Școala de stat versus şcoala privată. Profesor în sistemul privat: „Nu ar trebui să existe școli particulare”
0În acest an școlar, 770 de copii din București au fost mutați de părinți de la școli private la cele de stat. Numărul este asemănător cu cel al copiilor transferați de la stat la privat, respectiv 707.
Sunt școli bune și într-un sistem, și în celălalt. Sunt școli proaste și într-unul, și în celălalt. Iar diferența o fac oamenii, sunt de părere experții în educație. Părinții care aleg școlile private pentru copiii lor caută, în general, siguranță și protecție sporită, atenție individualizată, programe extinse, inclusiv afterschool și acces la activități extracurriculare. Dar, într-o țară cu o economie sănătoasă, cu o mentalitate sănătoasă și cu un sistem sănătos de educație, nu ar trebui să existe școli particulare, este de părere coordonatorul programului Școala Remedială de Vară, Marcel Bartic, profesor de istorie în cadrul unei școli private.
3,8% din numărul inițial de elevi înscriși la școlile private din București, adică 770 de copii, au fost trasferați de părinți pe parcursul anului la școli de stat. În același timp, 707 elevi s-au mutat de la școli de stat, la școli private. Cei mai mulți au fost elevii de nivel gimnazial – 204 elevi, nivel primar – 192 de elevi și nivel liceal – 172 de elevi, potrivit datelor transmise Edupedu de Inspectoratul Școlar.
„În București sunt aproximativ 250 de unități de învățământ private. Numărul poate părea mare dacă te uiți la el global, dar există o mobilitate în sistemul de învățământ, și unitățile private sunt parte a aceluiași sistem, și se pot întâmpla transferuri din diverse motive. Și dacă împarți 700 la 250, practic vorbim de o mobilitate de 2-3 elevi per școală. Nu e un număr care ar putea neapărat să-ți arate ceva. O altă statistică interesantă, pe lângă mobilitatea de la stat la privat, ar fi și câți elevi se transferă de la stat la stat, de la o unitate la alta, ca să ne putem face o imagine, să putem trage niște concluzii. Dacă procentul ăsta este similar și pentru transferurile de la stat la stat și de la privat la privat, atunci practic e o normalitate”, spune președintele Asociației Școlilor Particulare, Christian Comșa.
Procentele sunt relativ echilibrate, arată și coordonatorul programului Școala Remedială de Vară, Marcel Bartic, profesor de istorie în cadrul unei școli private din București.
„Nu avem în acest moment, sau cel puțin din câte știu eu, dinspre Ministerul Educației Naționale, noi nu avem date clare care să spună da, dom'le, învățământul privat a devenit un soi de Mecca pentru toți părinții mai cu dare de mână din România, sau, dimpotrivă, învățământul privat e praf și toți părinții își iau copiii și se duc la stat. Nu există astfel de statistici în acest moment. Și atunci, cel puțin din câte știu eu, procentele sunt relativ echilibrate. În general, fluctuația asta de copii e relativ echilibrată”, consideră Marcel Bartic, care mai subliniază că procentul elevilor din învățământul particular din România este nesemnificativ.
„Noi nu o să fim niciodată o alternativă pentru învățământul de stat. Suntem un segment de nișă pentru un segment foarte restrâns de părinți, care probabil că ne aleg, nu neapărat că am fi noi mai buni, ci suntem un sistem de învățământ în care factorii externi de presiune sunt ceva mai puțini decât la stat. Avem autonomie mai multă, iar asta poate ajuta școala sau o poate duce la faliment”, adaugă el.
Cine renunță la școlile private
Pot fi diverse motive pentru care părinții renunță la școlile private, iar cel mai adesea este vorba despre bani.
„Cauzele pot fi multiple. Evident, plecăm de la aspectul financiar, poate sunt familii care trec prin diverse etape. Pe lângă aspectul financiar, poate să fie și aspectul familial, se întâmplă ceva în familia unui copil și atunci se transferă. Poate este și un motiv al locației, poate sunt părinți care se mută dintr-un cartier într-altul și atunci intervine transferul. Poate să fie și un motiv ce ține de oferta educațională a școlii, dacă părinții își doresc altceva decât oferă unitatea de învățământ la care sunt înscriși. Poate să intervină și o nemulțumire, poate nu sunt compatibili cu regulile instituției. Mobilitatea nu mi se pare, dacă ne uităm strict la numărul acesta de copii și la numărul de unități particulare de învățământ din București, nu mi se pare un număr mare”, precizează Christian Comșa.
Taxele pentru școlile private pornesc de la 1.000 de lei pe lună și pot depăși câteva sute de euro.
„Sunt părinți care ne aleg pe noi și părinți care aleg să se întoarcă la stat. De cele mai multe ori, criteriile sunt mai degrabă financiare. Sunt școli bune și într-un sistem, și în celălalt. Sunt școli proaste și într-unul, și în celălalt. Iar diferența o fac oamenii. Ar trebui să acceptăm că sunt oameni faini și într-o parte și într-alta. Comparațiile le-aș face, de acum înainte, nu între stat și privat, cât între școlile din medii urbane, zone bogate și zone sărace. Problema gravă în acest moment este că școlile din mediile sărace nu sunt sprijinite de nimeni în niciun fel. Problema gravă este inechitatea în învățământ”, completează Marcel Bartic.
Ce vor părinții de la școlile private
Părinții care aleg școlile private pentru copiii lor caută, în general, siguranță și protecție sporită, atenție individualizată, programe extinse, inclusiv afterschool și acces la activități extracurriculare.
„În primul rând zona de safety, fiind unități mai mici, zonei de siguranță i se acordă o atenție sporită. Siguranță însemnând de la condiții ce țin de ISU, de Direcția de Sănătate Publică, de pază, de protecție, de supraveghere în perioada pauzelor și așa mai departe. Tot în zona de safety poate să fie și faptul că multe dintre unitățile particulare de învățământ, e cazul și la stat, poate au un regulament de ordine interioară foarte bun și dinamica dintr-o unitate de învățământ este gestionată prin aceste regulamente. Alt aspect ar putea fi cel al numărului de copii mai redus la clasă, de regulă sunt mai puțini copii în clasele din învățământul particular decât în cele din învățământul de stat și atunci profesorul poate să acorde o atenție sporită copilului. Un alt element poate fi programul extins, toate unitățile sau majoritatea unităților de învățământ au inclus un program de afterschool, deci copiii nu stau la școală doar cele cinci ore, ci stau o perioadă mai lungă de timp. Alt aspect poate fi cel al activităților extracurriculare, multe dintre unitățile particulare de învățământ facilitează accesul copiilor la diverse activități sportive, în mod artistic, de științe și așa mai departe, adică au o ofertă educațională mai complexă. Un alt motiv ar putea fi cel al cadrelor didactice, faptul că părintele poate să știe dinaintea înscrierii la școală ce cadru didactic va avea copilul, deci e o zonă oarecum de predictibilitate”, explică Christian Comșa.
Însă, Marcel Bartic atrage atenția că „într-o țară cu o economie sănătoasă, cu o mentalitate sănătoasă și cu un sistem sănătos de educație, nu ar trebui să existe școli particulare”.
„Obiectivul nostru ar fi un sistem public de învățământ, puternic, eficient, respectat, bine finanțat, cu profesori bine pregătiți, poate și cu altă mentalitate în rândul părinților. Asta ar trebui să fie obiectivul nostru final, nu o școală în care învățământul particular se extinde. Întotdeauna va exista nișa asta de părinți care probabil vor dori să-și aducă copilul la o școală particulară. Dacă sunt părinți care ne aleg în momentul de față o fac pentru că suntem, dacă vreți, răul cel mai mic. Dar idealul ar fi ca în țara asta învățământul public să devină unul puternic, bine finanțat, respectat și susținut inclusiv de factorul politic. Nu poți să ceri performanță de la un sistem de învățământ aruncându-i așa câteva firimituri bugetare. Susținerea majoră din partea societății românești, din partea factorului politic, trebuie să meargă înspre învățământul public”, punctează profesorul de istorie.
Cât costă școala privată
Taxele pentru școlile private se încadrează între 4.000 de euro și 20.000 de euro pe an. În București și în Ilfov există cea mai mare densitate de școli private, urmate de județele Cluj, Constanța și Iași. Liceele private oferă alternative pentru familiile care evită învățământul liceal de stat, oferind clase cu număr redus de elevi, cursuri și cluburi extrașcolare, dotări performante și profiluri inedite. Există și licee private care oferă programe internaționale, cum ar fi programul IB Diploma Programme. Acestea oferă o gamă largă de opțiuni educaționale, de la profiluri umaniste și teoretice, la programe bilingve și programe internaționale.
Numărul școlilor private din România a crescut semnificativ în ultimii zece ani, de la 170 în 2011 la 315 în 2020, potrivit INS.
Se încarcă comentariile...
