Să mori din dragoste rănită!

Urmarea discuţiei începută cu Grigore Cartianu despre cine, ce şi cum zice în presă despre romi, discriminare şi stereotipuri

Grigore Cartianu dixit: Ţigăncuşă eşti frumoasă, dar să nu mă bagi în sac!

În primul minut am văzut deja o replică: Angela Similea! Să mooori din dragosteeee rănităăă!!! Dar stai aşa… de ce să mori bre??? Mai bine scrii! Scrisul ca terapie nu-i de ieri de azi. Merge, e bun şi nu costă prea mult. Zice-se că vindecă supărări dar nu ştim dacă dezleagă şi farmecele dragostilor dintâi. Asta o aflăm fiecare pe propria piele.

Să fim totuşi serioşi, vremea glumelor a trecut. Problema ţiganilor din presa românească nu se va-ncheia curând, dar s-o descâlcim puţin.

Înainte de toate, avem o presă populată cu mai mulţi ţigani decât ne-ar trebui – oameni naşpa şi răi, care vorbesc urât, înjură, îţi invadează viaţa privată, te fac de rahat, fură semnând ce scriu alţii; care pun titluri din manele proaste la articole scandaloase. Oameni cu al căror nume îţi sperii copii: dacă nu asculţi te dau la domnul Gâdea; să nu te joci cu Badea; dacă nu eşti cuminte, te fură Andreea Pora, şamd. Să fie clar, ei nu sunt romi ca mine şi ca voi, sunt ţigani, în sensul pe care-l ştim cu toţii – peiorativ. Unicul.

După felul cum operează, sunt uşor de recunoscut. Ei văd doar palate enorme sau sărăcie extremă. Alb sau negru, nimic între, nicio nuanţă. Vorbesc despre pirande şi puradei, nu despre femei şi copii. Îţi pot spune precis că romii nu vor să muncească, dar nu ţi-ar putea aduce un argument pentru asta dincolo de omniscienţa lor, de propria experienţă directă. Şi mai ştiu că nu vor să-şi dea copii la şcoală, că nu vor să se integreze, că fură, că put.

Nu ştiu câţi dintre ei zic ce zic din convingere sau pentru că face rating (face?), câţi o fac din ură sau din ignoranţă / prostie. Dar o fac, constant.

Ca să încheiem cum am început, puţin amuzant, trebuie să menţionăm că toţi acesti ţigani au avut sau au un prieten rom, despre care-ţi povestesc cum îl apreciază şi respectă, pentru că e altfel, nu-i ca ceilalţi. De-ţi vine să crezi că însumând toate aceste excepţii am ajunge să avem în ţara asta, mai mulţi prieteni romi decât.... romi!

P.S. Chiar acum descopăr un articol recent, legat de femeile rome, scris foarte serios de Andrei Oişteanu.