Doamna care transformă copiii nevoiași de la sat, în oameni cu carte. „Să îndrăznească să viseze. Asta le spun mereu“
0Angelica Cocea a devenit sufletul școlii din Țibănești (Iași) unde predă de 29 de ani. Le cumpără copiilor sărmani haine, încălțăminte, mâncare și rechizite și abordează fiecare elev talentat ca să îl motiveze să scrie la revista școlii. Încrederea pe care o sădește în ei este răsplătită.
Angelica Cocea (60 de ani), învățătoare la Liceul Tehnologic „Petre P. Carp“ din comuna Țibănești, județul Iași, a obținut premiul I la categoria „Dezvoltarea abilităților socio-emoționale“ la Gala Profesorul Anului în Mediul Rural din 2023, organizată de Teach for Romania, pentru meritul de a motiva și inspira zeci de generații de elevi.
Dascălul își amintește că și-a dorit să devină cadru didactic când a luat pentru prima dată contact cu școala.
„Mi-a fost model o învățătoare care era pensionară și la care mama mea mă trimitea să îi fac cumpărăturile. Era foarte manierată, pentru că era crescută la pension, ceva foarte rar într-un sat ca al nostru. I se spunea «Doamna». M-au impresionat eleganța ei, felul în care vorbea. Ușor, ușor m-a cucerit și mi-am dorit să fiu și eu «Doamna»“, a povestit Angelica pentru „Weekend Adevărul“ cum a început totul.
Satul stării de bine
Nu știe ce vor deveni copiii care îi trec prin mână, dar muncește neobosit ca să îi facă empatici, responsabili, comunicativi și conștienți că își pot realiza visurile dacă muncesc suficient de mult și sunt perseverenți.
„La clasă nu ofer numai informații. Micuții din bănci sunt cu ochii țintiți pe tine și, înainte de a-i învăța să citească și să socotească, le formez caracterul cu seriozitate, responsabilitate și dragoste. Mă gândesc permanent că acești copii trebuie să se formeze mai întâi ca oameni“, explică învățătoarea.
Unul dintre atuurile sale la clasă este că reușește să le stârnească mereu curiozitatea elevilor în orice face și o duce până la nivelul la care îi face dependenți de ea. De pildă, una dintre lecțiile predate a fost starea de bine.
Copiii au creat „satul stării de bine“, iar în fiecare casă și-au imaginat că ar locui fericirea și stima de sine, printre multe altele.
„Elevii sunt fericiți când sunt cooptați în diverse proiecte, nu doar să aibă parte de acel șablon lecții-lecții“, spune „doamna Angelica“.
Cu acel prilej, ea i-a învățat să facă diferența între stima de sine și mândrie și de ce este important pentru ei să aibă încredere în propriile forțe.
Le desenează mereu pe tablă un triunghi: în partea de sus scrie „caracter“, iar pe laturile de jos trece „responsabilitate“ și „muncă“.
„Le spun mereu să îndrăznească să viseze, iar calea este învățarea“, este rețeta simplă prin care dascălul le deschide drumul către succes.
Lanțul lecturii
Secretul succesului său este modul unic în care reușește să îi motiveze pe elevi ca să își atingă visurile. Îi încurajează permanent și, de multe ori, se face că nu înțelege anumite noțiuni predate pentru ca micuții să îi explice ce înseamnă acestea. Ei devin astfel „Doamna“ și cu acest prilej învățătoarea verifică și cât de bine au înțeles ce le-a predat.
A descoperit că le plac la nebunie jocurile de rol. Pornind de aici, a început să facă cu ei spectacole și i-a pus în ipostaze încât nu erau recunoscuți de părinți. Cititul textelor într-un minut a fost o nouă provocare pentru elevii săi, care s-au întrecut în a citi cât mai repede materialele.
A urmat apoi ceea ce numește un lanț al lecturii, ca să îi determine să citească cât mai mult. Fiecare elev trebuia să scrie pe o fâșie de hârtie titlul cărții citite și autorul și astfel se forma o verigă, iar cu fiecare carte citită se mai adăuga o verigă.
Copiii s-au luat la întrecere ca să citească cât mai multe cărți și să aibă un lanț al lecturii cât mai mare. Angelica a introdus apoi minutul de lectură, în care elevii citeau în clasă, pentru ca apoi să ridice din nou nivelul și să ajungă cu ei la lecturi de cinci stele.
Într-un an întreg au citit 12 cărți, iar după fiecare lectură, au făcut câte o fișă în care au scris despre ce au citit și au acordat stele fiecărei cărți. Le-a format astfel gustul pentru lectură și le-a dezvoltat literația.
Ulterior, a implicat și părinții, iar aceștia au început să le citească micuților o poveste înainte de culcare, în ideea de a conștientiza mai bine cât de important este rolul lor în viața copiilor.
Orice copil căruia îi descoperă un mic talent la desen, poezie sau orice altceva este îndrumat să își publice creațiile în revista școlii, pe care o scoate din 2005.
„Știam că sunt talentați. M-am gândit cum să îi canalizez pe cei care scriu versuri, redau o poveste sau scriu un eseu frumos. I-am stimulat și pe colegii mei de catedră să fie atenți la talentele elevilor și să le descopere“, povestește Angelica felul în care i-a venit ideea să scoată o revistă a școlii.
Cei mai mulți copii s-au arătat reticenți la început, dar învățătoarea i-a încurajat să aibă încredere în talentul lor și să nu se teamă să își facă publice creațiile.
Elevii au devenit și reporteri și le-au luat interviuri rudelor care duc mai departe tradițiile și obiceiurile românești. De pildă, un micuț a scris despre bunica lui, care țese foarte frumos și creează lucruri unice.
Copii duși la școală și din podul casei
În cei peste 42 de ani de când predă, dintre care 29 de ani la școala din Țibănești, Angelica le-a cumpărat din banii săi haine, încălțăminte, mâncare și rechizite elevilor nevoiași pentru a continua să vină la școală. O face cu discreție, pentru ca micuții să nu se simtă rușinați față de colegi.
Când făcea naveta la Glodenii Gândului, un sat din Țibănești, și venea cu bicicleta la școală, avea geanta plină de creioane, fundițe pentru fete și huse pentru bănci, toate luate din banii ei
„Le-am strecurat pachețele cu mâncare, hăinuțe, fără să știe ceilalți copii. A devenit un mod de viață pentru mine, să îi observ pe elevii care au o situație grea“, spune cu emoție dascălul.
Copiii doresc să îi mulțumească pentru gestul de suflet și vin mereu la școală și învață bine.
De multe ori aducea săpun și apă la școală și îi punea să se spele pe micuții care veneau murdari de acasă și unora le cosea nasturi la haine.
GALERIE FOTO ANGELICA COCEA
„Am adus copii la școală și din podul casei. Unul dintre ei era elev la mine în clasă și celălalt era fratele lui. Rămăseseră în grija nimănui. Erau crescuți doar de mamă, iar ea plecase la muncă, într-o perioadă, la o fermă viticolă. Se întâmpla în perioada comunistă. După ore, am mers cu elevii la ei acasă, pentru că lipsiseră vreo două zile, iar ei au auzit zarvă și au fugit în podul casei“, povestește învățătoarea.
Ea și-a câștigat respectul satului, iar copiii nu au mai lipsit o zi de la școală.
Elevii săi deveniți adulți sunt acum medici, ingineri, arhitecți și avocați în țară și peste hotare. Chiar și cei care lucrează în agricultură în străinătate, ca să mai câștige un ban, sunt motivați de învățătoare să își urmeze pasiunile și să revină în țară.
„Tu ești un artist. Nu trebuie să culegi ceapă. Asta le spun mereu. După ce termină școala, vreau ca ei să rămână cu un caracter frumos și cu niște amintiri extraordinare“, este dorința Angelicăi Cocea pentru elevii școlii unde predă.
Se încarcă comentariile...
