Video De ce greșim când îi cumpărăm copilului tot ce ne cere. "Înțelege că banii tăi sunt nelimitați pentru toate dorințele lui"
0Relația complicată a adulților cu banii începe devreme, din copilărie. Ștefana Miret, trainer în educație financiară pentru copii și invitată în podcastul Adevărul despre bani, spune care sunt tiparele comportamentale și mesajele greșite pe care copii le primesc, zi de zi, în familie.
„Mi se cuvine totul”, tiparul care începe acasă
Într-un magazin, scena se repetă aproape identic: copilul cere o jucărie, părintele cedează. Poate pentru liniște, poate din dorința de a-i face o bucurie sau dintr-un impuls mai vechi, rămas din propria copilărie. Oricare ar fi motivul, rezultatul e același: copilul nu învață să aștepte, nu învață să prioritizeze, nu învață că banii au o limită. Învață doar că, dacă insistă suficient, primește.
Aceasta este minciuna pe care o spunem copiilor despre bani. Ștefana Miret, trainer în educație financiară pentru copii și invitată în podcastul Adevărul despre bani, spune că exact aici e momentul în care se instalează o convingere profundă în mintea copilului, una pe care o va duce cu el mult timp.
„Cred că este o minciună indirectă și ține de momentul în care te duci într-un magazin sau oriunde sunt niște jucării și copilul începe: «vreau jucăria respectivă» și tu o cumperi. Și se mai repetă acest lucru și săptămâna următoare și tot așa. Și atunci copilul înțelege că banii tăi sunt nelimitați pentru toate dorințele lui”, explică ea.
Aceasta este, de fapt, prima lecție greșită despre bani - una care nu se spune explicit, dar pe care o înveți rapid. A doua nu ține de obiceiuri, ci de mentalitatea moștenită din familie. Este rezultatul unei educații în care limitele nu sunt definite, iar explicațiile lipsesc aproape complet.
„Mi-se-cuvenism-ul. Adică, mie mi se cuvine totul și se vede pe copil, din modul în care îți răspunde la întrebări și cum se poziționează față de tine. Nici măcar nu este conștient că un obiect are o valoare care va fi plătită cu bani. Copiii știu despre bani că se fac la serviciu. Mai știu că părinții au bani și când o să fie mari vor câștiga și ei bani. Dar toate sunt niște informații foarte neclare,” spune Ștefana Miret pentru Adevărul despre bani.
Lecțiile despre bani încep de la 3 ani, nu la adolescență
Educația financiară nu apare odată cu primii bani de buzunar, ci mult mai devreme, într-o perioadă în care mulți părinți cred că „este prea devreme”.
Ștefana Miret consideră că „pe la vârsta de 2,5-3 ani, deja poți să explici copiilor. Deja, ei au conceptele și pot să înțeleagă. Eu, la workshopurile mele, încep printr-o întrebare simplă: unde te-ai trezit dimineață? Într-un pat? E o nevoie sau o dorință? Încet, încet faci un traseu al nevoilor și al dorințelor copilului. Nu este vorba despre lecții formale, ci despre felul în care părintele introduce realitatea în viața de zi cu zi. Totul trebuie aplicat. Aici e diferența. Noi, părinții, ne pierdem foarte mult în teorie și în cuvinte mari, ori totul trebuie făcut sub formă de joc. Aici se face diferența, pentru că până la 12 ani el învață prin joacă.”
O altă lecție pe care părinții o pot introduce în educația financiară a copilului este să învețe să spună „nu”. Părinții evită refuzul, îl asociază cu frustrarea copilului sau cu ideea că nu îi oferă suficient. În realitate, tocmai lipsa acestui „nu” creează confuzie. Refuzul devine valoros atunci când este explicat, nu impus.
„Poți să îi spui o dată nu-ți cumpăr, pentru că ai mai multe jucarii, sau pentru că am nevoie ca tu să renunți la un pluș, să-l vindem ori să-l donăm, ca să luăm altul. Mergem pe partea asta de a economisi, dar să descopere să dăruiescă. Mai este ceva important. Generația de acum nu este obișnuită să aștepte și spune: «nu mai am răbdare, mă plictisesc». Ca părinte, simți că ar fi vina ta că se plictisește copilul. Doar că majoritatea dintre noi uităm că plictiseala este importantă, pentru că așa facem descoperiri”, accentuază Ștefana Miret.
Cele două extreme pe care le moștenim
Copiii tind să copieze tiparul financiar al părinților. Specialista a observat două extreme, la fel de problematice. Prima e risipa. Părintele care vrea să arate că poate, că familia lui nu duce lipsă de nimic. Copilul crește cu ideea că banii se aruncă, iar statutul se cumpără.
A doua extremă e zgârcenia. Copilul care adună bani compulsiv, fără nicio direcție. Niciuna din extreme nu e educație financiară. Una e risipă, cealaltă e modelul Hagi-Tudose, conform spuselor sale. Între ele, există un echilibru: economisești, investești și dăruiești. Mai ales dăruiești.
Fără acest echilibru, copiii ajung să oscileze între extreme: fie strâng bani fără scop, fie cheltuie fără limite. Diferență care se vede în timp. Educația financiară nu înseamnă doar să economisești, ci să înțelegi echilibrul:
"Ori economisim, ori hai la sesiunea de shopping, să aruncăm cu banii, că noi putem, avem statutul, pentru că mulți vor să se prezinte ca parinți bogați care pot să ofere tot ce dorește copilul. Sau sunt copii care vin la cursul meu si spun: eu strâng bani. Pentru ce? Nu știu, dar eu îi strâng. Importantă este și partea aceasta, să învețe să dăruiască. Dar nu înseamnă: eu sunt bogat și uite, îti dau jucăriile mele pentru ca eu nu mă mai joc cu ele. Ci inseamnă că deja e o conexiune ca suflet, nu o poziționare superior-inferior. Cei care au educație financiară, dar cea corectă, temeinic făcută, știu ce înseamnă să economisească, să investească și să dăruiască. Importantă este și partea aceasta, mai ales pe generația de acum, să învețe să dăruiască.”
Copiii învață valori
Ștefana Miret avertizează că acum educația financiară a copiilor nu aparține cu adevărat nimănui. Școala arată spre părinți. Părinții arată spre școală. Dar informația există prin ateliere de educație financiară, conferințe, podcasturi dedicate, jocuri pe care le poți face cu copilul acasă. Problema nu e lipsa resurselor, ci lipsa intenției.
Un copil care știe că banii au o limită, că nevoile sunt diferite de dorințe, că merită să aștepți uneori pentru ceva, acel copil e mai liber, nu mai apăsat. Nu e vorba de copilul care știe să numere bancnote. E vorba de copilul care a învățat să aștepte, să renunțe la ceva pentru a obține altceva, să înțeleagă că o dorință nu e o urgență.
De asemenea, Ștefana Miret spune că se văd diferențe între un copil care este educat financiar și un copil care nu beneficiază de această informație.
„Se vede diferența și prin valorile pe care nu le regăsești la ceilalți copii și începe cu ideea de respect și de răbdare, pentru că banii te învață, dacă știi să-i gestionezi, un anumit respect față de toți oamenii.”
Într-o realitate în care părinții și școala își pasează responsabilitatea, copilul rămâne, adesea, între două lumi. Iar lecțiile decisive nu vin din cursuri sau conferințe, ci din gesturile zilnice. Uneori, dintr-o jucărie cumpărată prea ușor. Alteori, dintr-un „nu” spus la timp.
Urmărește integral ediția din Interviurile Adevărul/ Adevărul despre bani și află de la Ștefana Miret, cum poți începe educație financiară pentru copilul tău.
Se încarcă comentariile...
