Impresii şi perspective despre românii din Liban/„Perla Orientului“ într-un interviu cu profesoara Anca Cheaito

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dialogurile care produc un impact major asupra oamenilor sunt cele pe care nu le-am gândit sau pe care nu  le-am imaginat vreodată că ar putea să existe. Când se întâmplă, totuşi, ele  sunt un prilej de bucurie şi împărtăşire, în acest caz, despre ce înseamnă Libanul pentru români şi ce activităţi culturale semnificative se desfăşoară la Beirut.

Mihaela Toader – Sunt onorată şi încântată să aflu că sunt români în Beirut, Liban care nu şi-au uitat ţara, locul unde s-au născut şi care reuşesc nu numai să păstreze limba, tradiţiile şi obiceiurile dar ştiu să le transmită generaţiilor tinere şi să se bucure împreună. Doamna Anca Cheaito ne puteţi spune de când locuiţi la Beirut şi ce motive v-au adus aici?

Anca Cheaito – Locuiesc ȋn Liban din anul 1988, soţul meu este libanez, a absolvit Facultatea de Medicinǎ şi Farmacie din Iaşi, deci am ajuns ȋn Liban prin cǎsǎtorie. Sunt profesor de limba francezǎ la liceul AMLIEH din Beirut, iar de patru ani sunt preşedintele Asociaţiei Romậnia Levant, asociaţia comunitǎţii romậneşti din Liban.

Doamna Profesoară Anca CHEAITO şi elevii săi, FOTO Arhiva personală, 2019.

Mihaela ToaderDin dialogul cu Dumneavoastră am înţeles că aveţi o activitate impresionantă în Liban, de pildă cum a apărut proiectul cultural, Orient Românesc? Este o revistă? Predaţi limba română la Beirut? Doar pentru comunităţile de români?

Anca Cheaito – Ȋn anul 2010 a luat fiinţa Asociaţia Romậnia Levant. Ȋn primul rậnd aceastǎ asociaţie are rolul de a uni romậnii aflaţi ȋn acest colţ de lume, promoveazǎ şi susţine interesele lor. Conştientizarea culturii şi a educaţiei romậneşti sunt parte componentǎ a activitǎţilor noastre. Principalele obiective ale acestei asociaţii sunt promovarea limbii romậne, a culturii, istoriei, tradiţiilor romậneşti. Sǎ nu uitǎm „sufletul unui popor trǎieşte ȋn limba lui naţionalǎ”.

Acordǎm o mare importanţǎ cursurilor de limba romậnǎ pentru copii, este limba maternǎ, astfel se asigurǎ pǎstrarea identitǎtii etnice şi lingvistice naţionale, ȋn acelaşi timp conduce la formarea intelectualǎ şi culturalǎ a copiilor noştri.

Ȋn calitate de profesor consider cǎ am de ȋndeplinit o datorie profesionalǎ şi moralǎ, cursurile de limba romậnǎ reprezintǎ un act de culturǎ cu rǎsfrậngeri ȋn formarea caracterelor şi a personalitǎţii copiilor noştri. Ȋn ţarǎ limba romậnǎ constitue o disciplinǎ de studiu centralǎ ȋn procesul de ȋnvǎţǎmậnt, iar noi ca romậni trebuie sǎ-i acordǎm aceeaşi importanţǎ şi aici. Nu sunt adepta predǎrii limbii romậne numai ca mijloc de comunicare. Consider cǎ avem obligaţia de a pune copiii comunitǎţii ȋn contact cu textele literare romậneşti.  Ȋn plus, limba şi literatura nu pot fi despǎrţite, ele constitue o unicǎ formǎ de culturǎ. Limba marilor noştri scriitori reprezintǎ practic limba noastrǎ istoricǎ, naţionalǎ. Textele romậneşti, au un conţinut variat – poveştile, legendele, poeziile, descrierile, trecutul istoric, patria, chiar viaţa cotidianǎ – un ȋntreg univers care reprezintǎ o zestre spiritualǎ importantǎ, care dezvoltǎ educaţia esteticǎ, moralǎ şi patrioticǎ. Ȋn literatura romậnǎ avem texte pentru copii şi tineret, o literaturǎ inspiratǎ din universul acestei vậrste, Creangǎ, Ispirescu, Eminescu, Coşbuc, Alecsandri, Brǎtescu - Voineşti, Teodoreanu, Emil Gậrleanu. Acordǎm o mare importanţǎ lecturii textelor literare, copiii ȋşi ȋmbogǎţesc şi nuanţeazǎ vocabularul, realizeazǎ o exprimare corectǎ şi expresivǎ. Realizǎm şi ateliere de scriere creativǎ, copiii ȋşi folosesc imaginaţia, dezvoltǎ creativitatea, vocabularul ȋn limba romậnǎ.

Identitatea noastrǎ ca popor o menţinem pǎstrậnd vii tradiţiile populare iar dansul popular reflectǎ trǎirile şi sufletul nostru romậnesc. Este o comoarǎ cultivatǎ din generaţie ȋn generaţie, iar noi cei din diaspora suntem datori la rậndul nostru sǎ o continuǎm şi sǎ o lǎsǎm moştenire copiilor noştri. La Beirut avem cursuri de dans popular pentru copii şi adulţi. Orice eveniment pe care ȋl organizǎm este ȋnsoţit de un tablou folcloric.

Avem un calendar dupǎ care ne conducem şi ȋl respectǎm –  Ziua Culturii Naţionale, Mǎrţişorul, Sǎrbǎtorile Pascale, Ziua Copiilor, Ziua Iei, Ziua Naţionalǎ, Sǎrbǎtorile Crǎciunului – promovǎm valorile culturale şi spirituale naţionale.

Ȋn acelaşi timp organizǎm şi participǎm la proiecte cultural-educaţionale alǎturi de alte centre culturale prezente ȋn Liban şi instituţii culturale libaneze, ȋn cadrul cǎrora urmǎrim promovarea valorilor naţionale, formarea atitudinii de respect faţǎ de propria culturǎ şi faţǎ de cultura ţǎrii unde trǎim.

Vreau sǎ precizez cǎ avem ȋn permanenţǎ alǎturi de noi Ambasada Romậniei din Liban care este foarte apropiatǎ de comunitatea romậneascǎ, participǎ constant la activitǎţile asociaţiei noastre, ne este sprijin şi ajutor preţios.

Ȋn anul 2017, am fondat revista culturalǎ ORIENT ROMȂNESC, primul numǎr a apǎrut cu ocazia Zilei Naţionale a Romậniei. Este o revistǎ care promoveazǎ imaginea Romậniei, a culturii şi personalitǎţilor culturale şi ştiinţifice romậneşti, precum şi bogǎţia tradiţiilor noastre. Reprezintǎ un instrument de cunoaştere a Romậniei, a spiritualitǎţii romậnilor ȋn acest spaţiu geografic, un reper moral şi un promotor al frumosului. Mai ales noi ne aflǎm ȋntr-un spaţiu cultural lingvistic foarte diferit de al nostru.  

Nu este uşor sǎ faci o revistǎ culturalǎ ȋn ziua de astǎzi, ȋn epoca Internetului. Suntem prezenţi online şi trimestrial ȋn format tipǎrit. Ȋnsă, fac parte dintre cei care ȋncǎ mai cred ȋn magia cuvậntul tipǎrit iar aici ȋn Liban simţeam lipsa cuvậntului romậnesc tipǎrit, un semn de viaţǎ romậnesc ȋn ţara cedrilor biblici. Pentru a menţine mereu vie Romậnia ȋn sufletele romậnilor de aici, pentru a vorbii lumii despre ţara aflatǎ ȋntre Carpaţi şi Dunǎre, pentru iluminarea gậndului şi ȋnnobilarea sufletului romậnesc.

Poate mulţi cred cǎ revistele culturale sunt un material expirat. Eu sunt ȋmpotriva acestei idei, din contra, revistele culturale pot crea legǎturi ȋntre diferite culturi, diferite limbi. Revista noastrǎ este o poartǎ deschisǎ pentru dialogul multicultural ȋn slujba umanului, a cunoaşterii. Dacǎ ȋmi permiteţi sǎ precizez, Romậnia a avut legǎturi culturale de secole cu Levantul. Sǎ ne aducem aminte, primele tipǎrituri ȋn limba arabǎ pentru creştinii din Liban şi Siria s-au fǎcut ȋn Ţǎrile Romậne ȋn 1700 – la Bucureşti (Mǎnǎstirea Snagov) şi la Iaşi ȋn vremea ȋnvǎţatului şi ierarhului Antim Ivireanu. Şi mai recent, pǎrintele Andrei Scrima unul dintre cei mai importanţi teologi ai contemporaneitǎţii care a fost şi profesor la Facultatea de Ştiinte Teologice din cadrul Universitǎţii Saint Joseph din Beirut şi a locuit ȋn Liban ȋn perioada 1968 – 1989. Deci, cred eu, o revistǎ culturalǎ ȋn acest spaţiu geografic, care sǎ ne reprezinte pe noi ca romậni, era necesarǎ.

Predau limba romậnǎ copiilor comunitǎţii romậneşti, ȋn cadrul Asociaţiei Romậnia Levant ȋnsǎ predau cursuri de limba romậnǎ şi la liceul AMLIEH din Beirut. Ȋn anul 2013, Ambasada noastrǎ a fǎcut o vizitǎ ȋn liceul nostru. Ȋn urma unei ȋnţelegeri ȋntre Ambasada Romậniei din Liban şi conducerea liceului au demarat aceste cursuri (ca materie opţionalǎ) care sunt coordonate şi sprijinite de Institutul Cultural Romận din Bucureşti. Elevii sunt motivaţi, sunt atraşi de noutatea acestor cursuri. Ȋn luna mai,2015 am efectuat o vizitǎ ȋn Romậnia cu un grup de şase elevi. Am fost primiţi la Institutul Cultural Romận, Ministerul de Afaceri Externe, Ambasada Libanului ȋn Bucureşti şi ȋn studiourile TVR Internaţional. Am vizitat obiective turistice ȋn Bucureşti, castelul Bran, castelul Peleş si am fost douǎ zile pe litoralul romậnesc la Mamaia. Ȋn luna octombrie, acelaşi an, am primit la Beirut, vizita dnei. Raluca Amzar de la TVRI care a facut un film despre comunitatea romậneascǎ şi despre aceste cursuri de limba romậnǎ din liceul nostru.

Profit de ocazie şi vreau sǎ mulţumesc Ambasadei Romậniei din Liban, Institutului Cultural Romận din Bucureşti şi conducerii liceului pentru sprijinul acordat, cei trei piloni esenţiali pentru realizarea acestui proiect deosebit.

Am realizat multe proiecte şi am participat la multe evenimente cu aceşti copii. Ȋn fiecare an suntem prezenţi la evenimentele organizate de Institutul Francez din Liban cu ocazia Francofoniei. Prezentǎm Romậnia francofonǎ, tradiţiile romậneşti. Ȋn fiecare an pentru „Le tour du monde en 80 contes” prezentǎm o poveste romậneascǎ, iar anul acesta, tot pentru luna Francofoniei vom prezenta un proiect amplu, „Ceramica - istorie şi artǎ”. Vom prezenta ȋntr-un album bilingv (romận-francez) ceramica romậneascǎ (Cucuteni, Horezu, Marginea) şi ceramica libanezǎ. Mǎ bucur, sunt copii cu care pot realiza lucruri frumoase şi pot promova imaginea Romậniei.

Mihaela Toader – Ce ne puteţi spune despre comunitatea românilor din Beirut sau Liban, în general? E numeroasă, comunitatea?

Anca Cheaito – Ȋn Liban avem o comunitate micǎ de romậni, comparativ cu alte ţǎri unde prezenţa romậneascǎ este considerabilǎ. Sunt 1200 de romậni, marea majoritate familii mixte. Ȋn Liban ȋşi desfǎşoarǎ activitatea 30 de muzicieni romậni care fac parte din orchestra filarmonica libanezǎ şi au cursuri la Conservatorul Naţional din Beirut.

Mihaela Toader – Ce poveste frumoasă ne-aţi putea spune despre Beirut, mai ales, pentru cei care nu au fost sau nu au ajuns niciodată aici?

Anca Cheaito – Este greu sa vorbeşti despre Beirut. Situatǎ la malul Mǎrii Mediterane, capitala Libanului este un oraş cu identitǎţi multiple. Caracterul cosmopolit al acestei capitale şi cultura locuitorilor sǎi traseazǎ portretul Libanului, tradiţional şi modern ȋn acelaşi timp. Libanul, ţara cedrilor milenari, ȋn general este cunoscut pentru frumuseţea lui, pentru diversitatea sa, savoarea europeanǎ care se simte peste tot şi poporul sǎu ospitalier.  Cultura şi istoria sa sunt fascinante. Oraşele libaneze sunt celebre ȋnca din perioada Anticǎ. Byblos (oraşul lui Hiram şi al alfabetului), Tyr, Saida, impresionantele ruine de la Baalbek, sunt mǎrturii ale trecutului acestui popor. Libanul este singura ţarǎ din lumea arabǎ care ȋmbrǎţişeazǎ cele patru anotimpuri. O ţarǎ deosebitǎ de celelalte ţǎri arabe, bogatǎ ȋn diversitate, ȋncepậnd cu natura sa şi terminậnd ce cele 18 confesiuni religioase care convieţuiesc ȋmpreunǎ. Ȋn ciuda confruntǎrilor care au avut loc, ele continuǎ sǎ coexiste, fiecare respectǎ convingerile şi originile celuilalt. Poate din aceastǎ cauzǎ Libanul este atật de deschis şi cu o bogǎţie culturalǎ particularǎ pe un teritoriu foarte restrậns (aproximativ 10200km2 suprafaţa Libanului). Deci vorbim despre un stat multiconfesional, un fel de stat tampon, foarte sensibil la mişcarile tectonice geopolitice din regiune. De mult, Libanul era numit „Perla Orientului”, „Elveţia Orientului Mijlociu” pǎcat cǎ este atật de ȋncercat din cauza situaţiei din aceasta parte a lumii. Libanul şi capitala sa au cậte puţin din fiecare ţarǎ. Dacǎ ne ȋntoarcem ȋn timp, ȋn istoria sa, Beirutul a fost mereu un creuzet de naţionalitǎţi: fenicieni, romani, otomani, francezi, toţi au guvernat un timp acest teritoriu. Fiecare a adus stilul sǎu arhitectural, limba, bucǎtǎria sa şi a construit propriile situri religioase şi culturale. Fǎrǎ sǎ uitǎm astǎzi libanezii care trǎiesc ȋn strǎinǎtate şi contribuie toţi la „evoluţia” permanentǎ a Beirutului. Un cosmopolitism sinonim cu o libertate rarǎ, greu de ȋntậlnit ȋn altǎ ţarǎ arabǎ. Beirutul, Libanul ȋn general, este greu de definit, pentru a-l ȋnţelege trebuie trǎit.  

Mihaela Toader –  Ce ȋi deosebeşte pe libanezi de români sau ce îi apropie?

Anca Cheaito – Ce este curios la libanezi, un popor care a cunoscut rǎzboiul civil timp de 15 ani, violenţa, atentatele (chiar astǎzi pot fi supuşi confruntǎrilor ȋn orice clipǎ), trǎiesc ȋntr-un context geopolitic dificil, ei pǎstreazǎ totuşi o atitudine veselǎ, pozitivǎ, sunt plini de speranţǎ. Bineȋnţeles au o limba şi o culturǎ diferitǎ. Ȋnsǎ, la fel ca romậnii sunt ospitalieri şi generoşi. 

Mihaela Toader – Ce proiecte culturale aveţi pentru viitor?

Anca Cheaito –  Doresc sǎ realizez un proiect culural educativ cu implicarea copiilor romậni din diaspora ȋn partenariat cu Departamentul Romậnilor de Pretutindeni. Sǎ scriem ȋmpreunǎ despre Romậnia. Astfel, copiii ȋşi dezvoltǎ pasiunea pentru literaturǎ, pentru estetic şi creativitate. La sfậrşit putem aduna totul ȋntr-un volum care poate fi publicat.

Mihaela Toader – Ce aţi dori să transmiteţi românilor de acasă?

Anca Cheaito – Sǎ fie fericiţi, sǎ nu uite niciodatǎ cǎ sunt un popor minunat, sǎ pǎstreze şi sǎ transmitǎ copiilor obiceiurile şi tradiţiile romậneşti. Şi pentru cǎ suntem ȋn pragul primǎverii, anotimpul noilor ȋnceputuri, le doresc tuturor o primavarǎ frumoasǎ, plinǎ de soare, flori şi frumuseţe, plinǎ de speranţǎ, ȋncredere şi multe realizǎri.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite