Că tot se vorbeşte ideile de la Târgu-Mureş, hai să vă mai dau una caldă-caldă: şcoala din Vizureşti, judeţul Dâmboviţa, cu un număr semnificativ de elevi romi. Comunitate destul de săracă, însă cu oameni care transmit dorinţa de a învăţa copiilor lor. Fiind vorbitori nativi de limbă romani, aceştia au îmbrăţisat cu drag idea unui tânăr profesor rom de la ei din sat de a studia şi în şcoală limba romani ca limbă maternă.
Amara, astăzi localitate urbană, se află departe de potenţialul turistic din trecut. Însă un mare plus trebuie trecut în dreptul şcolii de aici, care face notă discordantă şi, de ceva ani, îşi depăşeşte condiţia şi iese în lume.
„Buna dimineaţa! Sunt Monica Anisie, ministrul Educaţiei, şi v-am auzit de pe hol cum urlaţi la copii”. Să ne imaginăm un exerciţiu. Aveţi propoziţiile de mai sus şi va trebui să redaţi contextul în care ar fi putut fi formulate. Să încercăm un model de răspunsuri din care să alegeţi.
Noul regim, noua conducere a ministerului
Educaţiei, trebuie să se angajeze pentru revenirea educaţiei din criza profundă în care se află.
Nu este o obsesie a mea, datele statistice, testele PISA, rezultatele la
examenele naţionale o demonstrează din plin. Cel mai mare risc este ca noua
conducere a României să se complacă în ideea, „merge şi aşa”.
Până să ajungă (din nou) la guvernare, PNL anunţa pe toate gardurile şi pereţii de pe Facebook ori prin comunicate de presă şi alte forme de manifestare a declaraţiilor politice că urmează să depolitize educaţia dacă ajunge la cârma ministerului de resort, arătând ani de zile cu degetul, pe bună dreptate, funcţiile cheie din inspectoratele şcolare: generalii şi adjuncţii din IŞJ-uri. Pentru că am tot văzut filmul ăsta, eu nu i-am crezut.
Harvard
College Program in General Education ilustrează impecabil frumuseţea, armonia
şi forţa academică de excepţie proprii unei arhitecturi curriculare demne de o
universitate ce defineşte – împreună cu alte puţine câteva - referenţialul cardinal al educaţiei de clasă în lume. Distinsă Alianţă a
Colegiilor Centenare, te invit să parcurgi atent acest studiu de caz şi să-l
foloseşti inteligent în proiectarea propriului model curricular.
Succes!
Faptul că primarii nu sunt interesaţi şi comunităţile sunt sărace, nu înseamnă că acei copii sunt condamnaţi să moară în toalete şi să le cadă tavanele în cap. Cine sunt primarii care în patru ani de mandat nu au fost în stare sa facă nici măcar o toaletă, ce partide îi susţin să fie realeşi în 2020?
Mari aşteptări de la ministrul Educaţiei şi
Cercetării, Monica Anisie. Până acum n-am văzut nimic din ce speram să vedem
pentru schimbarea cursului pe care merge educaţia. Să fie de vină spiritul de
breaslă, dorinţa de a nu-şi supăra colegii, dependenţa de „structurile”
sistemului, frica de acte de sabotaj din partea subalternilor sau toate la un
loc, şi multe altele. Cert este că deocamdată nu se vede tendinţa de a schimba
ce trebuie schimbat.
Pentru
conformitate, am marcat şi 2020 ca an al protestului meu civic pentru transformare
curriculară de secol XXI. Nimic pus în fapt cu noimă, deocamdată. Iar România
Educată, acum, pedalează în gol, fără cuplaj între razele de lună şi galoşii de
gumă. Adică între viziunea prezidenţială şi talpa ţării. Şi, totuşi, în acest
context confuz, îndrăznesc a rosti, şoptit, faimosul enunţ al lui Galilei: Eppur
si muove!...
De ani de zile constatăm că elevii, sfătuiţi de
părinţi, aleg greşit traseul educaţional
pe care doresc să meargă, după terminarea clasei a VIII-a. Consecinţa este că în
ultimii 15 ani un milion de elevi au parcurs liceul degeaba: fie nu au luat
examenul de Bacalaureat, fie nici nu s-au prezentat la examen. Pe de altă
parte, piaţa muncii din România este în grea suferinţă, pentru că nu există
meseriaşii de care antreprenorii au nevoie.
Într-un sistem care deseori respinge creativitatea şi sancţionează greşeala, nu e de mirare că cifrele arată aşa:
O minimă evaluare a problemelor din sistemul de învăţământ, însoţită de câteva soluţii. 17 puncte despre ce trebuie analizat şi dezbătut.
„Doamnă învăţătoare, eu nu fac temele pe calculator. Calculatorul nu
este pentru copii. Aşa a spus tata“. Puştimea îl priveşte gură-cască.
După un prim minut de tăcere siderală, limbile se deznoadă.
Am cerut acordul bunului amic Adrian Ierulescu, profesor la Şcoala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu“ din Bucureşti, să fac public proiectul educaţional pe care l-a coordonat în recent încheiata săptămână Şcoala Altfel. A zis da. Mulţumesc! Mi-a plăcut combinaţia inteligentă de ingrediente win-win: copii care şi-au luat o doză solidă de cultură generală, într-o cheie ludică perfect rezonantă cu vârsta lor de cireşari de secol XXI. Cool!
Din informaţiile mele, ministrul Monica Anisie a
primit termen până la sfârşitul lunii decembrie să prezinte un plan de măsuri
imediate şi de perspectivă, pentru oprirea dezastrului din educaţie. În caz
contrar, îşi pierde funcţia. Dacă cineva se mai îndoieşte de faptul că suntem
chiar în dezastru în materie de educaţie, găseşte mai jos ierarhia ţărilor din UE, cu România pe ultimul loc la
matematică şi penultimul la ştiinţe.
Totuşi, dacă eşti ministrul Educaţiei parcă n-ar fi normal să-ţi
schimbi opinia de la o zi la alta, în privinţa testelor PISA. România îşi fură singură căciulă, în absenţa
unui sistem riguros şi obiectiv de evaluare a progresului şcolar din educaţie.
Ani de zile ne-am culcat pe iluzia că avem rezultate formidabile la examenele
naţionale. De fapt, mistificări,
minciuni şi fraude cât cuprinde.
A trebuit să fie date publicităţii rezultatele testelor
PISA şi a mai fost nevoie ca ministrul Educaţiei, d-na Monica Anisie, să
încerce să minimalize într-un mod cel puţin neinspirat adevărul conţinut în
ele, şi anume că mult prea adesea şi în mult prea multe locuri profesorii se
fac că predau, iar elevii mimează învăţarea, şi toată lumea a sărit ca arsă.
Învăţământul
gimnazial din România este o minciună. Notele se dau din burtă, sunt umflate,
nu reflectă cunoştinţele elevilor, de ani de zile, elevii, părinţii şi
profesorii trăiesc într-o minciună.
Sper ca liderii PNL să fie conştienţi de preţul
pe care-l vor plăti în alegeri dacă nu pun capăt drumului închis pe care merge
educaţia acum. Nu să rezolve tot
impasul în care ne găsim, dar să proiecteze un alt drum pe care îl va urma
educaţia, avem pretenţii. Nu e simplu,
dar PNL nu este „prizonierul” sistemului, cum era PSD. Culmea este că şi
Dragnea era conştient de prăpastia spre care se îndreaptă educaţia, când a
declarat:
Copiii estonieni sunt în topul Europei la citit, ştiinţe şi matematică, deşi vin dintr-o ţară sovietică. Copiii români şi bulgari sunt la coada Europei, cu ciprioţii, au aproape jumătate analfabeţi funcţionali (ştiu literele, dar nu şi sensul), nu le e clar că Pământul se învârte în jurul soarelui şi dacă zice Denise la TV că ţara s-a prăbuşit economic în ultimii doi ani.
Acum două săptămâni elevii mei au primit o temă pentru acasă destul de inedită: una la care li s-a permis solicitarea ajutorului din partea unui adult cu multă experienţă de viaţă.
