S-a dus visul unei nopţi de martie! Iohannis nu are nicio şansă să ajungă şef la NATO

Am prevăzut acest final în alt articol, aici. Este incredibil cum Iohannis n-a înţeles că se face de râs dacă autopropunerea sa este respinsă de partenerii din NATO.

Traian Băsescu a comentat ironic: n-am auzit ca postul de şef al NATO să fie scos la concurs! Şeful NATO se decide prin consultări, până se ajunge la unanimitate.

Ştiind că nu este o procedură publică, urmată de un „concurs”, n-am înţeles ce a fost în capul lui Iohannis când s-a autopropus ca şef la NATO. S-a consultat cu şefi de state? Ştia că trendul este pentru Mark Rutte? Cum spera să-l schimbe? Consilierii săi nu l-au oprit?

Este ca şi cum un student, cu media 5 la matematică la Bacalaureat, se duce şi candidează pentru un loc la Facultatea de Matematica-Informatica! Ce să-i  spună profesorii care îl evaluează?

Intervenţia ambasadoarei Americii la NATO, Julianne Smith, a lămurit problema:

„Cred că sunteţi conştienţi de faptul că poziţia SUA este că îl susţinem pe deplin pe Mark Rutte ca viitor secretar general, dar avem cel mai mare respect şi pentru prietenul nostru, preşedintele Iohannis, şi apreciem că a intrat în competiţie şi îi dorim toate cele bune, în timp ce noi continuăm să dezbatem această problemă (alegerea viitorului secretar general – n.n) în cadrul Alianţei”.

„Îi dorim toate cele bune”, o remarcă ironică pentru cel care s-a autoevaluat ca fiind competent pentru postul de şef al NATO.

Prin autopropunerea la şefia NATO, Iohannis s-a descalificat complet, inclusiv pentru posturi la şefia UE. A arătat că nu înţelege nimic din politică, că nu ştie când şi cum se poartă negocieri informale între parteneri, că postul de şef la NATO nu e scos la concurs şi îl obţine cine se crede competent pentru acest post. Nu de altceva, dar autoevaluarea joacă de cele mai multe ori feste. Toţi ne credem competenţi şi pricepuţi, dar chiar şi pentru  şefia NATO, e prea mult.

Şi presa internaţională a făcut haz de autopropunerea lui Iohannis, făcută în spaţiu public, fără consultări şi sondaje să vadă dacă este agreată, sau nu.

Scriam în precedentul articol:

 Iohannis a  acţionat în raport cu autoaprecierea,  autosuficiența, cu dorinţa de a demonstra românilor care nu l-au apreciat că este mai „mare” decât era necesar pentru funcţia de preşedinte al României.

Şi s-a făcut de râs. Niciun şef de stat nu l-a susţinut, dar s-au jenat să-i spună în faţă că nu este capabil pentru o   astfel de funcţie înaltă.

Grav este că a făcut şi România de râs, mai ales că Iohannis a anunţat că se autopropune în numele României. Dar pe noi ne-a întrebat cineva dacă îl susţinem?

Urât sfârşit de mandat! Să îţi spună în faţă liderii ţărilor din NATO că eşti incapabil pentru o funcţie aşa de înaltă şi de pretenţioasă. Iar acţiunile  unui om politic, preşedintele unei ţări, nu se iau în urma unui vis dintr-o noapte de martie. Ci după cântăriri şi aprecieri serioase şi profunde.