24 mai: Ziua în care a fost înființat Partidul Naţional Liberal, în urmă cu 135 de ani

În data de 24 mai 2023 se împlinesc 19 ani de la teribilul accident de la Mihailești, unde au murit 18 oameni și 13 au fost răniți. De asemenea, anul acesta, tot la aceeași dată, se împlinesc 100 de ani de la inaugurarea Castelului Pelișor din Sinaia. Tot pe 24 mai, s-a născut Benone Sinulescu (1937),  Raed Arafat (1964) și Pricilla Presley (1945).  La 24 mai 1875 a fost înființat Partidul Naţional Liberal, una dintre cele mai vechi și importante formațiuni politice din România.

Toți trei au ocupat funcția de prim-ministru al României din partea Partidului Național Liberal.

1543 - A murit savantul şi astronomul Nicolaus Copernicus

Nicolaus Copernicus s-a născut în oraşul Torun, afl at astăzi în Polonia. Provenea dintr-o familie de comercianţi şi înalţi funcţionari administrativi de limbă germană. Unchiul lui pe linie maternă, episcopul Lukas Watzenrode, s-a îngrijit ca nepotul său să primească o educaţie la cele mai bune universităţi.

Astfel, după patru ani de studiu la Universitatea din Cracovia, Copernicus a plecat în 1496 în Italia, unde trei ani mai târziu a început să studieze medicina şi dreptul canonic la Universitatea din Bologna, aprofundând şi studiul literaturii clasice. Locuind în casa matematicianului Domenico Maria de Novara, Copernicus se ocupă cu scrierile astronomului Ptolemeu şi începe să se intereseze de astronomie şi geografi e.

Încercând să perfecţioneze sistemul geocentric al lumii expus de astronomul grec Claudius Ptolemeu, a ajuns la o serie de fapte ce nu puteau fi explicate prin prisma concepţiei geocentrice. Copernicus a căutat să explice mişcările aparente ale planetelor şi a demonstrat că Pământul, împreună cu celelalte planete, se roteşte în jurul Soarelui. Astfel, el a fundamentat ştiinţific sistemul heliocentric.

De asemenea, a explicat succesiunea anotimpurilor, precizia echinocţiilor şi mişcarea retrogradă a planetelor. Copernicus a dezvoltat noile idei fi losofi ce numai în măsura necesităţilor astronomiei practice, păstrând reprezentarea universului fi nit, mărginit de sfera stelelor fixe.

Referindu-se la lucrările comisiei pentru reforma calendarului, a arătat că era prematură o astfel de reformă, întrucât durata anului nu era cunoscută sufi cient de exact. A contribuit la dezvoltarea trigonometriei plane şi sferice. Opera sa principală poartă titlul „Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti” (1543). A murit la Frauenburg.

1819: S-a născut Regina Victoria

Regina Victoria s-a născut pe 24 mai 1819 la Londra și a devenit moștenitoare a tronului britanic după moartea tatălui și a unchilor săi.

Regina Victoria, supranumită „bunica Europei” FOTO: Arhivă

A urcat pe tron la 18 ani, în 1837, și a domnit timp de 63 de ani, perioadă cunoscută ca Epoca Victoriană.

S-a căsătorit în 1840 cu vărul ei, Prințul Albert, cu care a avut nouă copii. Prin descendenții săi, a fost supranumită „bunica Europei”, fiind legată de multe familii regale europene.

Domnia sa a fost marcată de extinderea Imperiului Britanic, revoluția industrială, reforme sociale și progrese științifice. A murit în 1901, fiind succedată de fiul ei, Edward VII, iar moartea sa a marcat sfârșitul epocii victoriene.

1844: Samuel F.B. Morse a transmis primul mesaj „morse” 

Samuel F.B. Morse, inventator al telegrafului electric și al codului Morse FOTO: Wikipedia

Samuel F.B. Morse, născut în 1791 lângă Boston, a fost inițial pasionat de pictură, dar este cunoscut mai ales ca inventator al telegrafului electric și al codului Morse.

Inspirat de ideile privind telegraful electric, a lucrat timp de 12 ani, alături de colaboratori, la dezvoltarea propriului aparat și a unui sistem de transmitere a mesajelor prin semnale scurte și lungi.

Pe 24 mai 1844, Morse a inaugurat prima linie telegrafică americană, între Washington și Baltimore, trimițând celebrul mesaj „What hath God wrought!” („Cum o vrea Dumnezeu!”). Telegraful său, bazat pe electromagnetism, s-a răspândit rapid în SUA, devenind esențial în comunicații. Deși ideea telegrafului fusese explorată și de alți inventatori europeni, Morse a avut meritul de a o perfecționa și implementa eficient.

Invenţia sa i-a adus o avere considerabilă din care, credincios idealurilor sale umaniste, o importantă parte a fost donată instituţiilor de învăţământ precum „Yale” sau „Vassar”, sau artiştilor talentaţi, dar fără posibilităţi materiale. Samuel Morse a murit la 2 aprilie 1872, la New York.

1875: A fost înființat Partidul Naţional Liberal

Partidul Național Liberal (PNL) este una dintre cele mai vechi și importante formațiuni politice din România, cu o istorie ce începe în secolul al XIX-lea. PNL a fost înființat pentru prima dată pe 24 mai 1875 în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.

Această inițiativă a fost rezultatul eforturilor unei grupări de intelectuali și politicieni care doreau modernizarea și liberalizarea țării. Fondatorii săi includeau figuri proeminente precum Ion C. Brătianu și C.A. Rosetti, care au jucat un rol esențial în configurarea direcției politice și ideologice a partidului.

În perioada interbelică, PNL a continuat să fie o forță politică majoră. În 1923, a fost adoptată o nouă constituție, care a consolidat democrația și a modernizat structura statului român. De asemenea, liberalii au fost implicați în relansarea economică a României după Marea Criză Economică din 1929-1933.

După instaurarea regimului comunist în România, în 1947, PNL a fost desființat și interzis, alături de alte partide istorice. Activitatea politică independentă a fost suprimată, iar membrii partidului au fost persecutați. După Revoluția Română din 1989, PNL a fost reînființat în ianuarie 1990 de Radu Câmpeanu și alți foști membri ai PNL-ului interbelic și postbelic, care supraviețuiseră regimului comunist.

În prezent, PNL este unul dintre principalele partide politice din România și continuă să fie o forță politică majoră, atât pe plan național, cât și european. 

1903 - A fost inaugurat Castelul Pelișor

Castelul Pelișor este un palat de mici dimensiuni construit pe domeniul castelului Peleș (în valea Prahovei). Ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhardt Ludwig, castelul Pelișor a devenit, începând cu anul 1903, reședința de vară a principilor moștenitori ai României. A fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moștenitori Ferdinand și Maria. Pelișor are doar 99 de încăperi, față de Castelul Peleș cu 160 de încăperi.

1914: A murit Pompiliu Eliade, critic și istoric literar

Pompiliu Eliade s-a născut la București, unde a urmat atât liceul, cât și Facultatea de Litere și Filosofie, obținându-și licența în 1891 cu o teză despre silogism și Herbert Spencer. Între 1892 și 1895 a studiat la École Normale Supérieure din Paris, iar în 1898 și-a luat doctoratul la Sorbona, cu o lucrare despre influența franceză asupra spiritului public românesc în perioada fanariotă.

Pompiliu Eliade, critic și istoric literar, născut la București FOTO: Wikipedia

La începutul carierei sale, Eliade a fost puternic influențat de Titu Maiorescu și a publicat în revista Convorbiri literare. Totuși, în timpul studiilor la Paris, s-a apropiat de conceptele critice ale școlii franceze, îndepărtându-se de direcția maioresciană. Întors în țară, a devenit profesor la Facultatea de Litere din București și a susținut cursuri importante, publicate ulterior, precum Ce este literatura? (1903).

Pe lângă cariera didactică, a avut și o activitate politică și administrativă: a fost deputat liberal, membru în Consiliul Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, dar și director general al Teatrului Național între 1908 și 1911. A colaborat cu numeroase publicații românești și franceze, iar articolele sale de critică literară au fost reunite în volumul Causeries littéraires.

Interesul său principal a fost legătura culturală franco-română, ilustrată prin lucrări precum Histoire de l’esprit public en Roumanie au XIXe siècle și diverse studii despre autori francezi. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1912 și a murit la București.

1924: S-a născut traducătoarea Antoaneta Ralian

Antoaneta Ralian, una dintre cele mai importante traducătoare române FOTO: Arhivă

Antoaneta Ralian, născută Antoaneta Stein, a fost una dintre cele mai importante traducătoare române, cu o activitate remarcabilă în domeniul literaturii universale.

Originară din București și fiica economistului Leon Stein, a urmat Liceul de Fete din Roman, apoi Facultatea de Litere și Filozofie la Universitatea din București, pe care a absolvit-o în 1948. A lucrat în domeniul editorial, mai întâi la Direcția Generală a Editurilor, apoi ca redactor la Editura „Univers”, unde s-a consacrat ca traducător.

Ralian a debutat în 1956 cu traducerea unei culegeri de povestiri italiene și, de-a lungul carierei, a adus în limba română peste 110 volume, în special din literatura engleză. Datorită ei, cititorii români au avut acces la opere semnate de autori precum H.G. Wells, Virginia Woolf, Charles Dickens, D.H. Lawrence, J.D. Salinger, Saul Bellow, Iris Murdoch, Thomas Hardy sau Nathaniel Hawthorne.

A fost prima care l-a tradus în limba română pe Henry Miller, aducând în atenția publicului român scrierile sale cu tentă erotică, într-o perioadă în care astfel de texte reprezentau un șoc cultural. Pentru activitatea sa, Ralian a fost distinsă cu numeroase premii, inclusiv Premiul Asociației Scriitorilor din București și Premiul Național pentru Literatură în 2014.

Personalitate recunoscută și admirată în mediul cultural, Antoaneta Ralian a continuat să traducă și să publice până la o vârstă înaintată. La 90 de ani, și-a lansat volumul de memorii Amintirile unei nonagenare, iar Târgul Internațional Gaudeamus a instituit un premiu de traducere care îi poartă numele. A murit pe 26 noiembrie 2015, lăsând în urmă o moștenire literară de excepție.

1929: S-a născut Ștefan Ștefănescu, istoric

Ștefan Ștefănescu a fost un reputat istoric român FOTO: Academia Română

Ștefan Ștefănescu a fost un reputat istoric român, specializat în istoria medievală a României, bizantinologie și istoria sud-slavilor. Născut în Goicea Mică, județul Dolj, a urmat Colegiul Național Militar de la Mănăstirea Dealu și Facultatea de Istorie din București. S-a format academic și în străinătate, obținând doctoratul în 1957 și continuând cercetările în centre de elită din Franța, inclusiv la Sorbona. A lucrat zeci de ani la Institutul de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române, ajungând director al instituției între 1970 și 1990.

Pe lângă activitatea de cercetare, Ștefănescu a avut un rol important în învățământul superior, fiind profesor și decan la Facultatea de Istorie din București, unde a fondat și un seminar dedicat istoriei medievale românești. A participat la numeroase congrese internaționale și a avut un aport semnificativ în recuperarea operei unor istorici importanți, cum ar fi Dimitrie Onciul.

Opera sa științifică include peste 500 de titluri și acoperă domenii precum istoria instituțiilor medievale, demografia istorică, relațiile internaționale ale Țărilor Române și structurile socio-politice medievale. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără „Țara Românească de la Basarab I până la Mihai Viteazul”, „Principatele Române în secolele XIV-XVI”, „Istoria românilor de la Mihai Viteazul la Brâncoveanu” și „Demografia – dimensiune a istoriei”.

A fost membru al Academiei Române (membru titular din 1992) și al unor organizații internaționale de prestigiu, precum Academia Europeană de Istorie de la Bruxelles sau Comisia Internațională de Studii Slave. De-a lungul carierei, a primit distincții importante, precum Ordinul „Meritul Științific”, Premiul „Nicolae Bălcescu” și Ordinul Național „Pentru Merit”. Ștefan Ștefănescu rămâne o figură esențială a istoriografiei românești contemporane.

1937 - S-a născut cântăreţul de muzică populară Benone Sinulescu

Benone Sinulescu (n. 24 mai 1937, Siriu, Buzău, România – d. 18 noiembrie 2021, Arad, România) a fost un interpret român de muzică populară din comuna Siriu, județul Buzău. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu diverși interpreți de muzică populară printre care Irina Loghin. După 1989, a abordat și stilul etno-dance și a colaborat în acest sens cu formația Ro-Mania.  

Benone Sinulescu făcea parte din aşa numita „gardă de aur” a muzicii populare româneşti, alături de Maria Ciobanu, Ion Dolănescu şi Irina Loghin. Cu vocea sa blândă, nea Beni, aşa cum i se spunea, alina suferinţele şi mângâia sufletele celor care îl ascultau.

Punea pasiune în ceea ce făcea şi le-a cântat românilor din toată lumea pentru a le mai stinge dorul de ţară.

De-a lungul carierei, a primit numeroase distincţii. În 2002, a fost recompensat cu Crucea Naţională Serviciul Credincios Clasa a III-a, iar în 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de mare ofiţer.

1945: S-a născut actrița americană Priscilla Presley

Priscilla Beaulieu Presley (n. 24 mai 1945, Brooklyn, New York City, New York, SUA) este o actriță, scriitoare și femeie de afaceri americană, fostă soție a cântărețului Rock 'n' Roll Elvis Presley și mamă a cântăreței Lisa Marie Presley. Ea a jucat în serialul american Dallas rolul Jennei Wade.  

1954: S-a născut poetul Florin Iaru

Florin Iaru, pe numele său real Florin Râpă FOTO: Sever Gheorghe

Florin Iaru, pe numele său real Florin Râpă, s-a născut pe 24 mai 1954 în București, fiind fiul lui Ilie Râpă și al Luciei Iaru. A avut un debut literar precoce, publicând versuri în revista „Luminița” încă din 1962. În 1978 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, pregătindu-se temeinic pentru o carieră în literatură și în învățământ.

După studii, a lucrat ca profesor în Galați și în localitatea Bulbucata până în 1982. Cariera sa literară a luat avânt odată cu intrarea în „Cenaclul de luni”, coordonat de criticul Nicolae Manolescu, unde a interacționat cu numeroși scriitori ai generației '80 și a contribuit la conturarea direcției literare a acesteia.

Debutul editorial major a avut loc în 1981 cu volumul „Cîntece de trecut strada”, urmat în 1982 de participarea la volumul colectiv „Aer cu diamante”. A publicat apoi o serie de lucrări importante, printre care „La cea mai înaltă ficțiune”, „Înnebunesc și-mi pare rău”, „Poeme alese”, „Fraier de București”, „Povestiri cu final schimbat”, „Sînii verzi” și „Jos realitatea”, consolidându-și reputația ca poet și prozator inovator.

În paralel cu activitatea literară, Florin Iaru a fost redactor la editura Cartea Românească începând cu 1990, apoi, între 1991 și 1992, a lucrat la publicația „Cotidianul”. Portretizat de Nicolae Manolescu ca o figură delicată, dar profund inteligentă, Iaru a devenit o prezență marcantă în literatura română contemporană.

Este căsătorit cu prozatoarea și publicista Cecilia Ștefănescu. Opera sa este recunoscută pentru originalitate, ironie fină și capacitatea de a surprinde realitatea cu o voce distinctă, devenind una dintre cele mai importante figuri ale literaturii române postbelice.

1956: A avut loc, la Lugano, în Elveția, prima ediție a concursului muzical Eurovision

Concursul Muzical Eurovision este o competiție anuală desfășurată între multe dintre țările care sunt membre active ale Uniunii Europene de Radio-Televiziune (European Broadcasting Union, EBU).

Prima ediție s-a ținut în orașul Lugano din Elveția, pe 24 mai 1956. 7 țări au participat, fiecare trimițând câte 2 cântece. Aceasta a fost singura dată când țările au fost reprezentate de mai mult de un cântec; începând din 1957, fiecare țară participantă a avut un singur cântec reprezentant. Această ediție a fost câștigată de țara-gazdă, Elveția.

Emisiunea a fost cunoscută inițial ca „Eurovision Grand Prix”. Termenul de „Grand Prix” a fost adoptat de Danemarca, Norvegia și de țările francofone, denumirea în limba franceză fiind „Le Grand-Prix Eurovision de la Chanson Européenne”.

Termenul a fost ulterior înlocuit cu „Concours” („concurs”) în franceză, dar nu și în daneză sau în norvegiană. Rețeaua Eurovision este folosită pentru transmiterea internațională de știri și programe sportive, printre alte evenimente speciale organizate de EBU. Cu toate acestea, numele „Eurovision” este asociat de publicul larg cu Concursul Muzical Eurovision.

Austria a câștigat concursul Eurovision 2025, desfășurat în orașul elvețian Basel. Este cea de-a treia victorie a Austriei după succesul Conchitei Wurst și victoria lui Udo Juergens din 1966.

1964: S-a născut Raed Arafat

Raed Arafat (n. 24 mai 1964, Damasc, Siria) este un medic român de origine arabo-palestiniană, născut în Siria, specializat în anestezie-terapie intensivă. A crescut în Nablus, Cisiordania, iar la vârsta de 16 ani (în 1981) a emigrat în România, pentru a studia medicina.

 În septembrie 1990 a început să pună bazele Serviciulului Mobil de Urgență Reanimare și Descarcerare (SMURD) la Târgu Mureș, devenit ulterior serviciul medical național de intervenție rapidă. 

1975: S-a născut Călin Goia, liderul trupei Voltaj

Călin Goia s-a născut pe 24 mai 1975 în Cluj-Napoca, oraș în care și-a petrecut copilăria. Încă din primii ani de viață a manifestat o atracție deosebită atât pentru muzică, cât și pentru disciplinele exacte. A început să studieze vioara la doar șase ani, iar în gimnaziu a continuat cu flautul și chitara. În paralel, a urmat cursuri de canto la Școala Populară de Arte din Cluj-Napoca.

Călin Goia, liderul trupei Voltaj FOTO: Arhivă

După primii doi ani de facultate, la vârsta de 20 de ani, Călin s-a mutat la București, unde a fost selectat pentru proiectul „Școala Vedetelor”, un pas important în direcția consolidării carierei sale muzicale. A absolvit Academia de Studii Economice în 1997, iar un an mai târziu s-a alăturat trupei Voltaj, devenind vocea principală a uneia dintre cele mai îndrăgite formații din România.

Sub conducerea sa artistică, Voltaj a cunoscut un succes constant, promovând mesaje optimiste și inspirând un public larg. De mai bine de un deceniu, trupa se menține în preferințele fanilor, iar Călin își exprimă dorința ca această relevanță să dureze cel puțin încă 20 de ani.

Personalitatea lui reflectă dualitatea specifică zodiei Gemeni: este, pe de o parte, rațional și pasionat de științele exacte, iar pe de altă parte, visător și creativ, dedicat muzicii. A fost olimpic la matematică și a urmat Liceul de Informatică din Cluj, dar, în cele din urmă, dragostea pentru muzică a fost cea care i-a definit drumul în viață.

1990: S-a înfiinţat primul teatru de gest, pantomimă şi expresie corporală - MASCA

Teatrul Masca, înființat în 24 mai 1990, este singurul teatru de gest, pantomimă și expresie corporală din România. În prezent este condus de Anca Dana Florea.

Încă de la înființare, Teatrul Masca și-a căpătat o reputație prestigioasă atât în țară, cât și în multele turnee peste hotare Franța, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, UȘA, Luxemburg, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Turcia, Albania, Macedonia, Marea Britanie, Egipt.

Teatrul Masca a fost prezent la Festivalul Internațional de Teatru de la Cairo doi ani la rând în 1991 și 1992 când a prezentat Clovnii, Medievale și Mantaua respectiv A murit moartea, mai! pentru care directorul trupei Mihai Mălaimare a primit Premiul pentru cel mai bun actor.

2004: Explozia de la Mihăilești, accident soldat cu 18 morți, 13 răniți și importante pagube materiale.

Explozia de la Mihăilești este denumirea generică sub care este cunoscut unul din cele mai grave accidente produse pe șoselele din România. Pe data de 24 mai 2004, la ora 5:50 în comuna Mihăilești, județul Buzău, pe DN2 (segment din drumul european E85), la 32 de kilometri sud de Buzău, a avut loc o explozie datorată accidentului unui camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu.

Bilanțul victimelor arată că au fost 18 morți (dintre care șapte pompieri, trei localnici și doi jurnaliști ai postului TV Antena 1) și 13 răniți grav. Un crater cu adâncime de 6,5 metri și un diametru de 21 metri s-a format în jurul locului exploziei, iar bucăți de metal au fost aruncate pe o rază de 200 de metri afectând acoperișurile mai multor case din zonă.

Cei trei reprezentanți ai firmelor care au asigurat transportul și livrarea azotatului de amoniu, Ionel Ionuț Neagoe, administratorul Ney Transport SRL, Mihai Gună, patronul Mihtrans SRL și Ion Gherghe, fost director al combinatului Doljchim din Craiova au fost condamnați la câte patru ani de închisoare.