
Sistemul antidronă al AACR: cum poate fi oprită o dronă fără să fie doborâtă
Scendariu: o dronă neautorizată intră într-o zonă protejată. Un anumit sistem o detectează, îi vede semnalul, îi urmărește deplasarea și poate interveni asupra legăturii dronei cu cel care o comandă. În anumite configurații și pentru aparatele compatibile, tehnologia poate merge până la preluarea controlului și aterizarea într-un loc stabilit. Pare o secvență dintr-un film. Este însă principiul unei tehnologii antidronă din familia celei livrate Autorității Aeronautice Civile Române.

Subiectul, adus recent în atenție de generalul în rezervă Alexandru Grumaz, merită explicat. Pentru că, dincolo de acronime și specificații, vorbim totuși despre o capabilitate cu o utilitate foarte concretă: gestionarea dronelor comerciale care ajung acolo unde pot pune în pericol activitatea aeronautică.
Ce sistem a primit AACR
Potrivit prezentării publice a integratorului STARC4SYS, AACR a primit un sistem C-UAS furnizat în parteneriat cu producătorul israelian Sentrycs. Acronimul desemnează soluțiile pentru contracararea sistemelor de aeronave fără pilot la bord.
Soluția descrisă pentru AACR cuprinde două componente: un modul de detectare, urmărire și identificare, numit DTI, plus un modul de neutralizare. Primul ”ascultă” semnalele radio, fără să emită. Al doilea poate interveni asupra comunicației dronei, integratorul menționând explicit deconectarea acesteia de la operator.
Tehnologia se numește „Cyber over RF”. Mai simplu, folosește legătura radio dintre dronă și telecomandă pentru a obține informații despre aparat și, acolo unde este posibil, pentru a-i modifica relația cu operatorul.

Cum „vede” o dronă un sistem care ascultă
Pentru a înțelege mecanismul, trebuie să pornim de la comunicație. O dronă telecomandată și echipamentul care o controlează schimbă informații după anumite reguli: protocolul radio. Acest schimb poate oferi unui sistem specializat indicii despre aparatul aflat în aer.
Sentrycs explică faptul că tehnologia sa analizează aceste comunicații, depășind simpla constatare că există o emisie radio. O analogie utilă este aceea a unei conversații: poți auzi că cineva vorbește sau poți recunoaște limba și înțelege informația transmisă. Sistemul urmărește această a doua posibilitate.
În descrierea generală a platformei, producătorul enumeră date precum poziția, înălțimea și viteza dronei, ultima poziție cunoscută a telecomenzii, tipul aparatului și seria sa. Disponibilitatea informațiilor depinde de dronă și de comunicațiile pe care sistemul le poate interpreta. Sursa: Sentrycs – funcționarea platformei.
Utilitatea este ușor de înțeles: personalul care gestionează o alertă poate primi informații despre deplasarea aparatului și despre locul de unde este controlat. Aceste date ajută la verificarea situației și la alegerea unui răspuns. Identificarea tehnică nu spune însă, singură, ce intenție are persoana care pilotează.

Cum poate interveni fără să doboare aparatul
Partea cea mai interesantă este intervenția selectivă asupra protocolului de comunicație. În explicația producătorului, sistemul transmite semnale țintite, pe care drona compatibilă le interpretează în cadrul propriei comunicații. Aceasta este baza posibilității de a interveni asupra controlului aparatului.
Sentrycs prezintă două opțiuni de neutralizare. Una presupune preluarea controlului și conducerea dronei către o zonă prestabilită, pentru aterizare. Cealaltă, denumită „smart disconnect”, întrerupe legătura cu telecomanda; în acest caz, drona poate rămâne în zbor staționar sau poate reveni la punctul de plecare, în funcție de programarea sa.
Distincția contează: deconectarea nu înseamnă automat aterizare dirijată. Pentru sistemul AACR, prezentarea integratorului confirmă descrierea unui modul de deconectare; documentația publică nu detaliază toate funcțiile activate în configurația livrată.
Premieră în aviație: un avion a aterizat singur după ce pilotului i s-a făcut răuAvantajul urmărit este gestionarea aparatului fără distrugerea sa în aer. Într-un mediu civil, contează foarte mult și locul în care ajunge drona după intervenție, precum și ceea ce se întâmplă cu oamenii și echipamentele din jur.

De ce este interesant pentru aviația civilă
În apropierea unui aeroport, intervenția asupra unei drone trebuie să fie compatibilă cu siguranța zborurilor. FAA atrage atenția că sistemele antidronă pot produce efecte secundare asupra operațiunilor și trebuie integrate prin proceduri bazate pe evaluarea riscurilor.
Însă tehnologia este concepută pentru intervenție selectivă, fără bruiaj generalizat și cu evitarea perturbării comunicațiilor și navigației din jur. Este un avantaj declarat de producător, a cărui confirmare pentru fiecare amplasament ține de evaluare și testare.
Tot aici apare o funcție practică: posibilitatea de a diferenția dronele autorizate de cele care nu au drept de acces. Un aeroport sau un obiectiv poate folosi propriile drone pentru activități permise, în timp ce monitorizează intruziunile. Protecția trebuie să permită continuarea operațiunilor legitime.

Când ar putea fi util
Să luăm un exemplu ipotetic: cineva ridică o dronă pentru a filma aeronavele și se apropie de o zonă în care zborul său nu este autorizat. O astfel de capabilitate poate furniza o alertă, informații despre traiectorie și, pentru aparatele compatibile, o opțiune de intervenție. Decizia asupra traficului aerian rămâne parte a procedurilor de siguranță; simpla existență a sistemului nu garantează că zborurile vor continua fără întrerupere.
Un alt scenariu este survolarea neautorizată a unui obiectiv sensibil. Detectarea și urmărirea pot ajuta echipele competente să stabilească unde se deplasează drona și să documenteze incidentul. Producătorul include protecția infrastructurii critice între utilizările tehnologiei sale.
O aplicație posibilă este și protejarea unei intervenții de urgență în care operează aeronave și drone autorizate. Monitorizarea aparatelor străine de misiune poate sprijini gestionarea spațiului în care lucrează salvatorii. Adică utilizare doar în prezența destinată echipelor de intervenție.
Acestea sunt scenarii de utilizare a tehnologiei, nu relatări despre intervenții deja realizate de AACR. Folosirea concretă depinde de amplasare, configurație, proceduri și competențele legale ale instituțiilor implicate.
Ce rol are inteligența artificială

Integratorul menționează și analiza semnalelor necunoscute prin funcții de autoînvățare. Este relevantă într-un domeniu în care apar modele noi de drone și echipamente modificate.
În aceeași familie tehnologică, s-a prezentat în ianuarie 2025 motorul Horizon, destinat detectării transmisiilor inclusiv atunci când acestea nu figurează într-o bibliotecă prestabilită. Anunțul sublinia capacitatea de avertizare timpurie și preciza că detecția era funcția principală. Recunoașterea unui semnal nou nu echivalează automat cu posibilitatea de a prelua controlul dronei respective.
Există, așadar, limite firești. O tehnologie care analizează comunicații radio are nevoie de semnale pe care să le poată recepționa și interpreta. Nu putem presupune că rezolvă orice amenințare, inclusiv pe cea a unui aparat care nu emite. Configurația exactă și acoperirea sistemului AACR nu sunt detaliate în sursele publice consultate.
Pentru mine, valoarea acestei dotări constă în capacitatea de a transforma o alertă într-o situație mai bine înțeleasă și, când condițiile permit, într-o intervenție controlată. Este o direcție de modernizare care merită explicată publicului și susținută prin pregătire și evaluare continuă.
În aviație, progresul se vede și în tehnologiile discrete, care lucrează înainte ca un incident să ajungă pe ecranele televizoarelor. Sistemul antidronă al AACR aduce în discuție tocmai acest tip de progres: posibilitatea de a înțelege ce zboară într-o zonă protejată și de a interveni cu precizie, păstrând siguranța oamenilor în centrul deciziei.




















































