Sorin Cîmpeanu: „România Educată” prevede introducerea disciplinei Educaţie pentru viaţă. Nu va fi opţională! 0

Dear all, care tocmai v-aţi găsit să săriţi la beregăţile celor de la Curcani, “Lazăr”, Râmnicu-Sărat, Baia Mare, Iaşi, Sibiu, că nu-ş ce şi nu-ş cum, că aia şi ailaltă, nu mai bine puneţi mâna frumuşel şi vă proiectaţi propriile şcoli-pilot care să se întoarcă după soare aşa cum vreţi voi, dându-ne pe noi toţi ceilalţi pe spate cu minunile voastre de proiecte, în loc să vă frece grija de munca altora? Ia încercaţi, să vedeţi cum e. Hai! BAFTĂ!

Azi, ultima zi din iunie, trebuia publicată Legea Educaţiei. Au fost promise multe termene pentru apariţia acestei legi. Nu vrea să apară, şi pace. Trebuie să stea în dezbatere publică 30 de zile, cel puţin, apoi dezbatere în comisiile parlamentare, apoi în plenul parlamentului. În mai puţin de un an nu cred că poate intra în vigoare. Ce se întâmplă cu România Educată, după plecarea lui Klaus Iohannis de la Cotroceni?

Ceva nu e în regulă! Ministrul Educaţiei ne spune că suntem într-un minim al calităţii educaţiei, că invatamanatul online a fost un „dezastru”, o catastrofă naţională”, am avut patru semestre de şcoală pierdute şi totuşi, la Evaluarea Naţională obţinem cel mai bun rezultat din ultimii 12 ani: peste 82% au luat medii peste 5, ne anunţă plin de sine ministrul Cîmpeanu.

Mai are şi ministrul Cîmpeanu momentele lui de sinceritate. Când a afirmat că educaţie românească se află la un minim (istoric ?) al calităţii, şi când a afirmat că învăţământul online a fost un dezastru, o catastrofă naţională. Ce nu spune ministrul Cîmpeanu: cine a condus educaţia din 2020 până în prezent, cine a organizat învăţământul online, cine a închis şcolile şi acolo unde trebuia dar şi unde nu trebuia.

Pentru că mai toţi trăitorii acestui secol au trecut prin şcoală, înseamnă că se „pricep” la ceea ce este şi înseamnă educaţia. În realitate, puţini izbutesc să treacă dincolo de propriile frustrări – multe, din păcate, cu fundament real – sau de propria mândrie a coroniţelor, sute de postări din social media relevând că autorii nu pot gândi sistemic în acest areal deosebit de complex şi dificil al învăţării.

În timp ce unii dintre părinţi, profesori, diriguitori ai educaţiei naţionale, mingicari se bat pe acest subiect neimportant, învăţământul românesc se evidenţiază tot mai mult prin nivelul tot mai jos la care ajunge an de an, lucru cu adevărat extrem de important, îngrijorător şi urgent de tratat! Anul şcolar 2021-2022, arată cât de mult se degradează calitatea învăţământului românesc în ultimii zeci de ani.

Ministrul Cîmpeanu conduce de trei ani educaţia din România. Concluzia şi-a pus-o singur: „am ajuns cu calitatea educaţiei într-un punct de minim”. În schimb, mai în fiecare zi este pe ecranele tv şi se laudă cu ce măsuri ia el în educaţie. Adică dă din gură! Pandemia nu este o scuză suficientă. Şi alte ţări au trecut prin pandemie dar n-au ajuns la minimul calităţii în educaţie.

Se repetă situaţia de la Bacaluareat. De data aceasta, elevii înmatriculaţi în clasa a VIII-a sunt înscrişi automat de către secretariatele şcolilor gimnaziale, fără vreo cerere din partea elevilor. Erau înmatriculaţi în clasa a VIII-a 172.900 de elevi, şi au fost înscrişi la examenul de Evaluare Naţională 155.800 de elevi. Unde este diferenţa de 17.100 elevi? De ce n-au fost înscrişi la examen?

Poate că unii dintre noi, cei care vor şi pot să schimbe legi, au nevoie de motive mai solide decât cele legate de beneficiile intelectuale, sociale, psihologice, să creadă că educaţia bilingvă merită (mult) mai multă atenţie decât primeşte acum.

Greu de înţeles. Îţi freci coatele şi hainele 4 ani pe băncile liceului, iar când poţi obţine diploma, „paşaport” pentru piaţa muncii, renunţi. Din cei 152.000 de elevi înscrişi în acest an în clasele a XII-a şi a XIII-a (seral), doar 111.330 s-au înscris la Bacalaureat. Restul de 40.570 nu susţin examenul. De ce oare? Sunt posibile mai multe explicaţii.

Este şi cazul legilor Educaţiei. Se zvoneşte că ar fi gata, deja prezentate preşedintelui Iohannis pentru a-şi da acceptul, dar pe care nimeni nu le-a văzut, nimeni nu ştie ce conţin. Mai grav, se pare că vor fi impuse prin asumarea răspunderii guvernului, astfel încât să rămână exact cum au fost propuse de către „deştepţii” neamului. Cum s-a procedat şi cu proiectul România Educată.

Nu că n-am fi obişnuiţi cu tot felul de trăsnăi scoase de ministrul Educaţiei. Dar ultima le întrece pe toate. Lasă la latitudinea profesorului să stabilească media finală a unui elev de la sfârşit de an şcolar fără etapele intermediare de evaluare: teze, extemporale, medii semestriale sau trimestriale.

Ne spune şi dl Cîmpeanu ce ştim cu toţii. Educaţia a ajuns la un punct de minim, concluzia fiind trasă în urma examenelor naţionale, a testelor PISA, a evaluării tinerilor care ajung la facultate. Şi încă nu ştim totul, pentru că nu avem un sistem de evaluare credibil, standardizat, nesupus subiectivismului profesorilor. Aşa cum arată şcoală azi, aşa va arăta societatea mâine.

Dacă ar fi căutat în zilele noastre, şi nu pe la 1800, ajutoare de viitor, doi băieţi curăţei, cuminţi şi cu ştiinţă de carte, logofătul Constantin Balş Ciuntu ar fi avut bătăi de cap.

O ţară care şi-ar iubi copiii s-ar îngriji întâi de toate ca familiile ţării să aibă încredere în viitor. S-ar îngriji ca ele să aibă încredere în propriile puteri, în modul în care funcţionează instituţiile statului şi să câştige o credinţă oarbă în câteva principii fundamentale de convieţuire: justiţia e obiectivă, promptă, proprietatea privată individuală e sfântă, munca e răsplătită, inovaţia e valorizată, educaţia e cea mai bună investiţie.

Episodul XII al podcast-ului „Avangarda, cu Ionuţ Vulpescu”, aduce în faţa publicului una dintre figurile de prim-plan ale învăţământului românesc: profesorul şi sociologul Lazăr Vlăsceanu.

Războiul Rusia-Ucraina a avut încă un efect nefast. Ministrul Cîmpeanu n-a mai avut loc să apară, mai în fiecare seară, la tv-urile noastre. Şi să debiteze aceleaşi poveşti inutile pe care ni le aruncă de doi ani fără vreo consecinţă practică. Acum a venit cu fumigene care mai de care: module în loc trimestre, eliminarea tezelor, evaluare computerizată. Întrebat ce înseamnă aceste „bombe”, ministrul răspunde candid că nu e treaba lui.

Prof. Irina Petcu şi prof. Magda Cojocea sunt fondatoarele Asociaţiei Europene a Profesioniştilor din Educaţie EDUMI, gazde de clasă ale webinarului din 3 martie, pe care l-am intitulat “Curajul pilotării curriculare – testul de leadership real al Şcolii ca sistem in 2022”. Cu peste 11000 de vizualizări în seara transmsiei live, ne-am bucurat că povestea şcolilor-pilot deja operaţionale a ajuns la şi mai mulţi profesori. Iată feedback-ul lor.

Este în proces de redactare o nouă Lege a educaţiei, contruita pe „directivele” din România Educată, a lui Klaus Iohannis. Încercăm să lămurim ce a vrut să spună ministrul Cîmpeanu, pentru ca părinţii şi elevii să ştie ce trasee educaţionale îi aşteaptă în anii ce vin. Este necesară o dezbatere publică autentică, pentru că o nouă Lege a educaţiei afectează sistemul şcolar din România mulţi ani de aici înainte.

“– Cin’ să fie? Cei ca mine!... (pauză luuungă) Care-am fost miniştri şi în 2014, 2015, şi n-am avut curajul şi tăria... Ca să nu se supere prea multă lume pe noi!...” Aşa a răspuns mai ieri, dezarmant de simplu şi la obiect, ministrul Educaţiei, la întrebarea ”cine-i de vină că planurile-cadru sunt cum sunt, de ani şi ani”. Diagnostic crud, frustrant, nefardat, de top: imens deficit de leadership, la vârf, dat în fapt cu subiect şi predicat.