Lupte grele între forțele iraniene și kurzii din Iran. Scopul SUA și Israelului de a crea un cap de pod pentru forțele separatiste pare să eșueze până acum

Medicul Semilunii Roșii, Omid Souresrafil, povestește pentru publicația greacă To Vima experiența sa ca doctor în Kurdistanul iranian. Cum se încadrează mișcarea separatistă kurdă în războiul de uzură dintre SUA și Iran, și care este strategia celor două tabere pentru epuizarea adversarului.

Lupte între kurzi și forțele iraniene au loc în Iran/FOTO:Arhiva

În regiunile kurde din vestul Iranului, confruntările dintre forțele iraniene și grupările kurde răsculate se intensifică, pe fondul unui război de uzură mai amplu dintre Teheran și Washington. Medicul Omid Souresrafil, care a activat recent ca voluntar al Semilunii Roșii în zona de conflict, descrie pentru publicația greacă To Vima viața satelor prinse între focuri încrucișate, strategiile militare ale celor două tabere și fragmentarea mișcării separatiste kurde.

Confruntările din regiunile kurde ale Iranului se intensifică, opunând grupări kurde răsculate forțelor iraniene ale Gărzii Revoluționare și armatei regulate. Potrivit informațiilor disponibile, Garda Revoluționară a desfășurat unități speciale și artilerie în apropierea graniței cu Kurdistanul irakian, folosind totodată drone și rachete.

Garda Revoluționară a implicat în operațiuni aproximativ 3.000 de militari din brigada Saberin (termen arab care înseamnă „cei care rabdă”), o unitate de elită a forțelor terestre de operațiuni speciale, alături de trupe din forța aerospațială. Sunt desfășurate blindate Zulfiqar și tancuri T-72 modernizate, fiind folosite drone Shahed, Meraj și Mohajer, precum și rachete Fateh și Emad. Au fost activate și sisteme electronice destinate blocării dronelor adverse și desfășurării războiului electronic.

Amploarea și tipul forțelor mobilizate sugerează pregătiri pentru confruntări militare de proporții de-a lungul graniței cu Kurdistanul irakian. Este o perioadă în care locuitorii zonelor montane își mută animalele spre pășuni adecvate, iar acest tipar de nomadism complică desfășurarea operațiunilor militare. Mișcări ale forțelor iraniene sunt semnalate și în provincia sudică Khuzestan, în apropierea graniței cu Irakul, precum și în provincia Baluchistan.

Viața în satele din zonele de conflict

Omid Souresrafil, jurnalist iraniano-evreu stabilit la Sydney, în Australia, și medic cardiolog care lucrează pentru rețeaua umanitară internațională Semiluna Roșie, a povestit despre experiența sa recentă din Iran: „Lucrez pentru Semiluna Roșie și, în această calitate, am fost trimis ca medic în zonele de conflict din Iran, aproape de granița cu Kurdistanul irakian. Am tratat combatanți răniți, dar și civili, victime ale focurilor de armă sau ale minelor. În unele cazuri dificile, a fost necesar să organizăm transportul răniților spre Teheran. Au existat și răniți printre cei aflați în răscoală, dar nu am avut posibilitatea să particip la tratarea lor, întrucât aceștia sunt transportați la spitale militare, unde sunt tratați ca prizonieri.”

„În general, am experiență în situații similare, deoarece am lucrat ca medic pentru Semiluna Roșie și în Irak, Afganistan și Liban. Ceva aparte în Iran este că m-am ocupat și de afecțiuni medicale obișnuite ale locuitorilor, precum pneumonii sau gripe. Ceva similar nu se întâmpla, de exemplu, în Afganistan, unde exista un război total și de multe ori pur și simplu fugeam ca să scăpăm de rachete. În Iran nu putem vorbi în acest moment despre un război total, ci despre confruntări armate semnificative cu kurzii răsculați”, a povestit el jurnaliștilor de la To Vima.

„Am constatat, de asemenea, existența unei contrabande prin munți, care reprezintă o necesitate pentru satele prinse între focuri încrucișate și incapabile să se aprovizioneze pe căi comerciale normale. Chiar și bunuri de bază — precum făina, orezul sau hrana pentru sugari — sunt greu de găsit altfel decât prin contrabandă. Unele sate din zonele-tampon se confruntă cu foamete, iar un medic este chemat, pe lângă tratarea răniților, să facă față și problemelor de malnutriție ale sătenilor. Din aceste sate am văzut — desigur, de la distanță — exploziile continue. Nu m-am putut apropia de linia frontului, deoarece nu aveam permisiune, întrucât, mi s-a spus, există numeroși lunetiști, iar oricine se apropie de zonele de luptă riscă foarte mult”, adaugă Souresrafil.

Un război prin intermediari între Irak și Iran

Întrebat despre o evaluare generală a confruntărilor armate, Souresrafil răspunde: „Există diverse grupări kurde răsculate în Iran, precum Partidul Kurd pentru o Viață Liberă (PJAK), Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) și forțele Peșmerga, al căror nume înseamnă «cei gata să moară». Multe dintre aceste grupări au baze în Irak, dar și în munții Iranului. Se ascund în sate de pe teritoriul iranian, în special sate kurde din zonele montane. Se bazează pe capacitatea lor de a se camufla în rândul populației. Lansează atacuri asupra forțelor de securitate, apoi se retrag. În ultimele săptămâni, însă, atacurile iraniene sunt foarte puternice, iar grupările kurde au fost decimate.”

„În cele cinci zile în care m-am aflat în regiunile kurde, la sfârșitul lunii iulie, am constatat zeci de atacuri iraniene asupra pozițiilor lor din munți”, continuă el. „Atacurile iraniene se desfășoară prin cooperarea dintre artilerie și elicoptere, precum și prin folosirea dronelor și a rachetelor. Se folosesc intens și aruncătoarele de mine. Iranienii dispun de capacitate de supraveghere prin satelit, astfel încât pot cunoaște pozițiile kurde. Kurzii răsculați nu dispun de artilerie grea și blindate. Au armament ușor, aruncătoare de mine, mitraliere grele și ușoare, precum și câteva camioane în care își ascund armamentul. Se ascund în diverse locații, ducând o luptă inegală împotriva armatei iraniene și a Gărzii Revoluționare.”

Kurzii, principala mișcare separatistă din Iran

Întrebat care crede că este strategia celor două tabere adverse, Souresrafil răspunde: „Kurzii dispun de propria regiune autonomă în Irak, pe care o folosesc drept bază și pentru ostilitățile din Iran. Se pare că beneficiază de sprijin din partea SUA și Israelului, atât în ceea ce privește echipamentul, cât și instruirea. Totuși, scopul de a crea în interiorul Iranului un cap de pod al forțelor separatiste kurde pare să eșueze până în acest moment, întrucât răspunsul Iranului din ultima lună a fost foarte puternic. În orice caz, este important că în Kurdistan există, în cele din urmă, o mișcare separatistă notabilă, spre deosebire de minoritatea azeră din Iran, unde nu s-a întâmplat ceva similar — posibil și din cauza amenințărilor Iranului la adresa Azerbaidjanului.”

„Evoluțiile din confruntările armate trebuie privite în contextul mai larg al războiului Iranului cu SUA, care a ajuns într-un impas din cauza risipei masive de rachete și muniție. Acest lucru se observă în alternanța de pauze și reluări ale războiului, în timp ce, la nivel local, continuă confruntări precum cele dintre iranieni și kurzi. Planul american părea să fie ca mișcări separatiste similare să izbucnească în întregul Iran. Însă, în realitate, cea mai mare parte a armamentului a rămas în mâinile kurzilor”, spune el.

Strategia Iranului în războiul de uzură

„Și iranienii au propria strategie în acest război de uzură”, continuă Souresrafil. „Dispun chiar de proprii lor intermediari în Irak, ceea ce face ca ciocniri să aibă loc și de cealaltă parte a graniței. Forțele iraniene acționează pe teritoriul iranian, dar există și intermediari ai Iranului în Irak care participă la confruntări, precum Forțele Populare de Mobilizare, diverse miliții și Kata'ib Hezbollah, o organizație șiită care acționează în Irak într-un mod similar Hezbollahului din Liban. În Irak are prezență și acțiuni și Israelul, așa cum arată bazele descoperite recent.”

„Kurzii prezintă o fragmentare puternică între organizații, precum PJAK, PKK și Uniunea Patriotică a Kurdistanului (PUK), multe organizații kurde având o orientare socialistă. Kurzii constituie un popor fără ieșire la mare, căruia nu i s-a acordat un stat distinct după destrămarea Imperiului Otoman. Sunt împărțiți între patru-cinci țări — Turcia, Siria, Irak, Iran și, într-o mică măsură, Liban. Dacă mă întrebați pe mine, situația kurzilor este comparativ mai bună în Iran decât în Turcia, întrucât în Iran au posibilitatea să își vorbească limba și să învețe despre cultura lor în școli. O parte importantă dintre ei sunt sunniți și beneficiază de libertate religioasă. Comparativ, sunt mult mai presați în Turcia sau chiar în Siria, în urma evoluțiilor recente”, a mai declarat medicul Omid Souresrafil pentru To Vima.

„Am lucrat ca medic și în sate kurde”, adaugă el. „Adesea, bătrânii satelor erau foarte îngrijorați de răscoale și se temeau de evoluția situației. Se confruntau, de asemenea, cu problema că cei răsculați au nevoie să primească hrană din sate, într-o perioadă în care, din cauza confruntărilor, alimentele nu sunt suficiente. Confruntările, de altfel, provoacă izolarea satelor față de centrele urbane, ceea ce face extrem de dificil accesul la îngrijiri medicale pentru cei grav bolnavi.”

„Din partea iraniană există o cooperare între armata regulată și Garda Revoluționară. Armata regulată furnizează forțele terestre și apărarea antiaeriană necesare pentru reprimarea răscoalelor și menținerea securității. Garda Revoluționară provoacă lovituri cu rachete balistice și drone. Cele două cooperează, dar Garda Revoluționară este cea care conduce operațiunile și stabilește strategia Iranului”, a povestit mediul pentru publicația greacă.