Torna, torna, fratre!

Aşa cum alchimiştii Evului Mediu promiteau să transforme orice metal în aur, tot aşa alchimiştii României contemporane au capacitatea uluitoare de a dota orice colaborator al Securităţii cu o patalama pe care scrie, negru pe alb, că individul n-a colaborat cu înfricoşătoarea instituţie.

Ultima demonstraţie de alba-neagra hocus-pocus securistus-nesecuristus este cazul Andrei Marga: cică omul a turnat vârtos la Securitate, dar nu a fost turnător!

Ciudata situaţie mi-a adus aminte de un editorial pe care l-am publicat în “Adevărul” pe 4 februarie 2010, deci cu aproape trei ani în urmă. Atunci am prezentat diabolica Ordonanţă de Urgenţă (asta da, urgenţă!) emisă de Guvernul Tăriceanu în 2008 şi aprobată de majoritatea parlamentară PNL-PSD-UDMR în acelaşi an. Reproduc integral acel editorial, convins fiind că ne va ajuta să înţelegem mai bine cum e posibil ca un universitar clujean cu trei nume de cod - “Horia”, “Mureşan” şi “M. A.” – să obţină de la CNSAS, în 2012, certificatul de “necolaborator al Securităţii”.

Conspirarea Securităţii

Deconspirarea Securităţii, în România, a fost pervertită atât de mult, încât s-a ajuns la perfecta conspirare a Securităţii.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ( CNSAS ) nu doar că a ajuns o instituţie fără dinţi, aflată în imposibilitatea de a mai da verdicte de colaborare, dar este obligat de lege să-i declare necolaboratori pe indivizi care chiar au turnat la Securitate!

Paradoxul total a fost atins de cazul Sorin Roşca Stănescu. Fostul ziarist spune răspicat că a colaborat cu Securitatea, ba, mai mult, că a făcut poliţie politică, dar CNSAS îi dă verdict de necolaborare! Documentele aflate la CNSAS – angajamentul, notele informative, numele de cod H15 şi Deleanu – îi dau dreptate lui Roşca Stănescu. Nu are importanţă: CNSAS insistă, cu antet şi ştampilă, că acesta nu a colaborat şi pace.

Absurdul situaţiei are o explicaţie simplă: CNSAS lucrează pe baza Ordonanţei de Urgenţă numărul 24 din 10 martie 2008 privind accesul la propriul dosar şi la deconspirarea Securităţii. Ordonanţa respectivă, aprobată de Parlament prin Legea nr. 293 din 2008, defineşte în capitolul 1, articolul 2, litera b, ce este acela un „ colaborator al Securităţii”: „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.

O mare diversiune! Ordonanţa emisă de Guvernul Tăriceanu – şi conservată de toate Guvernele şi Parlamentele care s-au succedat de atunci – se ia la trântă cu limba română, cu scopul de a introduce o confuzie paralizantă. În dicţionare, cuvântul „colaborator” este definit astfel: „persoană care colaborează (la o acţiune, la o lucrare, la o publicaţie)” – DEX ’98; “cel care lucrează într-o instituţie, fără a fi salariatul ei permanent” – Dicţionarul de neologisme.

Aşadar, ai colaborat cu instituţia numită Securitate – înseamnă că ai fost colaborator al Securităţii. Dar ordonanţa complică lucrurile, evident intenţionat: nu-i suficient să fi colaborat cu Securitatea ca să fii declarat colaborator al ei; pe deasupra, trebuie să fi denunţat „activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist” şi, în plus, să fi „îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”. Dumnezeule, asta nu e definiţia colaborării, ci a poliţiei politice! Doar Securitatea însăşi putea pune în scenă o aşa ticăloşie.

Cu actuala legislaţie, majoritatea colaboratorilor Securităţii pot sta liniştiţi: vor primi certificat de necolaborare. Prin această perdea de fum au ieşit nepătaţi şi fostul ziarist Sorin Roşca Stănescu, şi fostul ambasador Gabriel Gafiţa, şi actuala şefă a magistraţilor, Florica Bejinaru… Mai rămâne să fie albit şi Dan Voiculescu!

Apropo de Florica Bejinaru, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii: pe baza vechii legi, CNSAS decisese că aceasta a făcut poliţie politică; acum ne spune că nu a fost nici măcar colaboratoare, deşi a semnat angajament, a luat bani şi a dat note informative!

“Adevărul” – 4 februarie 2010