Înaintea adoptării rezoluţiei Parlamentului European privind statul de drept în România şi a publicării raportului Comisiei Europene din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare pentru Justiţie, Elmar Brok a declarat că e posibilă activarea art. 7 din Tratatul UE în ceea ce priveşte România. Este cea mai drastică procedură de sancţionare a unui stat membru, putându-se merge până la suspendarea dreptului de vot în Consiliul UE.

Dar cine este Elmar Brok? Se spune, la Bruxelles, de ani buni, că e mai influent decât miniştrii germani de externe şi mai puternic decât comisarii europeni. La uşa lui bat şefii diplomaţiei din ţările Uniunii şi din ţările terţe, relaţia cu Brok fiind un punct inconturnabil în stabilirea unor bune relaţii în capitala europeană.

Helmuth Kohl îl descria astfel: „născut, căsătorit, membru al Parlamentului European“. Pentru că aceasta este ocupaţia lui de bază: de 38 de ani e europarlamentar, ajungând acum, la vârsta de 72 de ani, la al optulea mandat. Timp de 13 ani a condus Comisia de Politică Externă a Parlamentului European. A fost, de asemenea, foarte implicat în procesul constituţional european, fiind reprezentantul forului europarlamentar la conferinţele interguvernamentale de negociere a tratatelor de la Maastricht, Amsterdam, Nisa şi Lisabona. Chipul UE din zilele noastre se datorează şi acestui pro-european convins, care este şi preşedintele Uniunii Federaliştilor Europeni.

„Cer social-democraţilor să ia serios în considerare dacă noi, cei din Parlamentul European, nu ar trebui să iniţiem împotriva României procedura prevăzută de Articolul 7.“ - Elmar Brok

Dar nu atât CV-ul său dă greutate frazei rostite de Brok pentru ediţia de duminică a ziarului „Die Welt“ (“Lumea“). Atât a spus doar, o frază: „Cer social-democraţilor să ia serios în considerare dacă noi, cei din Parlamentul European, nu ar trebui să iniţiem împotriva României procedura prevăzută de Articolul 7“. Elmar Brok nu vorbeşte întâmplător şi nu face paşi politici de asemenea gravitate fără a se coordona cu Berlinul şi Bruxelles-ul, în special cu liderii Popularilor Europeni (PPE). E foarte posibil să aibă acceptul cancelarei Angela Merkel şi a candidatului PPE pentru preşedinţia Comisia Europene, Manfred Weber, pentru această mutare politică.

În dezbaterea premergătoare votului din Parlamentul European pentru activarea art. 7 în cazul Ungariei, Manfred Weber aducea în discuţie situaţia din România: „Am avut în această vară demonstraţii violente nu la Budapesta, ci la Bucureşti“, declara el la 11 septembrie, în plenul europarlamentar. A doua zi, în dezbaterea privind Starea Uniunii, a cerut Guvernului român să pună capăt ameninţărilor la adresa luptei anticorupţie, avertizând asupra implicaţiilor asupra accesului ţării noastre în Zona Schengen. Iar în dezbaterea din 23 octombrie, despre viitorul Europei, în prezenţa preşedintelui Klaus Iohannis, a punctat că la Bucureşti s-au depăşit „unele linii roşii, aşa cum sunt ele definite în concepţia noastră comună privind valorile“.

Să fie, însă, pasul înainte al d-lui Brok, în direcţia sancţionării drastice a României, numai o expresie a exasperării produse în cancelariile şi instituţiile europene de derapajele de la Bucureşti? Sau există şi un calcul politic, premergător unei campanii electorale în care Popularii vor fi vulnerabili, în competiţia cu Socialiştii şi Liberalii, din cauza prezenţei lui Viktor Orban în rândurile PPE?

Punerea României în aceeaşi oală cu Ungaria ar echilibra situaţia din perspectiva PPE. Mai ales că în discursul său de la Congresul Popularilor de la Helsinki, din 8 noiembrie, premierul maghiar l-a asigurat pe Manfred Weber de suportul Ungariei în cursa pentru conducerea viitoarei Comisii Europene. Aceasta în pofida faptului că actualul preşedinte al Comisiei, Jean-Claude Juncker, declarase pentru „Le Monde“, la 12 octombrie, că, din punctul său de vedere, „Viktor Orban nu mai are loc în grupul PPE“. A prevalat, însă, punctul de vedere sintetizat de preşedintele Partidului Popularilor Europeni, Joseph Daul, la conferinţa de presă de la Helsinki: „În orice familie există un copil teribil. Prefer să păstrez copilul teribil în familie şi să-i vorbesc în continuare“. Să fie ideea activării art. 7 pentru România preţul rămânerii lui Viktor Orban în familia PPE?

În orice caz, PNL şi preşedintele Iohannis s-au pomenit într-o postură extrem de delicată, din cauza acestei discuţii iscate în propria lor tabără politică europeană. Spun „s-au pomenit“ având în vedere, între altele, faptul că, în cele două zile de dezbateri de la Congresul Popularilor, nici un român nu a luat cuvântul.