Video Viitorul mineritului în județul marilor bogății ascunse în pământ: aurul, argintul și cuprul iau locul cărbunelui
0Industria cărbunelui se apropie de final în Hunedoara, un județ bogat în resurse naturale. În schimb, în ciuda opoziției organizațiilor de mediu, marile proiecte miniere pentru extragerea aurului, cuprului și argintului continuă să atragă investitori.
Cele mai multe dintre minele care funcționau în urmă cu jumătate de secol în Hunedoara au fost închise, iar numărul angajaților în industria minieră a scăzut în acest timp de la peste 60.000 de oameni la mai puțin de 3.000.
Deși numărul minerilor scade de al un an la altul, bogăția resurselor naturale neexploatate până acum continuă să atragă companii miniere în fosta regiune industrială din vestul României. Investitorii internaționali promit sute de locuri de muncă, sprijin economic în zonele unde activează, reducerea folosirii tehnologiilor poluante și a impactului de mediu pe care îl are activitatea industrială propusă.
Miza o reprezintă sute de tone de aur, argint și cupru din adâncurile pământului, dar și resursele minerale adiacente acestora, însă investițiile plănuite stârnesc adesea controverse și se izbesc de opoziția unor organizații de mediu și localnici. Poluarea, disconfortul, afectarea mediului și a calității vieții comunităților din jur sunt adesea reclamate de contestatarii proiectelor miniere.
Aurul și argintul, râvnite la Certej
În Certeju de Sus, exploatarea minieră propusă începând din anii 2000, dar blocată în prezent, viza extragerea într-o perioadă de 16 ani a peste 63 de tone de aur și a altor aproape 375 de tone de argint.
Lucrările miniere urmau să înceapă într-un perimetru de aproape 500 de hectare, o parte fiind pe locul carierei miniere Coranda, deschisă la sfârșitul anilor ’70, la marginea satelor Certeju de Sus, Hondol și Săcărâmb din Hunedoara. Proiectul era derulat de Deva Gold, deținută în majoritate de Eldorado Gold Corporation (aproximativ 80 la sută) și de statul român prin Minvest Deva (circa 20 la sută).
Mai multe organizații de mediu au reclamat proiectul în justiție și au obținut suspendarea și apoi anularea succesivă a autorizațiilor și documentațiilor necesare începerii exploatării, lucru care a dus la blocarea întregului proiect minier. Printre argumentele invocate au fost folosirea cianurii (toxică) în procesul de separare a aurului din minereu, amplasarea instalațiilor miniere prea aproape de zone locuite și de cursuri de apă și defrișările necesare realizării lucrărilor.
Din 24 ianuarie 2025, la expirarea licenței de exploatare a perimetrului minier, aceasta nu a mai fost prelungită, deoarece ședința de guvern în care fusese introdusă pe ordinea de zi nu a mai avut loc cu o zi înainte de expirare. Compania minieră a dat în judecată statul român pentru prelungirea licenței. Recent, Eldorado Gold Corporation s-a retras din proiectul minier, iar pachetul majoritar deținut de compania canadiană a fost preluat de un fond de investiții, Varvara Development Group (VARDEV).
„Suprafața ocupată de noul proiect minier va fi de circa 250 de hectare doar pe teritoriul comunei Certeju de Sus, redusă față de cea inițială. Ne-am oprit la concentrate, pentru a nu mai folosi cianura în noul proiect și nici nu vom produce sterile umede. Contestațiile legate de proiect au vizat în principal folosirea cianurii. Noi am scos din actualul proiect atât folosirea cianurii, cât și celelalte lucruri vizate de contestatarii proiectului”, a afirmat Nicolae Stanca, directorul Deva Gold, devenită subsidiară a VARDEV.
Reprezentanții investitorului susțin că implementarea noului proiect va depinde de acordarea licenței de exploatare și a avizului de mediu, proceduri care vor mai dura cel puțin un an. În opinia lor, proiectul ar însemna investiții de aproximativ un miliard de euro pentru o perioadă de 15 ani, cu posibilitatea extinderii până la 30 de ani, și crearea în această perioadă a peste 1.000 de locuri de muncă în zonă.
Cuprul, căutat la Rovina
Nu departe de Certej, un alt perimetru conturat în anii 2000, la Rovina, a atras atenția unor mari companii miniere canadiene. Forajele au scos la iveală un adevărat „munte” de cupru pe valea pârâului Rovina, la circa 15 - 20 de kilometri de municipiul Brad.
În 2018, compania canadiană Euro Sun a obținut un permis și o licență de exploatare minieră, valabilă și reînnoibilă pe 20 de ani, pentru perimetrul de pe valea Rovinei, care cuprinde o suprafață de peste 2.700 de hectare.
Proiectul minier Rovina vizează o producție de peste 42 de tone de aur și peste 200.000 de tone de cupru în primii 17 ani de la începerea exploatării, în carierele Rovina și Colnic. Al treilea zăcământ, aflat la Cireșata, ar putea fi exploatat ulterior, în subteran. Resursele celor trei zăcăminte sunt estimate la circa 217 tone de aur și 635.000 de tone de cupru, potrivit companiei Euro Sun, care dezvoltă proiectul.
În 2025, Comisia Europeană a inclus proiectul Rovina, alături de alte două investiții din România (extracția magneziului metalic la Budureasa, Bihor, și extracția grafitului la Baia de Fier, Gorj), pe o listă de 47 de proiecte de importanță strategică pentru aprovizionarea Europei cu 14 materii prime minerale critice și strategice.
Unele organizații de mediu și o parte dintre localnici se opun cu înverșunare proiectului, considerându-l dăunător pentru mediu.
„Proiectul minier Rovina, care vizează extracția aurului și a cuprului, va devasta o zonă extinsă din Munții Apuseni. Desemnarea lui drept proiect strategic de către Comisia Europeană legitimează o inițiativă deja declarată ilegală de instanțele din România. Aceasta nu este dezvoltare, ci distrugere, și ne vom opune cu hotărâre. Avem avantajul timpului și al determinării, spre deosebire de investitori sau guverne”, informa MiningWatch România, într-un comunicat de presă privitor la includerea investiției printre obiectivele strategice.
Rezervele care pot fi extrase de la Rovina în următorii 20 de ani au fost inițial estimate la cinci miliarde de dolari, statul urmând să colecteze redevențe de peste 300 de milioane de dolari de la producător, ca redevențe, la care se adaugă diverse taxe și impozite, arătau reprezentanții companiei. Și în acest caz, compania minieră va extrage minereul și va vinde concentratele de cupru obținute.
Minele de cărbune se îndreaptă spre final
Cele două proiecte miniere din Munții Metaliferi, criticate de organizațiile de mediu și privite cu interes de investitori, nu sunt singurele plănuite în Hunedoara.
Alte zone din Munții Apuseni și Metaliferi sunt explorate, în căutarea aurului, cuprului, argintului, minereurilor polimetalice și pământurilor rare. În timp ce astfel de resurse continuă să atragă companii miniere, vechile mine de fier ale Hunedoarei au ajuns istorie din anii 2000, iar marile mine de cărbune se îndreaptă spre final, după aproape două secole de la primele exploatări.
Patru mine de cărbune mai funcționează în Valea Jiului, iar două dintre ele, Lonea și Lupeni (video), își vor înceta producția în următoarele luni, la un secol și jumătate de la deschiderea lor. Celelalte două mine de huilă, aflate la Vulcan și Livezeni (Petroșani) vor mai rămâne în activitate în următorii patru ani.
Mineritul a fost una dintre cele mai brutale meserii, o arată șirul lung al tragediilor care au lăsat urme dureroase în comunitățile miniere. An de an, victimele accidentelor colective din trecut sunt comemorate de localnici și oficialități, în localități miniere marcate de astfel de evenimente. Fiecare oraș din cele șase ale Văii Jiului a păstrat amintirea evenimentelor dureroase.
În 15 noiembrie, locuitorii Petrilei sunt invitați la slujba de comemorare a celor 13 mineri morți în explozia din 15 noiembrie 2008, din fosta mină a Văii Jiului. Evenimentul a marcat începutul sfârșitului pentru mina din Petrila, închisă definitiv în 2015, după un secol și jumătate de la înființarea ei.
În Petroșani, în fiecare an, la 29 noiembrie, localnicii comemorează victimele tragediei din 29 noiembrie 1980. Atunci, la mina Livezeni două explozii succesive în subteran, generate de acumulări de gaze, au dus la moartea a 53 de persoane, între mineri, salvatori şi militari în termen, şi la rănirea a altor aproape 80.
Cea mai mare catastrofă minieră din Valea Jiului a avut loc în 27 aprilie 1922, la Mina Aurelia, din Lupeni. Atunci, 82 de oameni au fost uciși, iar zeci de mineri au fost răniți, după o explozie din subteranul minei Aurelia, cauzată de acumulările de gaz.
În Vulcan, o explozie produsă în 18 septembrie 1989, s-a soldat cu 29 de morţi, iar în Uricani, o explozie produsă în 5 februarie 2011 s-a soldat cu 5 morţi
În cele aproape două secole de funcționare, minele de cărbune au făcut mii de victime, în urma exploziilor de gaz metan din subteran, a prăbușirii tavanelor galeriilor, a sufocărilor și a accidentelor „mecanice” din timpul lucrului.
Județul minelor dispărute
Resursele bogate de aur, argint, cupru, cărbune, fier și alte minereuri metalice au transformat Hunedoara într-unul dintre cele mai industrializate județe din România secolului XX.
În anii ‘80, când multe centre industriale din zonă ajunseseră la extinderea maximă, aproape 100.000 de oameni, adică aproape un sfert din populația județului, munceau în exploatările miniere și în uzinele aflate în strânsă legătură cu acestea.
La începutul anilor ‘90, în Valea Jiului, peste 40.000 de oameni munceau în cele 14 mine de cărbune, de-a lungul unui câmp minier de peste 60 de kilometri, și în uzinele și instalațiile care deserveau activitatea minieră. Peste 10.000 de oameni erau angajați, tot atunci, în minele de aur, argint, cupru și alte minereuri metalice din Munții Metaliferi și Apuseni. Centrul minier „Barza”, din vecinătatea municipiului Brad, era cel mai mare angajator din regiune, în urmă cu patru decenii.
Minele de fier din Munții Poiana Ruscă adunau, la rândul lor, aproape 10.000 de salariați, cel mai mare centru minier fiind la Ghelari și Teliuc, în apropierea Hunedoarei. Minereul extras era trimis combinatului din Hunedoara și uzinei de fontă din Călan, care împreună aveau peste 25.000 de salariați.
Zeci de mine au fost închise începând din anii ‘90, multe dintre ele fiind considerate adevărate „găuri negre” pentru economia României.
Tehnologia învechită, ineficiența exploatărilor, costurile mari de funcționare, liberalizarea pieței și problemele de management, disponibilizările masive din anii ’90 și noua lege a pensiilor din 2001, care prevedea că minerii se puteau pensiona la 45 de ani dacă aveau 20 de ani lucrați în subteran, au grăbit dispariția lor. Problemele de mediu din jurul lor, dar și numeroasele accidente de muncă, au contribuit și ele la declinul industriei miniere.
Se încarcă comentariile...
