VIDEO Quo vadis... Orientul Mijlociu?

Imaginea de mai sus reflectă informarea telespectatorilor ruşi, la un post TV relevant la Moscova, în legătură cu intenţia SUA de a trimite forţe speciale suplimentare în Irak.

Un rabin, un diplomat şi un doctorand specializat pe zona numită, de răsăriteni, Frontul de Sud, au purtat un schimb de păreri, deloc previzibil, cu multe informaţii şi dezvăluiri inedite, pe tema viitorului statelor din Orientul Mijlociu. Ce opţiuni reale are Israelul? Cum se va soluţiona Triunghiul Bermudelor Arabe, compus din Siria, Irak şi detestabilul Stat Islamic? Ce efecte va avea tensiunea actuală, complexă, dintre Arabia Saudită şi Iran?

La cele trei întrebări au formulat răspunsuri nuanţate, pe baza unor experienţe personale aparte, interlocutori care au avut ocazia să se cunoască doar în momentul poposirii în faţa camerelor TV, unde s-au privit, ascultat, înţeles şi completat din mers, semn că pământenii încercaţi diferit de viaţă au înţelepciunea unui dialog constructiv.

Primul invitat să se adreseze celor interesaţi de subiect a fost rabinul, scriitorul, istoricul şi jurnalistul Eliyahu Caufman, născut în România, dar care trăieşte acum în Israel. Rabinul Eliyahu Caufman nu este un partener de dialog previzibil. Arde spiritual pentru o idee şi are temeritatea să o susţină acolo unde este invitat să se exprime public. Scriitorului Caufman nu îi place minciuna publică, escamotarea adevărului, omiterea lucrurilor incomode. Istoricului Eliyahu Caufman îi repugnă rostirea parţială a adevărului unor clipe trecute  şi preferă să fie incomod, dar să pună punctul pe prima literă a realităţilor de ieri, decât pe ultima minciună a unei propagande desuete. Jurnalistului Caufman îi displac ascunderile după cortina manipulării opiniei publice, el preferând reconstituirea, până în cele mai mici amănunte, a faptelor trecute aşa cum au fost, nu cum ar fi preferat lideri de ieri, politicieni de azi şi istorici de mâine. Pe parcursul dialogului avut l-am şi întrebat dacă nu se teme pentru cele afirmate, cu titlu personal. Calmul cu care a negat frica indică un bărbat vertical, conştient că merge pe un drum fără întoarcere şi preferă adevărul rostit aşa cum a fost.

Diplomatul prezent lângă rabin, cu tot calmul său englezesc şi tactul ce aminteşte de conduita celor care ştiu să zboare la mare altitudine, evident spirituală, a tresărit totuşi, de câteva ori, surprins de curajul rabinului de a afirma adevăruri dure până la capăt. Şi mă întrebam, în sinea mea, cum asemenea conaţionali nu sunt utili la Palatul Cotroceni, unde pe post de consilieri au ajuns doar pământeni care ştiu să tacă, să scrie te miri ce, pe un carneţel amărât, pentru a marca momentul, să mimeze programe încărcate şi să nu facă nimic pentru ca şeful statului nostru să aibă măcar momentele de impunere publică specifice omologului polonez. Diplomatul în cauză fiind acest sever, cu el însuşi, dr. Liviu Mureşan.

Nu cel din urmă, în ecuaţia comunicării instituite fără prejudecăţi, mai degrabă cu ochii pe ceas şi pe imaginile fotografice şi video aparţinătoare unui bombardament informaţional fără de care se uită complexitatea lumii în care trăim, a contat şi opinia unui compatriot care construieşte, cu migală, un tom aparte, ce ar urma să fie validat ca o solidă teză de doctorat. Cel vizat de aceste rânduri fiind un blogger pe acest website, unul distinct, prin subiectele abordate şi preferinţa sa pentru fineţea unei săbii de Toledo, în varianta oratorică, purtând marca lui Răzvan Munteanu.

Rabinul, diplomatul şi bloggerul au dovedit o înţelegere reciprocă, din priviri, o curtoazie naturală, un simţ specific clipelor irepetabile, mai ales că scriitorul, jurnalistul şi istoricul Eliyahu Caufman confirma telefonic, exact cu trei  minute înainte de începerea emisiunii, cursa de pasageri cu care se va reîntoarce în Israel.

Shalom /שָׁלוֹם / pace... fiind cuvântul magic final al dialogului electrizant menţionat.

O pace care totuşi lipseşte, în Orientul Mijlociu.