Europa taie gazul rusesc până în 2027. România, printre puținele țări care își acoperă consumul din producția internă
0Acordul politic recent dintre Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European, care obligă statelor membre să sisteze importurile de gaze din Rusia până în 2027, ridică semne de întrebare majore asupra modului concret de aplicare. În timp ce Europa caută soluții juridice, expertul în energie Dumitru Chisăliță avertizează, într-o analiză pentru „Adevărul”, asupra fenomenului „moleculei vopsite” și explică de ce România se află într-o situație excepțională.
Consiliul European și Parlamentul European au ajuns la un acord prin care importurile de gaze naturale din Rusia vor fi eliminate treptat până în 2027, în cadrul demersurilor de reducere completă a dependenței energetice de Moscova. Măsura introduce o interdicție progresivă și obligatorie atât pentru gazele naturale lichefiate (GNL), cât și pentru cele livrate prin conducte, stabilind oprirea totală a importurilor de GNL până la sfârșitul anului 2026, iar a celor prin conducte până în toamna lui 2027.
Imediat după anunțarea acordului, Ungaria a comunicat că, împreună cu Slovacia, intenționează să conteste la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) acest plan, pe care îl consideră un „dictat inacceptabil” al Bruxelles-ului, susținând că ar încălca tratatele UE și ar pune în pericol securitatea energetică națională.
Decizia luată la Bruxelles reprezintă un pas major în strategia de securitate energetică a blocului comunitar, însă drumul de la intenție la realitate depinde de mai mulți factori. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, consideră că atingerea acestui obiectiv este posibilă, dar subliniază necesitatea unui consens politic total, care momentan lipsește.
„Cred că există o variantă în care lucrul acesta să se întâmple, dar trebuie convinse cele două țări care astăzi sunt oponente ale acestei măsuri pentru a putea discuta despre definirea obiectivului”, afirmă Chisăliță.
În opinia sa, fără adeziunea acestor state, mecanismul de interdicție riscă să rămână incomplet.
Fenomenul gazului rusesc „vopsit”
Dincolo de opoziția politică a unor state membre, marea provocare o reprezintă traseele indirecte prin care gazul Moscovei continuă să alimenteze Europa. În ultimii 3 ani de război în Ucraina, piața europeană a asistat la o situație paradoxală în care importurile scădeau în statistici, dar nu și în conducte.
„În ultimii 3 ani, de când există conflictul în Ucraina, chiar dacă au existat gaze care au ajuns în Europa ca nefiind gaze rusești, ele, fizic, erau molecule rusești «vopsite» în alte culori, sub alte steaguri și așa mai departe. Turcia importă gaze rusești, importă gaze azere și vinde în Europa gaze rusești ca fiind gaze azere. În fapt, indirect, molecula rusească ajunge în Europa doar că este, repet, sub alte steaguri”, explică Dumitru Chisăliță.
Pentru ca acordul UE să aibă efect, este vitală găsirea unor soluții pentru astfel de situații.
Impactul asupra prețurilor: Scenariul optimist versus realitate
O temere majoră legată de interzicerea importurilor este posibila explozie a prețurilor la energie. Totuși, analiza expertului indică faptul că efectele economice depind strict de severitatea măsurilor aplicate. Dacă Uniunea Europeană se va limita la interzicerea contractelor directe, piața va rămâne stabilă.
„Prima măsură, cea strictă privind contractele directe prin care gazele ajung în Europa, nu cred că va influența prețul gazelor în Europa Cealaltă situație, în care ne propunem ca aceste schimburi să nu mai existe și, în fapt, molecula rusească să nu mai ajungă în Europa sub alte steaguri, cred că ar influența destul de mult prețul gazelor”, avertizează specialistul.
Deocamdată, discuțiile se concentrează pe prima variantă, motiv pentru care expertul nu crede că va exista o creștere spectaculoasă a prețului în Europa.
Industria europeană rămâne vulnerabilă
Chiar și în lipsa unor șocuri imediate de preț, spectrul unei crize de aprovizionare planează asupra marilor consumatori industriali. Sectoarele energointensive sunt primele care resimt orice fluctuație.
„Cred că toate sectoarele industriale sunt expuse. Cele mai expuse sunt cele din chimie, petrochimie, metalurgie, industria sticlei, industria porțelanului. Și aici, industria cimentului ar avea cele mai mari probleme”, punctează Dumitru Chisăliță.
Deoarece gazele naturale sunt esențiale în numeroase procese de producție, efectul de domino ar putea afecta și alte ramuri economice.
România, o „insulă” de stabilitate energetică
În acest context european complicat, România se află într-o poziție privilegiată. Spre deosebire de multe alte state membre dependente de importuri, țara noastră are producție internă de gaze naturale destul de solidă.
„Din fericire, România are în acest moment o producție de gaze naturale aproape egală cu consumul. Dacă ne uităm la cantitățile de gaze pe care le înmagazinăm din producția proprie și la consumul din iarna 2024–2025, putem spune că, ținând seama și de cantitățile de gaze înmagazinate, România nu a fost nevoită să importe efectiv gaze naturale.”, subliniază președintele Asociației Energia Inteligentă.
Importurile realizate până acum au avut un rol strategic, nu unul de necesitate imediată.
„La nivelul actual al consumului, al producției și al cantităților înmagazinate, suntem într-o situație excepțională în Europa și, ca atare, nu ar trebui să existe un risc privind securitatea aprovizionării în momentul de față”, a conchis Dumitru Chisăliță.
Se încarcă comentariile...
