Despre fotografie și proiectul fotografic „Heaven” într-un interviu cu artistul fotograf portughez António Pedrosa

O fotografie poate crea spații sau realități acolo unde „toată lumea poate să privească, dar nu să și vadă”, așa cum spunea celebrul artist fotograf André Kertész, iar fotograful și imaginea imortalizată devin una prin prisma perspectivei clipei. 

Arta fotografică portugheză se conturează, la Lisabona, între mărturiile fotografice ale  trecătorilor măsurate în clipe și imaginile surprinse de artiștii fotografi care transformă o realitate în propria viziune. Printre galeriile fotografice pe care le-am vizitat la Lisabona am avut ocazia să-l întâlnesc pe  artistul fotograf portughez António Pedrosa care acceptat să vorbescă despre proiectul său fotografic „Heaven”. Un proiect fotografic interesant care cuprinde imagini din România. 

       FOTO – Arhivă personală Mihaela Toader - António Pedrosa și Mihaela Toader

Mihaela Toader –  Dragă António Pedrosa îți mulțumesc că ai acceptat să vorbim despre proiectul „Heaven” pe care l-ai prezentat, de curând, la Librăria Stet din Lisabona. Ce reprezintă și când a început acest proiect?

António Pedrosa – „Heaven” este un proiect fotografic despre granițele Europei, care a început în 2015 în cadrul unei rezidențe artistice, în Vila Nova da Cerveira, în nordul Portugaliei, lângă granița cu Spania. Inițial concentrat pe materialitatea frontierei – ca linie fizică ce separă teritorii – proiectul m-a determinat să reflectez asupra dimensiunii sale simbolice și sociale. Pe de o parte, frontiera marchează o limită, dar pe de altă parte, definește și un spațiu de întâlnire și tranzit, unde identitățile se intersectează și unde trecutul și prezentul se suprapun.

Mihaela Toader – Interesant! Cum s-a concretizat aces proiect?

António Pedrosa – Această primă fază a dus la o expoziție la festivalul de fotografie „Encontros de Imagem” din Braga, la sfârșitul anului 2015. De acolo, „Heaven” s-a extins pentru a explora granițele interne ale Europei, chestionand ce rămâne din aceste delimitări într-un continent unde circulația liberă este o realitate. Inspirat de lectura lui Michel Agier, înțeleg frontiera nu doar ca o linie pe hartă, ci ca un spațiu de așteptare, de trecere și, uneori, de excludere. În 2017, cu ajutorul grantului “VSCO Artist”, am aprofundat această cercetare în teritoriile din Europa Centrală, explorând granițele aflate în leagănul Uniunii Europene. Regiunea care astăzi cuprinde țări precum Franța, Germania, Belgia și Olanda, a fost esențială în construirea proiectului european, în special cu crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) în 1951, unul dintre primii pași spre integrarea economică și politică a continentului. Cu toate acestea, granițele din această regiune nu au fost mereu stabile. Linia care separă Franța de Germania, de exemplu, a suferit mai multe modificări în ultimele 150 de ani: Alsacia-Lorena a schimbat suveranitatea de patru ori între 1871 și 1945, reflectând disputele geopolitice dintre cele două țări.

FOTO – Album fotografic „Heaven” - António Pedrosa

Mihaela Toader – Care este viziunea proiectului?

António Pedrosa – Un factor determinant în reflecția mea fotografică a fost să realizez că, în ciuda ideii de frontieră ca ceva fix și static, realitatea demonstrează contrariul. Granițele sunt construcții politice și istorice, modelate de conflicte, tratate și dinamici sociale. Ceea ce astăzi pare incontestabil, a fost, în trecut, un spațiu de dispută și redefinire. De exemplu, fotografia idilică a unui cimitir cu iarba tăiată reflectă ceva recent dureros: “Cimitirul American de la Margraten”, în sudul Olandei, unde sunt îngropați aproximativ 8.300 de soldați americani care au murit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, luptând pentru a proteja granițele Europei.

Mihaela Toader – La vernisaj, m-au atras câteva fotografii care păreau a fi din România?

António Pedrosa – Da, fotografiile sunt din România. În 2019, cu ajutorul bursei „Nomad”, am explorat granițele României, Bulgariei și Greciei, regiuni unde urmele transformărilor politice recente sunt evidente. Intrarea României și Bulgariei în Uniunea Europeană în 2007 a adus schimbări  semnificative, dar granițele încă poartă tensiuni între trecut și promisiunile unui viitor european integrat. Aceste regiuni sunt spații de tranziție, unde realitățile locale contrastează adesea cu narațiunile de unitate și circulație liberă.

Mihaela Toader –  Cum a fost realizat procesul fotografic?

António Pedrosa – Acest proiect a fost realizat integral pe pelicula, utilizând o cameră de format mediu. Alegerea acestui suport nu a fost doar tehnică, ci și conceptuală. Procesul analogic impune un ritm mai lent, o pauză în modul de a privi și înregistra. Această abordare mi-a permis să fotografiez spațiile de frontieră nu prin momentele lor de ruptură sau criză, ci prin banalitatea cotidianului.

FOTO – Album fotografic „Heaven” - António Pedrosa

Mihaela Toader –  Pe ce se concentrează acest proiect fotografic?

António Pedrosa – Imaginile nu se concentrează pe evenimentele care fac frontierele vizibile – cum ar fi criza migratorie din 2016, când milioane de oameni au traversat granițele interne ale Europei cu trenul, sau perioada pandemiei de Covid-19, când aceste frontiere au fost închise, ceva până atunci de neconceput. Dimpotrivă, „Heaven” se concentrează pe momentele în care frontiera pare să se dilueze în viața de zi cu zi, în gesturile mici, în infrastructuri și peisaje care, la prima vedere, ar putea fi de oriunde, dar care poartă în ele memoria separărilor și întâlnirilor. Vizual, fotografiile explorează relația dintre spațiu și absență, prezență și urme. Compoziția preferă o abordare contemplativă, în care elementele arhitecturale, naturale și umane coexistă subtil.

Mihaela Toader –  Cum ai defini acest proiect fotografic în perspectivă?

António Pedrosa – „Heaven” continuă să fie un proiect în evoluție, ghidat de observația relației dintre teritoriu, identitate și memorie. Prin imagini, încerc să captez ambiguitatea granițelor – ca urme ale unui trecut schimbător și ca simboluri ale unei Europe care se reinventează constant. Pe lângă diversele expoziții și publicații de-a lungul anilor, „Heaven” a fost, de asemenea, publicat în „Kioskzine”– o publicație de ediții limitate de titluri fotografice care se concentrează pe documentarea, povestirea și împărtășirea de povești prin fotografie. Kioskzine se remarcă prin promovarea proiectelor fotografice care explorează teme profunde și contemporane, oferind o platformă pentru narațiuni vizuale care provoacă percepțiile și extind înțelegerea asupra unor probleme sociale, politice și culturale. Granițele interne ale Europei sunt straturi suprapuse de istorie, teritorii care s au transformat și întâlniri care au redefinit contururile continentului, fiecare purtând urme ale configurațiilor sale trecute. În acest spațiu, trecutul nu dispare complet, ci se amestecă cu prezentul, creând un continuu de permanență și schimbare. Pornind de la observarea teritoriilor de frontieră ale Uniunii Europene, nu ale granițelor dintre noi și ceilalți, „Heaven” nu intenționează să ofere răspunsuri definitive despre conceptul de Europă și despre a fi European. În schimb, încearcă să exploreze ambiguitatea Europei, unde granițele, atât fizice cât și simbolice, se diluează și se reconfigurează continuu, reflectând o relație complexă de apartenență și identitate.

FOTO – Album fotografic „Heaven” - António Pedrosa

Declarația artistului despre „Heaven”. „Heaven is a place/ A place where nothing Nothing ever happens/ When this kiss is over, it will start again/ Will not be any different, will be exactly the same”/Declarația artistului despre „Raiul” „Raiul este un loc/ Un loc în care nimic nu se întâmplă niciodată/ Când acest sărut se va termina, va începe din nou/ Nu va fi diferit, va fi exact la fel” — David Byrne, Jerry Harrison, Talking Heads

António Pedrosa este un fotograf portughez al cărui lucru explorează în mod constant teme legate de inegalitatea socială și relația dintre oameni și mediul înconjurător. Este recunoscut pentru fotografia sa documentară, câștigând premii precum:„Estação Imagem”, „PDN Photo Annual”, „Artist Initiative grant de la VSCO” și „Hasselblad Masters”. Lucrările sale sunt expuse și publicate pe scară largă, inclusiv în Kioskzine, precum și în „Le Monde”, „Die Zeit, Público”, „Le Figaro” și „Le Point”. În 2014, a fondat COLECTIVO, o platformă dedicată abordărilor experimentale în fotografia documentară. António Pedrosa interacționează, de asemenea, cu o largă comunitate de artiști, fiind speaker la conferințe, curator de expoziții și educator în domeniul fotografiei.