20 iulie: 35 de ani de la condamnarea la moarte, de către regimul comunist, a diplomatului Mircea Răceanu
0Tot pe 20 iulie a murit Gheorghe doja, s-a născut Miron Cristea, primul patriarh al BOR, a murit actorul și regizorul Radu Beligan.
356 î.Hr.: S-a născut Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, unul dintre marii comandanți militari ai omenirii
Alexandru cel Mare (n. 20 iulie 356 î.Hr. – d. 10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut și sub numele de Alexandru Macedon, Alexandru al III-lea al Macedoniei sau Alexandros III Philippou Makedonon, rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.), unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie.
Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai Orientului Apropiat.
La moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Alexandru cel Mare a contribuit substanțial la răspândirea civilizației elenistice în întreaga lume.
1514: A murit Gheorghe Doja
Născut în jurul anului 1470 la Dalnic în Scaunul Chizd, pe teritoriul actualului judeţ Covasna, Gheorghe Doja a fost liderul răscoalei țărănești din anul 1514.
La această revoltă au luat parte zeci de mii de țărani slovaci, croați, secui, unguri și români. Aceștia voiau să scape de sărăcie și de abuzurile nobililor. Trupele de iobagi au cucerit cetățile Cenad și Nădlac însă în final au fost înfrânte la Timișoara, de armata nobilimii.
Ulterior, la ordinul lui Ioan Zapolya, fost voievod al Transilvaniei, Gheorghe Doja a fost prins, iar în timpul execuției sale din 20 iulie 1514, a fost legat cu lanțuri înroșite în foc și așezat pe un tron de fier încins.
1868: S-a născut Miron Cristea, primul patriarh al BOR
Miron Cristea, pe numele de mirean Elie Cristea (n. 20 iulie 1868, Toplița d. 6 martie 1939, Cannes, Franța) publicist, filolog, politician român cu vederi antisemite, senator, regent (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și teolog, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 – 1939).
În perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, a fost prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
1877: A început Asediul Plevnei
Asediul Plevnei a fost una dintre principalele bătălii ale Războiului Ruso-Turc din 1877–1878. După ce armata rusă a traversat Dunărea la Sviștov, ea a început să avanseze spre centrul Bulgariei de astăzi, cu scopul de a trece Munții Balcani spre Constantinopol, evitând cetățile turcești fortificate de pe malul Mării Negre. Armata otomană condusă de Osman Pașa, întoarsă din Serbia după un conflict cu acea țară, a fost masată în orașul fortificat Plevna, oraș întărit și înconjurat de numeroase redute, aflat la o importantă intersecție de drumuri.
După două asalturi nereușite, în care pierduse efective prețioase, comandantul trupelor ruse de pe frontul balcanic, marele duce Nicolai, a cerut cu insistență (prin telegrama din 19 iulie) ajutorul aliatului său român Carol I. Carol a trecut și el Dunărea cu o armată românească și a fost pus la comanda trupelor ruso-române.
El a decis să nu mai facă niciun asalt, ci să asedieze orașul, tăind căile de aprovizionare cu alimente și muniții. Armata ruso-română a reușit la începutul asediului să cucerească mai multe redute din jurul Plevnei, păstrând pe termen lung doar reduta Grivița.
Asediul început în iulie 1877 s-a încheiat abia în luna decembrie a aceluiași an când Osman Pașa a încercat fără succes să forțeze ruperea asediului și a fost rănit. În cele din urmă, refugiat într-o moară, Osman a primit delegația condusă de colonelul Mihail Cerchez și a acceptat condițiile de capitulare oferite de aceasta. Generalul turc, Osman Pașa, atunci cand a capitulat și s-a declarat prizonier în timpul Războiului de Independență, a predat sabia generalului român Mihail Cristodulo Cerchez, comandant al trupelor române la Plevna. Aceasta se afla la Muzeul Regiunii Porților de Fier, dar a fost furată în anul 1992. În urma bătăliei, armatele ruse au putut avansa și au atacat în forță pasul Șipka, reușind să învingă defensiva otomană și să își deschidă drumul spre Constantinopol.
1927: A murit regele Ferdinand I
Născut la 24 august 1865, Ferdinand I de Hohenzollern Sigmaringen a fost cel de-al doilea rege al României, iar domnia sa, între 1914 şi 1927, fiind marcată de două evenimente majore din istoria ţării: Primul Război Mondial şi Marea unire de la 1918.
Regele Ferdinand I a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern Sigmaringen. La doi ani de la urcarea sa pe tron, România a intrat în război alături de Antanta (Franţa, Marea Britanie, Rusia, Italia).
La 14 august 1916, regele a condus Consiliul de Coroană în cadrul căruia s-a decis ca România să intre în război împotriva Germaniei, ţara lui natală.
20 iulie 1927: Prințul Mihai devine rege al României
În urma decesului bunicului său, Ferdinand I, la 20 iulie 1927, Mihai a devenit rege al României la vârsta de 5 ani şi 9 luni.
Cel mai important moment politic legat de numele regelui Mihai este lovitura de stat din 23 august 1944. La acea vreme, Regele Mihai I a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și conducătorul statului, a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică.
La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost obligat să abdice. În aceeași zi, în cadrul unei ședințe extraordinare, Adunarea Deputaților a proclamat Republica Populară Română.
La 3 ianuarie 1948 regele Mihai I a fost obligat să părăsească România.
1943: S-a născut Adrian Păunescu
Poetul și politicianul Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943. A urmat cursurile Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București. Debutul publicistic a avut loc în anul 1973, fiind redactor-șef al revistei „Flacăra”, iar în același an a fondat Cenaclul „Flacăra”.
De asemenea, a fost redactor la revistele „Amfiteatru”, „România literară” și „Luceafărul”. A fost căsătorit cu poeta Constanţa Buzea.
Adrian Păunescu a murit la 5 noiembrie 2010.
1944: Adolf Hitler supravieţuieşte complotului de la 20 iulie, în care s-a încercat asasinarea sa
Atentatul din 20 iulie 1944 a fost o tentativă de asasinare a dictatorului Adolf Hitler, liderul Germaniei naziste, care ar fi trebuit să fie urmată de Operațiunea Walküre, prin care complotiștii urmau să-și asigure controlul asupra țării.
Conducătorul operațiunii a fost colonelul Claus von Stauffenberg, care făcea parte din statul major al Armatei de Rezervă, funcție care îi permitea să aibă acces la sala de raport a lui Hitler.
Atentatul din 20 iulie 1944 din Adăpostul lupului a fost punctul culminant al acțiunilor rezistenței germane, care încercase de mai multe ori fără succes să răstoarne regimul nazist. Eșecul complotului a dus la arestarea a peste 5.000 de oameni și la executarea a aproximativ 200 dintre ei, practic la zdrobirea rezistenței.
1973: A murit actorul americano-chinez Bruce Lee, specialist în arte marțiale
Bruce Lee (n. 27 noiembrie 1940, San Francisco, California – d. 20 iulie 1973, Hong Kong) actor chinez-american, instructor de arte marțiale, filozof, regizor, producător, scenarist și întemeietorul categoriei de artă marțială cunoscută sub numele de Jet Kune Do.
Bruce Lee a fost un actor, producator si scenarist de succes la Hollywood. si este considerat a fi cel mai mare actor de arte martiale al secolului XX.
Bruce Lee a murit pe 20 iulie in Hong Kong si a fost inmormantat in cimitirul Lake View din Seattle. Au circulat numeroase zvonuri legate de moartea sa, dar versiunea oficiala a decesului vorbeste de o reactie alergica la un analgezic.
1989: Diplomatul Mircea Răceanu a fost condamnat la moarte
Mircea Răceanu, fost diplomat român în perioada comunistă, a fost ultimul condamnat la moarte al regimului Ceauşescu. El a fost arestat din motive politice, în ianuarie 1989, fiind acuzat că a spionat pentru Statele Unite. Răceanu este fiul vitreg al lui Grigore Răceanu, membru marcant al Partidului Comunist în perioada stalinistă, de asemenea, Mircea Răceanu este unul dintre semnatarii „Scrisorii celor şase” în martie 1989.
Mircea Răceanu (născut în anul 1935) a fost arestat la 31 ianuarie 1989, pe stradă, în timp ce mergea la reşedinţa ambasadorului Statelor Unite la Bucureşti, unde urma să vizioneze filmul ”Spărgătorul de nuci”, ecranizare după baletul cu acelaşi nume. La momentul respectiv, diplomatul conducea Direcţia ”America” din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. În responsabilitatea acestuia intra urmărirea relaţiilor României cu SUA, Canada şi ţările Americii Centrale şi de Sud. Asupra lui au fost găsite documente pe care intenţiona să le predea americanilor.
Prin Hotărârea judecătorească numărul 39 de la 20 iulie 1989, a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, diplomatul a fost condamnat la moarte şi la confiscarea totală a averii personale pentru tră¬dare prin transmitere de secrete, prevăzută de articolul 157 din Codul Penal. Instanţa a afirmat că inculpatul deţinea funcţia de consilier în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, fiind recrutat de serviciul american de spionaj (CIA), căruia i-ar fi transmis informaţii şi documente secrete de natură a periclita securitatea statului şi relaţiile României cu ţările socialiste în perioada 1974-1989. Recursul său a fost respins de Tribunalul Suprem. Aceasta a fost ultima pedeapsă capitală pronunţată în perioada comunistă. Trei luni mai târziu şi cu doar trei luni înainte de Revoluţie, Nicolae Ceauşescu i-a comutat pedeapsa la 20 de ani închisoare.
Cazul Răceanu a fost mediatizat de puterea comunistă la mai bine de două luni de la arestarea diplomatului. În ziarul „Scânteia” din 14 martie 1989, la numai trei zile de la valurile făcute în Occident de ”Scrisoarea celor şase”, Mircea Răceanu era acuzat că „s-a pus în slujba unei puteri străine”. Anunţul referitor la arestare a fost făcut de agenţia oficială de presă Agerpres. „Scrisoarea celor şase” a fost un document conceput de fostul demnitar comunist de rang înalt Gheorghe Apostol şi semnat de alţi cinci foşti membri marcanţi ai Partidului Comunist Român: Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu şi Silviu Brucan. Scrisoarea a fost publicată de posturile de radio BBC şi Europa Liberă pe data de 11 martie 1989 şi critica politica urmată de regimul lui Nicolae Ceauşescu. Semnatarii scrisorii au fost arestaţi, interogaţi şi puşi în stare de arest la domiciliu.
Mircea Răceanu a fost singurul spion judecat în ţară, pentru care s-a pronunţat condamnarea la moarte, în ultimii 15 ani ai dictaturii comuniste. ”l-a trădat personal”. În declaraţiile făcute după eliberarea din închisoare, Răceanu a spus că a fost un adversar al regimului comunist şi că a apelat la metoda ”subminării din interior”, pentru a lupta împotriva acestuia. ”Când am ajuns la concluzia că trebuie să fac ceva pentru a mă confruntă cu sistemul, am luat hotărirea să folosesc poziţia şi posibilităţile pe care le aveam pentru a acţiona în direcţia subminării regimului totalitar. N-am intenţionat niciodată să plec din ţară, deoarece am fost întodeauna de părere că, dacă cineva nu este de acord cu sistemul şi este decis să facă ceva împotriva acestuia, atunci trebuie să acţioneze din interior pentru subminarea regimului de dictatură, fiecare folosind în acest scop mijloacele şi căile avute la dispoziţie.
Mircea Răceanu a fost eliberat din închisoare în 23 decembrie 1989, în timpul Revoluţiei. A plecat în SUA, s-a stabilit în Washington şi a devenit cetăţean amercian în 1992. În anul 1993, justiţia românească a anunţat că sentinţa de condamnare a diplomatului era încă ”valabilă” şi că acesta a fost eliberat ilegal din închisoare. Şase ani mai târziu, în 1999, un grup de intelectuali români au solicitat oficial anularea sentinţei pe motiv că Răceanu a fost un ”luptător anti-comunist”, dar sentinţa a rămas în vigoare şi de această dată. Totuşi, în anul 2000, Curtea Supremă de Justiţie a decis anularea sentinţei şi absolvirea lui Mircea Răceanu de toate acuzaţiile. Acesta a fost decorat în 2002 de preşedintele Ion Iliescu cu Ordinul Naţional pentru Merit pentru ”ajutorul oferit României pentru democraţie”.
2016: A murit actorul și regizorul Radu Beligan
Născut la 14 decembrie 1918, Radu Beligan intrat în anul 2013 în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor în activitate.
Acesta a jucat la Teatrul „Regina Maria“ (1937-1938), la „Uranus“ (1938-1939), la Teatrul din Sărindar, la Grădina „C.A. Rosetti“, la Teatrul „Tudor Muşatescu“ (Roxy), la Teatrul Majestic, la Teatrul Savoy, la Teatrul „Comedia“, la Municipal. La sfârşitul anilor '40, a existat chiar şi Compania „Radu Beligan“.
La Teatrul Naţional din Bucureşti a venit pentru prima dată în 1945. Mai târziu, în 1961, a fondat Teatrul de Comedie, fiind directorul acestuia timp de opt ani. Din 1969 până în 1990, Radu Beligan a fost directorul Teatrului Naţional Bucureşti.
În activitatea sa artistică, Beligan a realizat peste 80 de roluri în teatru şi 30 în filme. A avut o activitate bogată şi la radio şi la televiziune.
Se încarcă comentariile...
