (Jacques fatalistul, 1796), precum și satira Le Neveu de Rameau (Nepotul lui Rameau) au devenit binecunoscute.
De asemenea, Diderot este apreciat și pentru scrierile sale filozofice: Pensées philosophiques (Cugetări filozofice, 1746) și Lettre sur les aveugles (Scrisoare despre orbi, 1749). Diderot a avut o contribuție fundamentală în domeniul criticii moderne de artă, cu ale sale Salons (Saloane), articole pe care le-a publicat în ziare, începând din anul 1759. Corespondența vastă a lui Diderot descrie o imagine obiectivă a epocii sale. El a avut o influență semnificativă asupra generațiilor următoare de gânditori din Franța, Germania și Anglia.
1886: a murit Franz Liszt, pianist de origine maghiară
Franz Liszt sau Liszt Ferenc a fost un compozitor maghiar și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor.
Liszt a întreprins diverse turnee în Muntenia, Moldova și Transilvania, unde de fiecare dată a fost primit cu mare căldură, înregistrând succese notabile.
În urma contactului cu muzica populară românească, compune o Rapsodie română.
1914: s-a născut Louis de Funès
Louis de Funès a fost un actor francez de film. S-a bucurat de un succes enorm în majoritatea țărilor Europei și vestul Asiei timp de mai mulți ani. Într-un sondaj de opinie din 1968 a fost votat cel mai popular actor francez.
Majoritatea filmelor sale de succes, ca de exemplu cele din seria Jandarmul din Saint-Tropez (Le gendarme de Saint-Tropez), sunt bazate pe gaguri vizuale (slapstick); deși de Funès putea interpreta și roluri serioase cu o subtilitate suficientă, a fost renumit mai ales pentru grimasele și expresiile faciale exagerate.
1919: A doua renunțare la tron a Prințului Carol al României (revenit la 20 februarie 1920)
Carol al II-lea al României a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Carol a fost primul născut al regelui Ferdinand I al României și al soției sale, regina Maria, dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (transformat mai târziu de Ferdinand în Principe al României).
După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României. S-a remarcat, în timpul Primului Război Mondial, prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu Ioana Lambrino, ceea ce a avut drept urmare două renunțări la tron, neacceptate de tatăl său. După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai.
Carol și-a părăsit familia și a rămas în străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la tron și trăind în Franța cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit tronul, în urma decesului Regelui Ferdinand I, în 1927.
1939: s-a născut Nicu Constantin
Între 1960 și 2000, a activat și a susținut peste 9.000 de reprezentații pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. În perioada 1979-1982, Constantin a fost și actor al Teatrului de Operetă „Ion Dacian”.
În 2001, Nicu Constantin a devenit cetățean de onoare al orașului Eforie Sud fiind decorat cu Ordinul Meritul Cultural, clasa I, pentru activitatea sa artistică.
În palmaresul înregistrărilor lui Constantin se află peste 30 de filme de scurt și lung metraj, 600 de emisiuni de radio și peste 300 de televiziune. În 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit premiul special pentru teatru de revistă, iar un an mai târziu, premiul UNITER pentru întreaga activitate.
Nicu Constantin este înmormântat în Cimitirul din Eforie.
1944: a murit Antoine de Saint-Exupery, scriitor și pilot francez
Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry a fost un poet, jurnalist, aristocrat, romancier și eseist francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii „Le Petit Prince“ („Micul Prinț“, 1943), una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în trei sute șaizeci și una de limbi.
1949: s-a născut Andrei Partoș, psiholog, realizator de radio și TV, DJ
De-a lungul întregii activități în lumea muzicală, Andrei Partoș a prezentat programe de discotecă (din 1970 la Casa Stundenților, Club Universitas, Disco-Ring Costinești, Rainbow-Neptun, Pârâul Rece-Predeal, Pui de Urs și Internațional-Olimp, Paradis, Meteor-Jupiter și Vox Maris Costinești) și peste 500 de spectacole pop-rock, dintre care amintim: Galele Rock "Serbările Mării", "Serbările Zăpezii"; Festivalul "Primăvara Baladelor"; câteva ediții ale Festivalului de Folk "Om Bun"; Galele Tele 7abc; concertul susținut de formația Nazareth în România; Turneul British Rock for Romania din februarie 1990; Turnee Holograf și Compact în țară (peste 50 de concerte); Spring Rock Festival din 2002.
1949: s-a născut Mircea Baniciu
Mircea Baniciu este un cântăreț și chitarist român, de meserie arhitect. S-a remarcat în muzica românească la începutul anilor '70 când a devenit solist vocal al formației rock Phoenix.
După fuga colegilor săi din țară în 1977, începe o carieră solo, timp în care scoate pe piață un EP și patru albume. În 1992 a fondat trupa Pasărea Colibri, alături de Florian Pittiș, Mircea Vintilă și Vlady Cnejevici, cu care a cântat zece ani, răstimp în care au apărut pe piață cinci albume și un DVD. În 2002 revine în trupa Phoenix cu ocazia concertului aniversar „Phoenix 40 de ani”.
În toamna anului 2007 părăsește din nou Phoenix pentru a-și continua cariera solo și pentru a înființa în 2014 supergrupul Pasărea Rock.
1952: s-a născut Horațiu Mălăele, actor român de teatru și film
Peste ochelarii rotunzi, privirea lui Horațiu Mălăele a devenit cunoscută publicului din mai mult de 60 de filme. De la debutul său din 1974, cu rolul principal din Muntele ascuns (r. Andrei Cătălin Băleanu), Mălăele a lucrat cu unii dintre cei mai importanți regizori români, printre care Geo Saizescu (Secretul lui Bachus, 1984), Alexandru Tatos (Secretul armei secrete, 1988) și Ion Popescu Gopo (Maria Mirabela în Tranzistoria, 1989).
În 1984 a interpretat rolul unui dascăl în Piciu, ultimul film regizat de Iosif Demian înainte de plecarea din țară, pe un scenariu scris de Mircea Diaconu. Povestea unui grup de elevi în vacanța de vară atrage, la lansare, peste 1,5 milioane de spectatori în cinematografe. Distribuția filmului îi include pe Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu și Diana Lupescu.
În 1992, rolul din Divorț... din dragoste (r. Andrei Blaier), cel al unui tânăr nevoit să-și destrame mariajul din cauza absurdității sistemului comunist, îi aduce premiul de interpretare la Festivalul de la Costinești. În 1994 este distribuit de Mircea Daneliuc în comedia Această lehamite, unde îl joacă pe Bebe, un viitor tată care se confruntă cu moartea soției gravide, dar și cu ambiția unei doctorițe de a-i ține în viață copilul nenăscut. Va colabora din nou cu Daneliuc pentru Ambasadori, căutăm patrie (2003).
Dintre rolurile recente, poate cel mai cunoscut și iubit de public este cel al lui Ilie Moromete din Moromeții 2 (r. Stere Gulea, 2018), pentru care a primit o nominalizare la Premiile Gopo. Horațiu Mălăele a lucrat și în coproducții internaționale, cu regizorii Costa Gavras (Amen, 2001) și Robert Guédiguian (Armata crimei, 2009).
Ca regizor, semnează Nunta mută (2008), Funeralii fericite (2012) și Luca (2020), toate trei avându-l ca scenarist pe Adrian Lustig.
În teatru a obținut un număr impresionant de premii. A jucat pe scenele din Piatra Neamț, București, Cluj-Napoca, Oradea, Brașov sau Constanța, unde a interpretat roluri în spectacole legendare precum Karamazovii, în regia lui Dan Micu, Aceşti îngeri trişti, montat de Mircea Cornişteanu sau Scapino, în regia lui Alexandru Dabija. Din 1982, regizează spectacole de teatru, punând în scene piese precum O sărbătoare princiară de Teodor Mazilu, Puricele de Georges Faydeau sau Carlo contra Carlo de Paul Ioachim. Spectacolul său Sunt un orb este un one-man show plin de umor, inteligență și virtuozitate; conceput ca un monolog alcătuit din poezii, proză scurtă și scene memorabile din piese de teatru, acesta a fost prezentat și în comunități de români din afara țării. În teatrul de televiziune a jucat peste 150 de roluri.
Nu în ultimul rând caricaturist și scriitor, Mălăele a expus în peste 30 de expoziţii circa 3000 din creaţiile sale şi a fost redactor şef al publicaţiei Satirul. A publicat două cărţi autobiografice: Horaţiu despre Mălăele (2008) şi Rătăciri (2012).
1986: a murit Iustin Moisescu, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Iustin Moisescu a fost al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977–1986). Iustin Moisescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1957–1986.
Iustin a colaborat cu fosta poliție politică, Securitatea, înainte de a ajunge în scaunul de mitropolit al Ardealului, din care avea să fie promovat mitropolit al Moldovei, iar ulterior, în 1977, să devină Patriarh.
Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste oferă detalii despre apropierea dintre viitorul Patriarh și nou instalatul regim comunist. Iustin Moisescu, profesor de religie la Institutul Teologic Universitar din 1948, a fost unul dintre "tehnocrații" aleși de Ministerul Cultelor comunist pentru a controla și a subordona cultele religioase. "În general sunt preferați printre asociații ministerului nu atât fideli ai regimului, într-un fel sau altul, cât persoane care, prin trecutul lor, puteau fi șantajate", se arată în raport. Printre aceștia, Iustin Moisescu, a fost implicat în trecut, potrivit aceluiași document, în Mișcarea Legionară.
Iustin a avut o ascensiune de-a dreptul spectaculoasă în rândurile clerului ortodox. De la catedra institutului este ales, în 1956, direct arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, pentru ca, nici un an mai târziu, să fie instalat în scaunul de arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei. Momentul este pomenit și de mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, într-un interviu: "În veacul anterior, dar nu e mult de atunci, prin anii '70, a fost ales mitropolit la Sibiu profesorul de teologie Iustin Moisescu. Nu era nici preot și a fost ales mitropolit. Ulterior, a ajuns mitropolit la Iași și apoi Patriarh. Dar inițial era necleric, nehirotonit."
Se încarcă comentariile...
