Nu mincinoșii ne păcălesc cel mai ușor. Cine ne face, de fapt, să credem informațiile false

Nu doar minciunile ne induc în eroare. Cercetătorii au descoperit că oamenii ajung să creadă mai ușor informațiile false atunci când acestea sunt rostite de persoane cărora pur și simplu nu le pasă dacă spun adevărul. Mai mult, simpla repetare a unor afirmații fără dovezi le face să pară tot mai credibile, chiar și după ce aflăm că sursa nu era de încredere. De ce funcționează acest mecanism și cum îl exploatează rețelele sociale?

Cine ne face, de fapt, să credem informațiile false Sursă foto: Shutterstock

În studiul publicat în revista Current Psychology, specialiștii fac o distincție clară între mincinoși și cei cărora pur și simplu nu le pasă dacă spun adevărul, scrie Psy Post. Mincinosul știe care este realitatea și încearcă să o ascundă. În schimb, cealaltă categorie de oameni poate spune uneori lucruri adevărate, alteori complet false, fără să verifice informațiile sau să fie preocupată de acuratețea lor. Scopul nu este neapărat înșelarea celorlalți, ci transmiterea unui mesaj care li se pare interesant, convenabil sau potrivit momentului. Tocmai această lipsă de preocupare față de adevăr îi face adesea să pară mai puțin suspecți.

Pentru a testa această ipoteză, cercetătorii au realizat trei experimente în care participanții au evaluat zeci de afirmații atribuite fie unui mincinos cunoscut, fie unei persoane despre care știau că vorbește fără să verifice dacă ceea ce spune este adevărat. Rezultatele au fost surprinzătoare: aceleași afirmații au fost considerate  credibile atunci când proveneau din a doua categorie. Mai mult, simpla repetare a mesajelor le-a făcut să pară și mai convingătoare, chiar și după ce participanții au aflat că autorul lor era indiferent față de adevăr.

Cercetătorii spun că explicația stă în „efectul adevărului iluzoriu” (illusory truth effect). Cu cât o afirmație este repetată mai des, cu atât devine mai familiară și mai ușor de procesat de creier. Iar această familiaritate este confundată, în mod inconștient, cu adevărul. 

„Este un paradox, informațiile «aruncate la întâmplare» (sau spuse fără grijă față de adevăr) pot deveni la fel de persuasive ca minciunile intenționate, iar în unele condiții chiar mai ușor de crezut. Minciuna intenționată activează adesea detectarea «semnalelor de fraudă»: ne gândim la motive, la interes, la manipulare. Asta creează o formă de prudență cognitivă («oare încearcă să mă păcălească?»). În schimb, când sursa pare nepăsătoare față de adevăr, nu există întotdeauna un «cadru» clar de manipulare. Informația spusă cu naturalețe tinde să fie ușor acceptată. Practic, lipsa unui indiciu de intenție poate reduce frâna interioară de scepticism”, explică Luminița Tăbăran, psiholog clinician, pentru „Adevărul”. 

Specialista spune că diferența dintre cele două situații este importantă deoarece oamenii tind să caute intenția de manipulare, nu lipsa de preocupare pentru adevăr.

„Există o diferență între: intenția de a induce în eroare (minciună), care declanșează suspiciune, și neglijența (vorbit fără verificare), care se simte «banal» și poate trece drept «probabil» sau «oarecum rezonabil». De ce este periculos? Pentru că este greu să identifici intenția doar din ton sau siguranță. Dar poți aproxima diferența prin comportamente, nu prin starea de spirit”, lămurește aceasta.

Ea atrage atenția că intensitatea emoțională cu care este transmis un mesaj nu spune aproape nimic despre veridicitatea lui: „Încărcătura emoțională nu e criteriu de intenție.”

De ce repetarea ne păcălește creierul

Explicația ține de modul în care funcționează creierul. O informație pe care am întâlnit-o de mai multe ori este procesată mai ușor decât una complet nouă. Această senzație de familiaritate este interpretată, în mod inconștient, ca un semn de credibilitate, chiar dacă nu există dovezi care să o susțină.

„Cel mai practic: nu te întreba «minte?», ci «ce ar trebui să fie adevărat ca asta să fie corect?» și «există dovezi verificabile pentru acea condiție?». Repetarea face informația mai credibilă chiar fără dovezi pentru că intră în acțiune câteva mecanisme clasice”, susține Luminița Tăbăran.

Psihologul menționează și efectul de consens, prin care ajungem să credem că o informație este probabil adevărată doar pentru că o vedem repetată de multe persoane. Nu în ultimul rând, intervine prejudecata de confirmare: dacă mesajul se potrivește cu ceea ce credem deja, îl acceptăm mult mai ușor decât unul care ne contrazice convingerile.  

Cercetătorii au observat că avertizarea participanților înainte de expunerea la informații false reducea semnificativ efectul repetării. În schimb, atunci când oamenii aflau abia după aceea că autorul afirmațiilor nu avea nicio preocupare pentru adevăr, repetarea continua să le influențeze judecata. Cu alte cuvinte, chiar și după ce știau că sursa nu este de încredere, afirmațiile repetate li se păreau în continuare mai credibile.

Cine este mai vulnerabil

„Pe cine afectează? Oboseala cognitivă și stresul reduc capacitatea de analiză fină. Când ești sub presiune, te bazezi mai mult pe ce auzi. Când nu mai poți verifica informația, crește dependența de familiaritate și de «indicii» de suprafață. Sau dacă mesajul îți validează credințele, îl procesezi cu mai puțină rezistență”, lămurește Luminița Tăbăran.

În practică, acest lucru înseamnă că o persoană obosită, grăbită sau bombardată cu informații are mai puține resurse mentale pentru a verifica fiecare afirmație. În astfel de momente, creierul recurge mai des la scurtături cognitive și acordă mai multă încredere mesajelor familiare sau celor care confirmă ceea ce crede deja.

Autorii studiului susțin că, în mediul online, fenomenul este amplificat de distribuirea rapidă a conținutului și de expunerea repetată la aceleași mesaje. Tocmai de aceea, ei recomandă ca oamenii să nu se limiteze la întrebarea „mă minte această persoană?”, ci să se întrebe dacă interlocutorul știe cu adevărat despre ce vorbește și dacă îl interesează ca informația să fie corectă.

Ce spun oamenii pe Reddit

Studiul a generat sute de comentarii pe Reddit, iar multe dintre reacții ilustrează exact mecanismele descrise de cercetători.

Un utilizator a scris: „Cred că pot detecta, în general, când cineva minte intenționat. Dar îmi este mult mai greu atunci când persoana se minte și pe ea însăși sau vorbește convinsă de ceea ce spune. Atunci ajung și eu să o cred.”

Altcineva a remarcat că problema nu este neapărat minciuna deliberată, ci răspândirea unor informații fără ca autorul să se întrebe dacă sunt adevărate: „Unii oameni pur și simplu spun lucruri fără să se gândească dacă sunt adevărate. Mincinoșii știu că mint și încearcă să ascundă asta. Ceilalți nici măcar nu încearcă.”

Un alt comentariu foarte apreciat rezumă diferența dintre cele două tipuri de discurs: „Un mincinos respectă, într-un fel, puterea adevărului, pentru că trebuie să construiască o poveste ca să-l ascundă. Cel care vorbește fără să-i pese dacă spune adevărul nu este interesat nici măcar de existența adevărului. Tocmai de aceea încrederea lui poate părea autentică și oamenii își lasă garda jos.”

Un alt utilizator spune că adevărata problemă apare atunci când oamenii distribuie informații fără să le verifice: „Cei mai periculoși în răspândirea dezinformării sunt cei care redistribuie mesaje sau imagini fără să se gândească și fără să verifice. Tocmai astfel de informații reușesc să treacă de mecanismele noastre de apărare.”

Ce legătură are studiul cu propaganda de pe TikTok

Concluziile cercetătorilor pot explica și de ce campaniile de dezinformare din social media reușesc să influențeze atât de mulți oameni, chiar și atunci când informațiile sunt neverificate sau au fost deja demontate.

Într-o analiză publicată anterior de „Adevărul”, bazată pe un raport realizat de Expert Forum, Centrul pentru Democrație și Bună Guvernare și cercetători independenți în informatică, au fost analizate 23.599 de videoclipuri politice virale publicate pe TikTok între ianuarie și mai 2026. În perioada monitorizată, acestea au strâns peste 101 milioane de vizualizări, aproape 830.000 de distribuiri, iar cercetătorii au descoperit că mai mult de jumătate dintre comentarii erau identice, semn al unei amplificări coordonate. Totodată, 53% dintre urmăritorii conturilor analizate proveneau de la profiluri fără activitate, caracteristice rețelelor artificiale.

Aceste date descriu exact mediul în care apare efectul adevărului iluzoriu observat în studiul publicat în Current Psychology. O afirmație nu trebuie să fie susținută de dovezi pentru a deveni credibilă. Este suficient să apară de foarte multe ori, în videoclipuri diferite, în sute de comentarii aproape identice și în distribuiri succesive. Creierul începe să o proceseze tot mai ușor, iar această familiaritate este confundată cu adevărul.

Expertul în strategii de comunicare Radu Delicote explica, în analiza publicată de „Adevărul”, că algoritmii platformelor nu verifică dacă un mesaj este adevărat sau fals, ci îl promovează atunci când generează reacții: „În momentul în care algoritmul identifică un conținut care poate să genereze reacție și emoție, îl amplifică. Nu are capacitatea cognitivă să distingă dacă mesajul este adevărat, manipulator sau fals. Este construit să vândă.”

Asta înseamnă că mecanismul descris de psihologi și cel descris de specialiștii în comunicare se completează. Algoritmul se ocupă de repetarea mesajului, iar creierul transformă repetarea într-un semnal de credibilitate. Dacă același mesaj apare de zeci de ori în feed, este preluat în comentarii, în alte videoclipuri, în podcasturi și apoi revine din nou pe rețelele sociale, el începe să pară cunoscut. Iar ceea ce este familiar pare, de multe ori, și adevărat.

Mai mult, raportul arată că aceste campanii nu se bazează doar pe repetare, ci și pe emoții negative. Mesajele care provoacă frică, furie, revoltă sau sentimentul că „cineva îți fură ceva” sunt distribuite mai intens și obțin mai multă interacțiune. Exact aceste stări reduc capacitatea oamenilor de a analiza critic informația și îi fac mai vulnerabili la mesajele repetate, un mecanism despre care vorbește și psihologul Luminița Tăbăran atunci când explică faptul că stresul și oboseala cognitivă ne împing să ne bazăm pe familiaritate în locul verificării faptelor.

În acest context, cea mai eficientă apărare nu este doar verificarea informațiilor după ce le-am citit, ci și conștientizarea modului în care funcționează propriul nostru creier. Faptul că o idee apare peste tot în jurul nostru nu este o dovadă că este adevărată. Uneori este doar dovada că a fost distribuită suficient de multe ori.