Cum ajungi să te îndrăgostești pe internet de cineva care nu știe că exiști

Nu îl cunoști, nu v-ați vorbit niciodată, dar știi cum își bea cafeaua dimineața, ce muzică ascultă și cum reacționează când e supărat. Ai impresia că te înțelege, că vorbește pentru tine, că între voi există ceva. Nu există. Și totuși, atașamentul și senzația de apropiere pot părea la fel de reale ca într-o relație adevărată.

Sursă foto: Pixabay

Fenomenul are un nume în psihologie și, din 2025, un loc în dicționar. Dar înainte să ajungă termen academic, a fost - și rămâne - o experiență pe care tot mai mulți oameni o trăiesc fără să îi știe numele.

Oricine se expune constant online - prin video-uri, story-uri sau postări - poate ajunge să pară apropiat pentru cineva care nu l-a întâlnit niciodată. Situația devine problematică atunci când cel care consumă acest tip de conținut începe să se atașeze și ajunge, uneori, să-și construiască o relație imaginară.

„Aceste relații romantice online sunt adesea o formă de relație parasocială - adică o conexiune emoțională unilaterală, în care tu simți apropiere, dar cealaltă persoană nu te cunoaște sau interacțiunea este minimă. Și pentru că o vezi frecvent pe platforme precum Instagram, TikTok sau YouTube, pare că o cunoști, ba chiar poate apărea iluzia că ți se adresează, și creierul tratează această experiență ca pe o relație reală. Mintea începe să umple golurile atribuind trăsături pozitive, ignorând ce nu știe și creând o versiune idealizată despre acea persoană. De fapt, te îndrăgostești de o versiune construită de tine, nu de persoana reală”, explică, pentru „Adevărul”, psihologul clinician Luminița Tăbăran.

Când apare o astfel de „relație fără relație”? Atunci când sunt nevoi emoționale neîmplinite, respectiv când ești singur/ă, când ai nevoie de validare sau îți dorești o conexiune sigură, (fără risc de respingere directă), iar internetul oferă o relație „fără risc real”, conform spuselor sale.

„Este ca un basm, care devine captivant, interacțiunea nu e regulată, postările par că-ți sunt adresate, răspunsurile ocazionale la comentariile tale ... apare un mecanism similar cu cel al jocurilor de noroc: nu știi când vine recompensa și te ține captiv. Fiecare mesaj nou postat eliberează dopamină și creează ciclu de „așteptare - recompensă”. Uneori, poate apărea și ideația că-ți vorbește doar ție, ca deja aveți o relație romantică și că respectiva persoana vrea să comunice cu tine, că este interesată de tine”, subliniază ea.

Cu alte cuvinte, „relația” pare sigură tocmai pentru că nu e reală. Nu poți fi respins de cineva care nu știe că exiști. Nu poți fi dezamăgit de cineva pe care nu îl cunoști cu adevărat. Iar tocmai această siguranță falsă o face greu de abandonat.

„Acest tip de relație asigură o siguranță emoțională, însă ea e falsă, dar tocmai asta o face «perfectă» și greu de părăsit. Dacă persoana seamănă cu idealul tău, exprimă lucruri cu care rezonezi, apare sentimentul de înțelegere, acceptare. Însă această relație te ține blocat, îți consumă energia emoțională fără reciprocitate reală, îți scade interesul pentru relații reale, întărește evitarea - nu mai riști conexiuni autentice - și creează dependență de o fantezie controlabilă”, adaugă Luminița Tăbăran.

Cine e mai expus să dezvolte astfel de relații

Nu oricine ajunge să dezvolte o relație imaginară cu cineva pe care nu îl cunoaște, dar cercetările arată că unii oameni sunt mai expuși decât alții. Cel mai des apar cei cu nevoi emoționale neîmplinite - oameni care se simt singuri, care nu au relații apropiate sau care nu se simt suficient validați în viața de zi cu zi. Pentru ei, relația parasocială funcționează ca un substitut: oferă senzația de conexiune fără riscul respingerii. E o relație care nu te poate răni direct, tocmai pentru că nu e reală.

Mai există și oamenii care au nevoie constantă de confirmare și se tem că vor pierde o conexiune - cei care, în relațiile reale, au nevoie să știe mereu că celălalt e acolo. Aceștia tind să dezvolte mai ușor atașamente intense față de cineva pe care îl urmăresc online, tocmai pentru că relația imaginară nu îi poate abandona niciodată. Și tot ei sunt cei mai sensibili la teama de a pierde ceva dacă se opresc din urmărit, ceea ce îi ține conectați constant.

Un alt mecanism ține de identificare. Oamenii care simt că un creator li se potrivește - ca valori, stil de viață sau personalitate - dezvoltă mai ușor atașament față de el. Adolescenții și tinerii adulți apar frecvent în studii tocmai pentru că sunt într-o etapă în care își caută modele și își construiesc identitatea, dar fenomenul nu se oprește la ei - crește vizibil și în rândul adulților, mai ales odată cu răspândirea podcasturilor și a inteligenței artificiale conversaționale.

Un detaliu mai puțin intuitiv vine dintr-un studiu recent despre influenceri virtuali - personaje generate pe calculator care nu există în realitate. Cercetătorii au descoperit că atașamentul față de o astfel de „persoană" crește semnificativ atunci când followerii interacționează între ei în comunitate. Cu alte cuvinte, nu ai nevoie de o relație directă cu cel pe care îl urmărești - e suficient să faci parte dintr-un grup care vorbește despre el. Apartenența la comunitate amplifică atașamentul individual, chiar și față de cineva care nu există.

Nu mai ai nevoie nici măcar de o persoană reală

Că fenomenul nu mai este marginal o dovedește și Cambridge Dictionary, care a desemnat „parasocial" drept cuvântul anului 2025, definit ca o conexiune pe care cineva o simte față de o persoană celebră pe care nu o cunoaște - o relație care există doar pentru unul dintre cei implicați. Reprezentanții Cambridge au explicat că termenul, odinioară academic, a devenit „un curent” pentru că milioane de oameni trăiesc astfel de relații, iar și mai mulți sunt pur și simplu intrigați de răspândirea lor.

În 2025, fenomenul a luat o turnură și mai ciudată: relațiile parasociale au început să apară și față de chatboți. Mai precis, oameni care îl tratau pe ChatGPT ca pe un confident, un prieten sau chiar ca pe un partener romantic, ajungând la conexiuni emoțional semnificative și, în unele cazuri, problematice. Așadar, relația imaginară nu mai are nevoie nici măcar de o persoană reală. Este suficientă senzația de răspuns și de prezență.

Ce spun studiile

Un studiu amplu publicat în „International Journal of Information Management”, care a analizat 117 cercetări și datele a peste 47.000 de participanți, arată că relația parasocială nu înseamnă doar că urmărești activitatea cuiva din online. Ci funcționează pe trei niveluri: te gândești la persoana respectivă, dezvolți emoții față de ea și începi să investești timp și energie în această legătură. Cu alte cuvinte, nu e doar consum de conținut, ci implicare reală din partea celui care privește.

Studiul mai arată că această implicare crește atunci când creatorul de conținut este perceput ca fiind competent, de încredere, atractiv sau „pe aceeași lungime de undă”. În aceste condiții, relația unilaterală devine mai puternică și ajunge să influențeze decizii concrete, de la ce produse alegi până la în cine ai încredere.

Un alt studiu, publicat în 2025 în „Frontiers in Psychology”, explică și de ce această „relație” te poate ține blocat în aplicații sau pe site-uri. Cercetarea arată că apropierea imaginară de un creator de conținut activează două mecanisme în același timp: pe de o parte, apare starea de absorbție în care pierzi noțiunea timpului, iar pe de altă parte apare teama că vei pierde ceva important dacă te oprești.

Aceste două mecanisme nu funcționează separat, ci se alimentează reciproc. Cu cât stai mai mult să urmărești un creator de conținut, cu atât poate crește atașamentul, iar cu cât crește atașamentul, cu atât devine mai greu să te oprești. În paralel, apare nevoia constantă de a verifica dacă a apărut ceva nou. Rezultatul se traduce printr-un „cerc care se întreține singur și care poate duce la urmărirea compulsivă a persoanei din online de interes”.

„Vestea bună este că se poate ieși din acest tipar. Nu, nu brusc, de mâine nu mai faci asta! Ci cu înțelegere și recalibrare. Întrebări de genul «Ce simt de fapt? Afecțiune, dor, nevoie de validare?» sau «Ce parte din mine proiectez acolo?» te vor ajuta să-ți clarifici ce vrei și să treci mai ușor din imaginar în aici și acum și să începi interacțiunile reale cu prietenii sau să participi la diverse activități de socializare”, este de părere Luminița Tăbăran.

În fond, problema nu este timpul petrecut online. Este faptul că, pentru tot mai mulți oameni, internetul nu mai este doar un loc unde consumă conținut, ci un loc unde simt că sunt în relații. Iar unele dintre aceste relații, deși nu există în realitate, ajung să conteze mai mult decât cele reale.