O poezie a lui George Topârceanu, modificată în manualul de Limba Română de clasa a II-a 0

Valentin Popa a plecat de la Ministerul Educaţiei. Ai fi crezut că se aşterne liniştea peste numele rectorului de la Suceava şi că va intra, printr-un compromis al istoriei, în galeria de pe strada Spiru Haret. Nu ar fi singurul compromis pe care istoria noastră recentă a învăţat să îl facă.

Dacă garantarea dreptului la educaţie înseamnă accesul fiecărui copil la un profesor calificat, consider că în România dreptul la educaţie trebuie să însemne garantarea accesului unui ministru calificat la un mandat mai lung. Pentru că aşa funcţionăm – avem nevoie de lideri care să ne inspire. Iar pentru educaţie, avem nevoie de cel mai bun dintre noi.

Ieri, 16 octombrie 2018, Comisia Europeană a publicat Monitorul educaţiei şi formării, prilej să ne comparăm sistemele noastre de educaţie şi formare profesională cu cele similare din alte ţări ale UE. Este bine să ne privim în oglinda Comisiei Europene, dacă ne-am lua doar după declaraţiile oficialilor români din educaţie am avea sisteme de educaţie şi formare performante, generate de actualul program de guvernare.

Un nou examen şi o nouă abordare a testării în limba engleză destinată şcolarilor şi pre-şcolarilor sunt introduse în portofoliul European Examinations Centre (EECentre.ro). Lansarea oficială se face odată cu susţinerea unei serii de 3 workshop-uri, în Timişoara (11 oct. 2018), Iaşi (12 oct. 2018) şi Bucureşti (13 oct. 2018).

Una dintre cauzele analfabetismului nostru funcţional, care se apropie periculos de jumătate din totalul elevilor, este inadecvata predare a limbii române, încurajată de un grup de profesori care fac subiectele de examen şi, în acelaşi timp, vând comentarii literare, pe care apoi elevii trebuie să le înveţe pe de rost. De ce nu acţionează nimeni contra lor?

A început şcoala de câteva zile şi deja îi văd pe proaspeţii viitori absolvenţi cum se lasă copleşiţi de emoţii şi de stres din cauza examenului de Bacalaureat. Cred că e momentul oportun să vă împărtăşesc din experienţa mea recentă cu examenul maturităţii.

Bună ziua, domnule profesor! Sunt cadru didactic de 25 de ani şi v-am urmărit comunicările. Am câteva întrebări pentru dumneavoastră, dacă nu vă supăraţi şi dacă veţi găsi timp să răspundeţi: 1. În cadrul cărui sistem de învăţământ aţi ajuns absolvent al învăţământului primar, gimnazial, liceal şi universitar?

România, ţara cu scorurile cele mai slabe din UE la testările internaţionale şi ultima la educaţia adultului de-a lungul vieţii.

Motto. Liviu Dragnea: „România are nevoie disperată să recupereze cele aproape trei decenii în care reforma educaţiei a eşuat“. Atât de disperat este Liviu Dragnea de situaţia din şcoli, încât n-a găsit necesar să enumere printre zecile de proiecte faraonice de care este obsedat, unul simplu: construcţia a 2400 de WC-uri din şcolile care au WC-ul în curtea şcolii. Şi în care sunt umiliţi sute de mii dintre copiii noştri.

Andrei: Doamna învăţătoare, pot să merg la toaletă?; Învăţătoarea: Da, Andrei, bineînţeles!; Andrei: Doamna, dar tot în curte este?; Învăţătoarea (tristă): Da, Andrei...

Ceea ce îţi doresc, în ajunul zilei în care vei începe şcoala, este să ai parte de o învăţătoare care să se uite la tine cu ochii mamei tale. Să fie bucuroasă că eşti în clasa ei şi că tu eşti şansa de a creşte copii generoşi unii cu alţii şi cu alte etnii.

Sunt foarte convinsă că ai citit deja numeroase articole legate de începerea anului şcolar, despre ce şi cât avem de cumpărat, de unde, cum şi aşa mai departe. Eu vreau să îţi propun o abordare diferită, legată de modul în care ne organizăm timpul, banii şi resursele pentru a fi cât mai eficienţi într-o perioadă de intense căutări.

Mai sunt aproximativ 2 ani până la următoarele alegeri parlamentare, iar liderii partidelor de opoziţie spun că au început să lucreze la programul de guvernare. M-aş bucura să văd că partidele îşi asumă o reformă în educaţie, o reformă care ar arăta cam aşa:

În ultimul articol am prezentat cum şcoala face foarte puţin, uneori nimic, pentru a oferi egalitate de oportunităţi elevilor din medii sociale dezavantajate.

Există un contract social: ca tânăr cetăţean frecventezi, înveţi, munceşti în şcoala care ţi se potriveşte, familia te susţine cu ceea ce poate (îşi poate permite) şi statul completează sprijinul familiei, pentru satisfacerea nevoilor diferite şi asigură, tuturor, educaţie de calitate. Sau, cel puţin, aşa ar trebui să fie.

Realizarea manualelor şcolare pentru anul şcolar 2018-2019 nu are cadru legal. Dacă transformarea Editurii Didactice şi Pedagogice în unic furnizor de manuale a fost, să zicem, reglementată, celelalte acţiuni derulate în vederea asigurării manualelor şcolare nu au cadrul legal.

Se încheie procesul de trecere de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a, prilej de bilanţ pentru evoluţia elevilor din gimnaziu. Cifrele nu sunt deloc bune, cum voi arăta în continuare. Este încă o ocazie de a evalua starea învăţământului românesc după 29 de ani de reformă eşuată. N-o spun eu, o spunea Liviu Dragnea la recentul Congres al PSD:

Nu este primul an în care constatăm acest adevăr evident.  Fără ca la nivelul conducerii ţării să se ia vreo măsură. În loc de analize, radiografii ale situaţiei ilustrate de aceste examene, realizate de experţi independenţi, clasa politică se luptă cu justiţia, pentru „dreptul“ de a fura nestingherită. În rest, nu contează. Învăţământul se degradează de la un an la celălalt, fără ca vreo instituţie a statului să se sesizeze.

Educaţia în România ultimilor 30 de ani a fost constant o „prioritate naţională”. Am auzit recent la susţinerea tezei de doctorat a lui Alin Savu[1] că au fost făcute peste 100 de modificări la Legea educaţiei din 1990 şi până în prezent cu scopul îmbunătăţirii calităţii educaţiei, însă fără prea mari rezultate.

Schimbările într-un domeniu atât de complex precum educaţia nu se petrec nici de azi pe mîine şi nici într-o singură generaţie. Finalul dezastruos al bacalaureatului din acest an reprezintă finalul unui segment de dreaptă al cărui început se ascunde cu mult mai în trecut. Căderea învăţământului şi educaţiei în general începe abrupt după 1948.

Au fost publicate rezultatele la Evaluarea Naţională (EN), prilej pentru un prim bilanţ al situaţiei din învăţământ. Ca de obicei, Ministerul Educaţiei îşi fură singur căciula, se preface că nu ştie câţi elevi au fost înscrişi în clasa a VIII-a şi nu se întreabă de ce sunt aşa de mulţi cei care nu au venit la examenul de Evaluare Naţională. Răspunsul e simplu. Ştiau că nu-l promovează.

Anul acesta trebuia să celebrăm Centenarul cu un an şcolar 2018/2019 într-un sistem de educaţie rupt total de amintirile comuniste, responsabil de fiecare tânăr care ar fi ştiut, la final, cine este. Şi care ar fi avut un viitor determinat de examenul de bacalaureat teoretic (deci universitate) sau profesional (deci o meserie bine ştiută şi apoi ştiinţe aplicate).