Video Satul cu 40 de locuitori și 21 de afaceri. Cascadele și râul care curg printre casele de piatră au transformat localitatea într-un loc de poveste

Un sat italian cu doar 40 de locuitori a ajuns să aibă 21 de afaceri, după ce imaginile sale spectaculoase au devenit virale. Rasiglia, străbătută de izvoare, canale și mici cascade, atrage turiști în număr atât de mare încât localnicii spun că succesul turistic începe să le afecteze viața de zi cu zi.

Rasiglia, străbătută de izvoare, canale și mici cascade Foto: FB/Rasiglia.

Rasiglia se află în Umbria, în apropiere de Foligno, și este una dintre acele localități italiene care par desprinse dintr-o poveste. Apa izvoarelor din Capovena traversează satul prin canale și pâraie, trece pe sub poduri și formează mici cascade printre casele din piatră, notează gamberorosso.it.

Peisajul spectaculos a transformat localitatea într-o atracție turistică. Fotografii și videoclipuri cu Rasiglia au ajuns pe rețelele sociale, iar numărul vizitatorilor a crescut rapid.

În urmă cu aproximativ zece ani, însă, situația era cu totul diferită. Un reportaj publicat atunci de presa locală descria o localitate fără magazine, baruri sau restaurante.

În prezent, Rasiglia are aproximativ 40 de locuitori și 21 de activități comerciale.

Un sat aproape abandonat

Apa a fost dintotdeauna esențială pentru Rasiglia. În trecut, izvoarele nu erau doar un element al peisajului, ci reprezentau baza activității economice a comunității.

Cursurile de apă alimentau mori, filaturi, vopsitorii și instalații pentru prelucrarea lânii. În perioada sa de dezvoltare, satul avea trei fabrici textile cu vopsitorii, trei mori, un oficiu poștal și chiar o filială a Casei de Economii din Foligno.

Rasiglia se află în Umbria, în apropiere de Foligno Foto: FB/Rasiglia.

Declinul industriei a dus însă la depopularea localității. Oamenii au plecat în căutarea unor locuri de muncă, iar vechile activități economice au dispărut treptat.

Situația s-a agravat după cutremurul din Umbria și Marche din 1997. Între 1997 și 2007, Rasiglia a ajuns aproape pustie. „Părea un sat-fantomă”, își amintește Maria Palma Cesarini, o persoană implicată de ani de zile în conservarea memoriei localității.

Cum a început renașterea

În 2007, câteva familii au încercat să readucă satul la viață. Au început să adune fotografii, documente și mărturii despre trecutul localității și au organizat o expoziție.

Treptat, au fost recuperate clădiri vechi, pivnițe, mori și foste fabrici de textile. Au apărut tururi ghidate și evenimente dedicate tradițiilor locale.

Ideea nu era transformarea satului într-o destinație turistică de masă.

„Voiam să o facem din nou vie pentru noi, să revenim să locuim aici, să vindecăm rănile urbanistice, peisagistice și comunitare”, explică Cesarini.

Planurile comunității au fost însă depășite de succesul pe care Rasiglia l-a cunoscut în mediul online.

Rețelele sociale au schimbat totul

Fotografiile cu apa care curge printre casele din piatră au transformat Rasiglia într-un loc extrem de popular printre turiști.

Imaginile au fost distribuite masiv pe rețelele sociale, iar localitatea a început să fie prezentată drept „Mica Veneție a Umbriei”. Denumirea nu este însă pe placul localnicilor.

Cesarini susține că această etichetă a fost aleasă fără consultarea comunității și reprezintă mai degrabă un instrument de promovare turistică decât o descriere a identității satului.

„Mica Veneție a Umbriei” este o denumire pe care comunitatea o respinge, considerând că Rasiglia are propria sa istorie și propriile particularități.

Explozia turistică a schimbat radical și economia locală. În prezent, Rasiglia are 21 de activități comerciale, majoritatea restaurante și puncte de alimentație, dar și magazine de suveniruri și alte afaceri destinate turiștilor.

Raportul dintre numărul locuitorilor și cel al afacerilor este neobișnuit: la aproximativ 40 de persoane care trăiesc permanent în sat există 21 de unități comerciale.

Paradoxal, însă, dezvoltarea turistică nu a adus toate serviciile de care comunitatea are nevoie. Satul nu are, de exemplu, o bancă sau un oficiu poștal, în timp ce spațiile comerciale dedicate turiștilor s-au înmulțit.

„Turismul îți intră în casă”

Pentru cei aproximativ 40 de locuitori, problema nu este existența turiștilor, ci modul în care aceștia se comportă în perioadele aglomerate.

Unii vizitatori ajung până la porțile și grădinile caselor, convinși că toate zonele pitorești fac parte din traseul turistic.

Localnicii sunt nevoiți uneori să le explice că anumite spații sunt proprietăți private.

„Acest tip de turism îți intră în casă”, este una dintre concluziile localnicilor.

În același timp, locurile în care oamenii se întâlneau odinioară pentru a socializa au fost transformate în spații comerciale. Astfel, turismul care a contribuit la salvarea satului riscă să transforme comunitatea într-un decor destinat exclusiv vizitatorilor.

Problema autocarelor și a mașinilor

Aglomerația se vede cel mai bine în afara centrului satului. În zilele cu mulți turiști, drumul regional este ocupat de autoturisme și autocare.

Una dintre marile probleme ale Rasigliei este durata redusă a vizitelor. Mulți turiști ajung în sat pentru câteva ore. Fac fotografii, admiră canalele și cascadele, mănâncă la unul dintre restaurante și apoi pleacă.