Analiză Cine va conduce Rusia după Putin. Istoricul Cosmin Popa: „Un astfel de sistem nu se va baza pe proceduri transparente”

Vladimir Putin (73 ani) conduce Rusia de un sfert de veac, dar nu a pregătit niciodată o succesiune clară. Prin urmare, plecarea sa de la Kremlin nu va însemna neapărat o tranziție ordonată. Istoricul Cosmin Popa avertizează că sistemul construit de dictatorul rus exclude un transfer pașnic al puterii și că, după dispariția lui Putin, Rusia ar putea intra într-o luptă între facțiunile care controlează resursele, serviciile de securitate și aparatul de stat. 

Vladimir Putin. FOTO: Profimedia

O analiză publicată de revista americană Foreign Affairs ajunge la o concluzie asemănătoare. Întreaga elită care îl înconjoară pe Putin a îmbătrânit odată cu el, iar sistemul pe care președintele rus l-a construit nu are un mecanism instituțional clar pentru transferul puterii. În aceste condiții, întrebarea nu este doar cine va veni după Putin, ci cine va reuși să preia controlul asupra statului rus.

O gerontocrație fără plan de succesiune

Potrivit analizei Foreign Affairs, Putin a evitat sistematic să desemneze un succesor sau să instituționalizeze un proces clar de alegere a acestuia. Constituția rusă nu prevede funcția de vicepreședinte, iar partidul Rusia Unită nu a fost construit ca un mecanism pentru desemnarea unui viitor lider, ci pentru susținerea regimului și asigurarea majorităților parlamentare.

Formal, dacă funcția prezidențială devine vacantă, premierul preia interimatul, iar alegerile trebuie organizate în cel mult trei luni. Mecanismul constituțional stabilește însă doar procedura, nu și cine va controla efectiv puterea după plecarea lui Putin.

Problema este amplificată de vârsta celor care ocupă principalele poziții din aparatul de securitate. Șeful FSB, Alexandr Bortnikov, are 74 de ani, șeful spionajului extern, Serghei Narîșkin, are 71 de ani, șeful Comitetului de anchetă, Alexandr Bastrîkin, are 72 de ani, iar comandantul Gărzii Naționale, Viktor Zolotov, are 72 de ani.

Secretarul Consiliului de Securitate, Serghei Șoigu, are 71 de ani, iar șeful Marelui Stat Major, Valeri Gherasimov, 70 de ani. Foreign Affairs amintește și revolta Wagner din 2023 și relatările potrivit cărora fostul secretar al Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, în vârstă de 75 de ani, ar fi orchestrat accidentul aviatic în care Evgheni Prigojin și-a pierdut viața.

Singurul precedent. „Rocada” cu Medvedev

Putin a avut deja o experiență de transfer formal al puterii. În 2008, după ce epuizase cele două mandate consecutive permise atunci de Constituție, l-a susținut pe Dmitri Medvedev pentru președinție și a preluat funcția de premier.

În locul unui transfer real de putere, experimentul a demonstrat însă cât de dependent este sistemul de liderul de la Kremlin. Putin a păstrat controlul efectiv, iar în 2011 a anunțat că va reveni la președinție înainte de încheierea mandatului lui Medvedev. Manevra a rămas cunoscută în Rusia drept „rocada”, după mutarea de șah în care regele și tura își schimbă locurile. Medvedev a fost ulterior marginalizat politic.

Foreign Affairs identifică un grup restrâns de oficiali și instituții care ar putea forma, teoretic, „selectoratul” viitorului lider rus. Printre aceștia se numără președinții celor două camere ale parlamentului, premierul, șeful Administrației Prezidențiale, secretarii Consiliului de Stat și Consiliului de Securitate, șeful FSB și ministrul Apărării.

Printre numele vehiculate de jurnaliștii ruși citați de revista americană se află Alesei Diumin, secretarul Consiliului de Stat și fost bodyguard al lui Putin, în vârstă de 53 ani, președintele Dumei, Veaceslav Volodin, de 62 ani, premierul Mihail Mișustin, de 60 ani, și Serghei Kirienko, de 64 ani, adjunctul șefului Administrației Prezidențiale.

Dincolo de acest grup, însă, generația de oficiali aflați acum la 50 și 60 ani a fost ținută în funcții secundare, fără posibilitatea de a acumula suficientă experiență de guvernare. Asta complică și mai mult o eventuală schimbare de putere.

Rusia ar putea repeta scenariul de după Stalin

Revista americană compară situația cu perioada de după moartea lui Stalin, în 1953. Gheorghi Malenkov a preluat formal conducerea, însă baza sa de putere era slabă și a fost obligat să împartă autoritatea cu Lavrenti Beria și Veaceslav Molotov.

În câteva luni, ceilalți membri ai conducerii sovietice, temându-se de Beria, l-au arestat și executat. Lupta pentru putere a continuat însă până în 1957, când Nikita Hrușciov și-a impus controlul deplin.

Paralela este relevantă pentru că arată diferența dintre succesiunea formală și transferul real al puterii. Constituția poate stabili cine preia temporar funcția, dar nu poate decide cine controlează instituțiile, serviciile și resursele statului.

Cosmin Popa: Putin nu este „răul rezonabil” pentru Rusia

În ultima perioadă au apărut argumente potrivit cărora Putin, în ciuda represiunii interne și a războiului din Ucraina, ar putea reprezenta o variantă mai previzibilă decât un eventual succesor. Istoricul Cosmin Popa respinge această perspectivă și consideră că regimul actual reunește deja toate caracteristicile unui sistem profund represiv.

„Trebuie să fim foarte atenți cine vehiculează astfel de aserțiuni, potrivit cărora Putin nu este cel mai rău dintre scenariile posibile legate de Federația Rusă. E foarte greu să-mi închipui ce ar putea să fie mai rău. Pentru că avem tot ceea ce constituie, dacă vreți, buchetul de caracteristici al unui personaj odios. Avem războaie de agresiune, avem terorism politic, terorism de stat, avem represiune și opresiune internă, foarte asemănătoare cu cea care se petrecea în timpul Uniunii Sovietice. Ceea ce este important este că represiunea de astăzi din Federația Rusă este mult mai bine administrată, ca urmare a faptului că în Rusia este pe cale de construcție un adevărat gulag digital, împrumutat din experiența similară a comunismului chinez și, de ce nu, a celui nord-coreean. Din punctul acesta de vedere, nu văd semnele pozitive în această aserțiune. Dar dacă vrem să justificăm într-un fel sau altul un aranjament de pace nedrept, care să ofere satisfacția agresorului, da, atunci putem spune că Putin s-ar putea să nu fie cea mai proastă variantă", a explicat istoricul Cosmin Popa.

Are Rusia o predispoziție istorică spre dictatură?

O întrebare mai largă privește natura regimurilor politice rusești. Este autoritarismul o consecință inevitabilă a istoriei și geografiei Rusiei?

Cosmin Popa respinge ideea unui determinism geografic, dar consideră că există o predispoziție istorică spre regimuri autoritare. Aceasta nu înseamnă însă că Rusia ar fi condamnată la dictatură. Evoluția depinde, în opinia sa, și de capacitatea societății de a-și privi critic propriul trecut.

„Dacă discutăm de teoria determinismului geografic, cred că știința a depășit cu mult acest stadiu. Există, fără îndoială, o predispoziție către regimuri autoritare și dictatoriale în Rusia, o predispoziție care poate să fie explicată istoric și din perspectiva factorului geografic. Îmi permiteți să nu fiu de acord cu această aserțiune, pentru că este foarte important în ce măsură societatea rusă își poate absorbi critic prezentul și trecutul. Dacă prezentul și trecutul acestei țări sunt înțelese critic, comunicate critic, iar toate aceste noțiuni, toate aceste valori sunt transmise prin educație, atunci am putea să avem o schimbare de paradigmă politică. În momentul de față nu există premise pentru o evoluție naturală către democrație în Rusia", a subliniat analistul.

Un succesor al lui Putin ar putea fi mai puțin agresiv în exterior

Pentru România și pentru statele europene, una dintre întrebările esențiale este dacă un eventual succesor ar continua politica externă agresivă a Kremlinului. Cosmin Popa consideră că, indiferent de forma pe care o va avea viitorul regim, costurile războiului din Ucraina ar putea obliga noua conducere să reducă nivelul de agresivitate externă.

„Cred că ceea ce este la fel de important să observăm este că, indiferent de cum ar arăta lucrurile intern în Rusia într-o perioadă politică, un nou regim politic ar trebui să ducă o politică externă și militară mai puțin activă, în primul rând ca urmare a efectelor economice, sociale și, de ce nu, politice pe care războiul le-a produs în Rusia. Nu cred că imperialismul este o constantă istorică. Consecințele pe care acesta le poate produce asupra politicii europene sunt variabile, căci depind în bună măsură de maniera, de felul și de concepția cu care Occidentul trasează această tendință", a explicat istoricul Cosmin Popa.

De ce o tranziție pașnică este puțin probabilă

Problema fundamentală a sistemului construit de Putin este că puterea nu este organizată în jurul unor instituții capabile să funcționeze independent de lider. În jurul grupului care controlează astăzi resursele Rusiei există servicii de securitate, structuri de ordine și represiune și un aparat judiciar care depind de echilibrul de putere din interiorul regimului. În aceste condiții, plecarea lui Putin nu ar însemna automat o predare a puterii către un succesor acceptat de toți.

„Nu, nu este un scenariu realist. Deja, un grup politic din Rusia, condiționat și de constrângeri, exercită puterea și controlează resursele țării în mod direct sau prin interpuși. În jurul acestui grup există un întreg sistem instituțional, la baza căruia se află serviciile speciale, aparatul de ordine și de represiune, apoi aparatul justiției și așa mai departe. Un astfel de sistem funcționează ireproșabil atâta timp cât există o convenție de negociere pe care toți actorii acestuia o împărtășesc și exclude, astfel, transferul pașnic al puterii încă din timpul vieții liderului. S-a întâmplat acest lucru în cazul lui Boris Elțîn, însă trebuie să avem în vedere că Boris Elțîn, deși a sfârșit prin a pune bazele unui nou regim autoritar în Rusia, instituțional și politic vorbind, nu a intenționat în mod evident să construiască un sistem totalitar, un sistem dictatorial, nu doar autoritar", a subliniat analistul.

Ce s-ar putea întâmpla după dispariția lui Putin

Istoria sovietică oferă câteva exemple în care moartea sau retragerea unui lider dominant a fost urmată de o perioadă de reașezare a puterii. Cosmin Popa consideră că și Rusia post-Putin ar putea trece printr-o asemenea perioadă de recul.

„Acest sistem, cu tendințe clare către totalitarism, funcționează așa cum funcționează atâta vreme cât în centru are o personalitate dominantă. Odată dispărută această personalitate dominantă, în mod inevitabil vine o perioadă de recul, o perioadă de retragere. Așa s-a întâmplat după Stalin. Așa s-a întâmplat chiar și după Hrușciov, care, deși a început prin coexistența pașnică a celor două sisteme, a continuat printr-o politică ofensivă a comunismului, care a dus lumea în preajma unei confruntări nucleare. Din acest punct de vedere, sunt foarte multe exemple istorice, deși ele sunt importante pentru felul în care putem înțelege Rusia în perspectivă medie", a explicat istoricul Cosmin Popa.

Succesiunea ar putea deveni o luptă pentru resurse

Într-un asemenea scenariu, principala miză nu ar fi doar ocuparea funcției de președinte. Lupta s-ar duce pentru controlul resurselor și al aparatului de stat, iar cei care le controlează deja ar porni cu un avantaj major.

„În baza unor proceduri, îi favorizează pe cei foarte bine plasați în lupta de aparat. Îi favorizează, în cazul sistemului putinist, pe cei care controlează resursele și care pot să mobilizeze, la nevoie, segmente ale mașinii de stat pe care să le folosească în serviciul propriilor scopuri politice. Ce vreau să spun este că un astfel de sistem nu se va baza pe proceduri transparente. O astfel de succesiune va fi rezultatul unei lupte de aparat și, de asemenea, al confruntării diverselor componente ale aparatului represiv și de ordine din Rusia. Confruntarea va viza, sigur, reîmpărțirea resurselor, dar și controlul mașinii de stat. Acești oameni care dețin resursele, pentru a-și maximiza șansele într-o astfel de luptă, cu siguranță își vor crea poliții proprii, își vor crea mini-servicii speciale proprii, astfel încât să câștige lupta care se va da", a subliniat analistul.

Chiar și în cazul în care Rusia ar avea rapid un nou președinte după plecarea lui Putin, acest lucru nu ar însemna automat și încheierea perioadei de tranziție. Potrivit istoricului, schimbarea persoanei aflate la Kremlin ar fi doar primul pas. Reconfigurarea instituțiilor și a raporturilor de putere din interiorul regimului ar putea dura mult mai mult.

„O primă succesiune sau numirea formală a cuiva în fruntea țării nu va însemna și sfârșitul tranziției. Tranziția între fazele unui regim autoritar-dictatorial este o chestiune destul de îndelungată și care atrage după sine, dacă vreți, mutații structurale și instituționale destul de importante", a explicat istoricul Cosmin Popa.