„România nu e unde arată INS”. Andrei Caramitru acuză că statul amână intenționat trecerea la noile cărți electronice de identitate
0Guvernul a redus ținta de la 5 milioane la 3,5 milioane de cărți electronice de identitate gratuite până la 30 iunie 2026, deși proiectul are bani prin PNRR. Andrei Caramitru susține că întârzierea și descurajarea adoptării noilor documente maschează o realitate demografică ce ar schimba repartiția politică și alocările bugetare.
„Statul după ce a amânat 13 ani buletinul electronic (care e OBLIGATORIU în UE). Acum mai blochează o dată. Și face tot ce se poate să nu își facă lumea așa ceva. Nebunia cu «buletin cipat» e lansată ca propagandă tocmai ca nu cumva lumea să își facă documentul ăsta nou”, a scris economistul Andrei Caramitru, într-o postare pe pagina sa de Facebook, care a adunat peste 2.300 de likeuri, 330 de distribuiri și mai bine de 160 de comentarii.
„Totul e făcut în direcția termitelor”
Conform spuselor sale, vreo 3 milioane de oameni „nu sunt unde spune statul/INS că sunt (în sate/rural). Sunt sau în orașele mari de la noi sau plecați în diaspora. Termitele însă trebuie să fure de la buget așa că nu pot permite să se afle asta, să fie cifrele corecte. Altfel s-ar închide primării, s-ar pierde fonduri din Saligny. Am avea mai puțini europarlamentari și parlamentari. Ba mai mult, ar fi mult mai mulți parlamentari de București, Ilfov, Timișoara, Cluj etc. și mult mai puțini de Ialomița, Vaslui, Botoșani, Gorj etc. Ar duce la o schimbare politică totală. Tragedie!!!!!! Pentru termite e tragedie!!!!!!”, adaugă el.
Așa ca întâi au blocat cardurile moderne europene, mai scrie el. „După, au fraudat masiv și brutal recensământul. Acum fac tot să blocheze să fie cat mai puține buletine noi. De asta și procedura să îți obții un buletin nou cu adresa nouă când te muți la oraș e aproape imposibilă. Totul e făcut în direcția termitelor”, completează economistul.
Ținta scade, blocajele rămân
Guvernul a aprobat diminuarea țintei de la cinci milioane la trei milioane și jumătate. Ministerul Afacerilor Interne invocă securizarea investiției, eficientizarea utilizării fondurilor PNRR, interesul scăzut al populației și capacitatea variabilă a autorităților locale. Până la 28 august 2025 erau emise 436.674 de cărți electronice de identitate și preluate 467.290 de cereri. De asemenea, MAI menționează capacitatea scăzută de preluare a datelor biometrice, lipsa de familiaritate a personalului, infrastructura neuniformă și anunță extinderea la 672 de ghișee, depunerea cererilor la orice serviciu, caravane, preluare online și o aplicație mobilă pentru citirea sigură a datelor. Totodată, este invocat și riscul unor sancțiuni de aproximativ 264 de milioane de euro dacă țintele nu sunt atinse.
Ce spun oamenii după decizia de reducere a țintei
„Păi dacă (…) ăia de la DGEP și MAI ar fi făcut disponibilă eliberarea CEI fără domiciliu, cum trebuiau să o facă din luna iulie, apoi ziceau din august, și până acum nu poți face CEI fără domiciliu în România chiar dacă decizia Curții Europene de Justiție îi obligă. Poate atunci ar fi avut o rată de adoptare mai bună”, scrie un utilizator pe r/Romania. Altul, adaugă: „Eu unul chiar vreau CEI electronic, dar nu pot să-l iau pentru că nu am domiciliul meu, stau în chirie.”
Altcineva atrage atenția că miza nu e doar tehnică, ci și financiară, pentru că România riscă sancțiuni grele dacă nu își respectă ținta. „Dacă nu va atinge ținta asumată, România riscă aplicarea de către Comisia Europeană a unor sancțiuni financiare de aproximativ 264 de milioane de euro. Ca să nu plătim un sfert de miliard, am scăzut numărul de la 5 la 3,5 milioane. O să înceapă campania cu fă-ți CEI, iar de pe partea opusă o să înceapă panarama cu chip-uri. A trebuit să îi explic mamei o oră de ce CEI e bun de avut și a trebuit să dezleg fiecare teorie a conspirației. Într-un final a înțeles potențialele beneficii și că oricum nu scapă de el. (…) Pentru prima dată în viață mă gândesc la un portofel mai mic.”
Discuția ajunge și la rolul Bisericii, unde un utilizator amintește că, deși oficial BOR nu se opune, în teren au circulat mesaje false și chemări la protest. „Instituția BOR poate că nu se opune, cel puțin oficial. Dar slujitorii ei cu siguranță răspândesc mizerii false. Am făcut seminarul și existau inițiative să mergem la protest împotriva buletinelor cu cip. Asta se întâmpla în perioada 2006–2010. BOR, oficial, n-o să recunoască nimic, dar tolerează, așa cum îl tolerează și pe Teodosie la câte mizerii spune.”
„L-am schimbat imediat de cum a fost posibil”
În plan personal, alții povestesc cum au convins familia să accepte noul document. „Eu l-am schimbat imediat de cum a fost posibil. Maică-mea evident că a fost sceptică, argumentul care a convins-o instant a fost. vezi că acum îți sunt luate și amprentele, deci dacă îți sparge cineva mașina sau casa, imediat or să știe cine a făcut-o. și s-a schimbat la 180 de grade. Atunci să le facă obligatorii”, scrie cineva.
Alt utilizator aduce însă în discuție obstacolele birocratice. „Un coleg de serviciu a trebuit să ducă o adeverință cu adresa la nu știu ce instituție publică pentru că nu era pe buletin. Nu trebuiau să aibă și vreun cititor. Sunt curios dacă vrei să-ți duci copilul la școală tot așa, trebuie să vii cu dovada unde locuiești. La noi mereu se implementează lucrurile parțial și pe urmă nu merge nimic bine.”
Nemulțumirea față de birocrația redundată revine în alte comentarii. „Am două întrebări. Pentru ce mai plătesc taxe. Mai trebuie să duc certificat de naștere, că am dat statului vreo douăzeci până acum.”
Cei mai informați vin cu soluții practice, explicând că lipsa adresei de pe card poate fi suplinită prin documente generate online. „Nu scrie adresa pe card, dar îți eliberează o dovadă conform căreia tu locuiești la adresa specificată. E scrisă pe cip și poți obține și o hârtie de pe site-ul MAI cu adresa pentru instituțiile care nu au reader.”
Realitatea de la programări arată însă cu totul altceva, în opinia lor. De pildă, în marile orașe, „ca să îți faci programare, trebuie să stai fix la miezul nopții ca să găsești un interval disponibil. Confirm, am făcut programarea cu treizeci de zile înainte, la 00.00”, a adăugat alt user.
Totuși, unii opinează că lucrurile s-au simplificat, cel puțin pe hârtie. „S-a schimbat. Acum poți solicita de la orice serviciu de evidență a populației din țară, iar ridicarea poate fi făcută de la un alt serviciu decât cel unde a fost depusă cererea. Pentru București e relativ ușor să ajungi într-un sat din Ilfov pentru programare.”
Alții descriu povara birocratică adițională. „Românul stă zece zile lucrătoare pentru emiterea CEI. Apoi mai stă o dată la coadă pentru adeverința de domiciliu. Se scoate online de pe ghiseul.ro adeverința. Pentru omul de rând e totuși o bătaie de cap suplimentară cu beneficiu minim.”
Frustrarea iese la iveală și în relatările celor care au trecut prin cozi. „Tocmai vin de la înmatriculări. Zece persoane la ghișeele cu programări online, o sută fără programare. E mult mai ușor pentru omul de rând să aibă domiciliul scris pe CI. Poți merge fără programare, dar cel mai probabil stai câteva ore. Nu merită fără programare, mai ales că găsești loc de pe o zi pe alta,” comentează un utilizator.
„Dacă nu se îndeplinește ținta până în august 2026 se pierd banii din PNRR aferenți”
Un comentator spune că în România lucrurile par mai simple doar pentru cei care nu își schimbă domiciliul. Sistemul rămâne local și fragmentat, în timp ce în Suedia astfel de diferențe între domiciliu și reședință nu au creat niciodată probleme. Așteptarea este ca și la noi să existe o soluție centralizată și complet online.
Alt utilizator apreciază că adresa nu mai apare tipărită, pentru că asta îi ferea de priviri indiscrete la cozi. Totuși, inconvenientul rămâne: e nevoie de un pas suplimentar pentru a descărca adeverința. Procedura durează foarte puțin, dar este incomodă. El adaugă că, pe viitor, schimbarea domiciliului se va putea face direct de acasă, treptat, odată cu modernizarea sistemului.
„Nu e vorba doar de tăieri. Dacă nu se îndeplinește ținta până în august 2026 se pierd banii din PNRR aferenți. Au redus numărul de CEI și speră să se îndeplinească. Oricum au întârziat cu un an, au amânat în Parlament aprobările, apoi întârzieri cu producerea,” mai scrie cineva.
Caramitru vorbește despre o frână deliberată, autoritățile o justifică prin constrângeri tehnice și bugetare, iar oamenii descriu obstacole birocratice și lipsă de infrastructură. Între aceste versiuni se conturează aceeași realitate: ritmul lent de adoptare al cărții electronice de identitate prelungește decalajul dintre statisticile oficiale și harta reală a mobilității demografice. Iar până când acest decalaj nu se reduce, România rămâne prinsă între cifrele din rapoarte și realitatea de pe teren.
Se încarcă comentariile...
