Simți că îi pui mereu pe alții pe primul loc? Cum poți schimba asta

Obiceiul de a spune „da” chiar și atunci când nu îți dorești acest lucru poate avea, în timp, efecte vizibile asupra echilibrului emoțional. Specialiștii subliniază că dorința excesivă de a-i mulțumi pe ceilalți este adesea un comportament învățat, iar limitele pot fi construite pas cu pas.

Sursă foto: Pixabay

Pentru unii oameni, refuzul este unul dintre cele mai dificile lucruri. Acceptă solicitări chiar și atunci când nu au timp pentru a le face față sau când situația îi incomodează, evită să își exprime dezacordul și preferă să lase deciziile în seama celorlalți, doar ca să nu ajungă la vreo discuție neplăcută. Psihologii spun că acest comportament este mai frecvent decât am fi tentați să credem și mai complicat decât pare.

„Nu este vorba doar despre dorința de a-i face pe ceilalți fericiți", explică psihoterapeutul Terri Cole pentru Oprah Daily. „De multe ori, la baza acestui comportament stă teama de respingere, critică sau dezaprobare."

A fi atent la nevoile celor din jur nu este, în sine, o problemă. Dificultățile apar atunci când acest comportament devine o regulă, iar propriile limite sunt trecute constant pe plan secund. În timp, ignorarea nevoilor personale poate duce la frustrare, oboseală emoțională și acumularea unor nemulțumiri greu de gestionat.

Schimbarea începe, spun specialiștii, cu stabilirea unor limite personale - un concept care nu implică reacții drastice sau conflicte, ci doar clarificarea propriilor preferințe, a disponibilității și a lucrurilor asupra cărora ești dispus să negociezi. Procesul nu este unul brusc, însă pașii mici, aplicați consecvent, pot face diferența.

1. Evită răspunsurile date din reflex

Unul dintre cele mai simple lucruri pe care le poți face este să îți acorzi timp înainte de a răspunde. Nu trebuie să dai un răspuns pe loc - câteva ore sau chiar o zi fac adesea diferența între un „da" spus din reflex și o decizie luată cu capul limpede.

Să spui „lasă-mă să îmi verific programul" nu înseamnă că te eschivezi, ci că îți păstrezi dreptul de a decide în cunoștință de cauză. Specialiștii subliniază că este mult mai ușor să refuzi atunci când nu te-ai angajat deja la ceva.

2. Învață să spui nu, fără justificări

Deși un simplu „nu" este un răspuns perfect legitim, pentru mulți oameni refuzul direct rămâne dificil. Specialiștii spun că nu e nevoie de explicații lungi sau justificări - câteva răspunsuri clare și politicoase sunt suficiente, de tipul: „Putem stabili într-un alt moment", „deocamdată nu este posibil pentru mine" sau „am deja alte planuri". Toate acestea sunt moduri prin care îți poți exprima limitele fără să creezi tensiuni inutile.

3. Folosește limbajul corpului

Nu orice situație îți oferă spațiul sau confortul de a refuza direct. Uneori, contextul - o întâlnire, o discuție în grup sau o conversație care a luat o direcție nepotrivită - face ca un „nu” rostit cu voce tare să pară dificil. În astfel de momente, corpul poate transmite ceea ce cuvintele nu reușesc.

Gesturi simple, precum schimbarea poziției sau retragerea discretă dintr-o conversație inconfortabilă sunt, de multe ori, semnale pe care ceilalți le înțeleg fără să fie nevoie de explicații suplimentare.

Schimbarea unui comportament construit în timp nu se produce peste noapte  și nici nu trebuie să se întâmple astfel. Specialiștii subliniază că limitele personale se construiesc în timp, prin decizii mici, luate zi de zi, nu prin reacții drastice.

Să renunți la obiceiul de a-i mulțumi constant pe ceilalți nu înseamnă să devii o persoană dificilă, ci să găsești un echilibru mai sănătos între propriile tale nevoi și așteptările celor din jur.

Ce spun studiile

Un studiu publicat în revista PsyCh Journal în 2025, intitulat „The Mental Health Implications of People-Pleasing", realizat pe mai bine de 2.200 de studenți, arată că nu toți oamenii se raportează la fel la nevoia de a-i mulțumi pe ceilalți. Pentru unii, se manifestă discret, fără consecințe majore. Altora, ajunge să le afecteze semnificativ sănătatea psihică. Aproximativ 3% dintre participanți se încadrau în această ultimă categorie, cea mai severă, unde intervenția psihologică devine necesară.

Datele arată cum, cu cât nevoia de a-i mulțumi pe ceilalți este mai pronunțată, cu atât impactul avut asupra psihicului este mai mare. De pildă, persoanele care manifestau cel mai intens acest comportament erau mai predispuse la anxietate socială, singurătate și stări de neliniște, iar stima lor de sine depindea în mare măsură de aprobarea celor din jur - un cerc vicios care, în timp, devine din ce în ce mai greu de întrerupt.

În fine, cercetătorii subliniază că, în spatele acestui comportament, nu stă dorința de a fi agreabil, ci teama de respingere. Nu este, așadar, o calitate dusă la extrem, ci un mecanism de apărare care, ignorat, poate avea consecințe reale asupra sănătății psihice.