Talentul şi prostia nu se exclud

Pe malul lumii noastre se zbat cu zgomot şi scandal balenele conştiinţei noastre. Nu vă gândiţi la bietele mamifere pe care le vedeţi eşuate la ştiri sau în documentare. Acelea sunt nişte suflete suferinde pentru care merită să faci sacrificii. Balenele noastre, în schimb, sunt urâte ş gălăgioase, îşi ridică fustele şi zbiară la oricine e dispus să le asculte. Şi cum ai făcut greşeala să pleci urechea, te şi iau captiv în nebunia discursului lor.

E drept, că de multe ori, ne-am lăsat prinşi cu bună ştiinţă crezând că au a ne spune ceva important. Iar când am observat goliciunea din cuvintele lor şi minciuna din priviri a fost prea târziu. Erau deja peste tot.

Unul dintre specimenele cele mai urât mirositoare e Ilie Năstase, care nu s-a mai putut abţine, pentru a nu ştiu câta oară, de la a mai spune o prostie despre pensiile şi salariile parlamentarilor. Un moş sinistru şi trist care spune prostii fără să mai gândească. Bătrâneţea e o haină grea care te apleacă de spate dacă nu ai demnitatea să o duci cu dârzenie. Adevărul e că el nu a fost niciodată mai mult decât un clovn înzestrat cu un talent enorm. A făcut lumea să râdă cu glumele şi scălămbăielile lui, pentru că uneori, în inocenţa sa, să sfideze establishmentul. Vremurile acelea s-au dus demult şi ne-a rămas din gloria de altădată doar carcasa urât mirositoare a unei balene care doar poartă numele de Ilie Năstase. Memoria ne joacă feste, iar atunci când îi rosteşti numele îţi aduci aminte doar de fostul mare tenismen. Şi poate că aşa ar fi rămas, dacă el nu ar insista periodic să ne aducă aminte că îi lipseşte simţul realităţii.

Pe Ilie nu l-am văzut jucând în direct niciodată. L-am cunoscut din primele tabloide de la noi care preluau poveştile sale de amor de prin Franţa. Mii şi mii de femei se presupune că au trecut prin patul lui şi era pus în aceeaşi categorie cu Waren Beatty. Acum ceva o fi adevărat în spatele poveştii şi cu siguranţă şarm a avut la viaţa lui. Nu e la modă din totdeauna printre fătucile ăstea să declare în ziare că îşi doresc un bărbat care să le facă să râdă? Pai ia d’aci, cred că le servea rapid Nasty. Dacă s-ar fi oprit aici şi nişte turnee demonstrative cred că Ilie ar fi fost un bunic simpatic. Dar la noi nu e aşa simplu. Ne place să ne facem de râs şi Ilie Năstase nu s-a lăsat mai prejos. A candidat la Primăria Capitalei, l-a susţinut pe Adrian Năstase, a zbierat că nu îl lasă nimeni să construiască o Academie de Tenis, deşi se pare că tot i-au dat nişte terenuri, s-a implicat pe la Federaţia de Tenis de unde a ieşit cam şifonat, pentru ca în final să ajungă senator din partea Partidului Conservator. Şi ca mândru senator al ţărişoarei noastre, pe care o deplânge cu lacrimi de crocodil, a reuşit să facă două declaraţii monumentale:

Prima a fost făcută după votul prin care a scăpat Dan Şova:

La noi, procurorii sunt puturoşi, pe româneşte. E foarte uşor să-l iei pe unul să denunţe ca să-ţi faci tu treaba. Ei ar trebui să facă treaba şi să aducă dovezi. Eu dacă mă duc în Franţa şi acuz pe cineva, mă duc cu dovezi, nu invers. Nouă nu ne-a prezentat nimeni dosarul în Senat ca să vedem dacă sunt probe. Eu am vorbit cu mulţi băieţi. Se pun presiuni foarte mari pe noi ca să facem treaba asta. A doua vine după ce parlamentarii s-au gândit că nu le-ar strica să îşi mărească pensiile şi salariile, că tot suntem pe creştere economică şi le duduie lor mintea sau economia.

Ar trebui să le comparăm cu salariile din celelalte state europene. Mie nu-mi convine salariul de 1.000 de euro, eu nu am nevoie de bani, dar mă gândesc la ceilalţi. E jignitor, sunt salarii de 7-8 ori mai mari în afară. Oamenii dau legi în funcţie de salariile pe care le au. Trebuie să copiem tot ce e bun din Occident.
Acum stau şi eu să mă întreb, chiar am ajuns să ne spună Ilie Năstase cum trebuie să trăim şi ce e bine şi ce e rău? Acum vreo săptămână când Corina l-a pleznit pe mojic într-un articol, a sărit repede un ziarist sportiv să ne urecheze că nu ştim noi ce înseamnă valoarea şi cine e Ilie Năstase. Vezi doamne suntem avide după reclamă ieftină şi clicuri pe măsură. Dar nu ar putea să ne spună domnul jurnalist ce crede el astăzi despre declaraţiile marelui sportiv? Că am văzut că se supără lumea că ne-am luat de pensionari şi ne-am cerut bunicii înapoi. Păi dacă ăştia ne sunt bătrânii care au dus pe umerii lor ţară, eu zic că ne putem lipsi de ei.

Dar ca să nu încheiem pe un ton arţăgos, să recunoaştem că Ilie Năstase nu a dus niciun greu pe umerii lui. A fost doar un sportiv talentat care s-a bucurat de toate privilegiile posibile. Şi în România, şi în străinătate. Când lumea suferea pe la cozi şi nu găsea nimic de mâncare, Ilie Năstase huzurea la Paris. Când simţea nevoia de puţină adrenalină venea la Bucureşti:

… Cert este că după meci s-a lansat ideea că eu aş fi vândut meciul. Vă daţi seama la ce nebunie se ajunsese.  După meci, Ceauşescu a primit ambele delegaţii la Comitetul Central. Eu, în ziua imediat următoare, trebuia să plec la Barcelona. Aveam un  turneu acolo. A fost motivul pentru care am stat destul de puţin la întâlnirea de la Comitetul Central, dar şocul cel mare l-am avut la ieşirea din clădire.Chiar la ieşirea din clădire, de zid, stătea rezemată o doamnă. Nu mi-am dat seama cine este. Eu mă îndreptam spre maşină. Mă pregăteam să plec. Când, la un moment dat am auzit: «Tovarăşu′ Năstase, putem sta puţin de vorbă?». Când m-am întors, am îngheţat. Era chiar Elena Ceauşescu.

Şi uite aşa ne împărţim în două categorii: unii mai patrioţi şi unii mai puţin patrioţi.
Nu-i aşa că merita tovarăşul Năstase să scape de tovarăşa Elena? Desigur că merita, era...

Citiţi textul integral pe sereniti.ro. 

Un text semnat de Lidia Marinescu.

Lidia Marinescu este brand manager. Marketing. Sharp, edgy. Bitchy with a darling and lovely side. Sweet and sour. Make up heavy user. Social media addicted. Sun glasses aficionada. Dependentă de romenglish şi ciocolată cu rom. Motto personal: Viaţa nu îmi dă mie lămâi, eu îi dau lămâi vieţii. Şi 50 de votcă, sau de rom, sau de gin. Merge şi un strop de campari.