Războiul nostru cel de toate zilele
0Niciun weekend fără un atac cu rachete, niciun anotimp fără un nou război, aceasta pare a fi motto-ul preferat al perioadei. După gust, poate fi asezonat și cu diferite straturi de negocieri de pace, în formate diverse, în locații de vacanță. Război și siestă, la pachet.
La Kiev se dorește pacea.
Sigur, e vorba de cea din Orientul Apropiat spre Mijlociu, acolo unde se pune de un nou război după cel de 12 zile, neterminat anul trecut, dintre Israel și SUA vs. Iran.
Unora nu le plac lucrurile făcute pe jumătate, când se coace momentul se repetă acțiunea, operația, războiul, totul pentru claritatea finalizării.
Dacă războaiele ar fi pur mecanice, avioane contra avioane, tancuri, contra tancuri, luptători contra luptători, lumea ar fi mult mai simplă, mai ușor de gestionat perioadele de pace și cele de război.
Din păcate, la războaiele de astăzi statele se prezintă cu un amestec de forță militară, propagandă, ideologie, adevăruri pe jumătate și minciuni întregi, care complică infinit ceea ce era înainte un duel cavaleresc cu toate armele la vedere.
Războaiele se încheie, astfel, înainte de vreme, sau durează mult peste durata medie de viață, finalul nu e cu acte semnate în public, în foruri internaționale, totul este provizoriu și temporar, nu poți ști azi unde începe războiul de mâine.
Ceea ce e complicat devine și costisitor, iar suma cu care se acoperă costurile războaielor purtate pe mai multe spații este aceeași și este limitată.
Un război în Orientul Apropiat trimite valuri reci de nesiguranță financiară și logistică spre Kiev, Ucraina a mai experimentat asta, spuneam, anul trecut, luna iunie.
Scriam, atunci, tot pe această platformă, despre consecințele unui conflict în Orientul Apropiat asupra situației din războiul de la Est:
Pentru Rusia, războiul dintre Iran și Israel e o mare șansă ca președintele Trump să nu mai fie interesat deloc, dar chiar deloc, de ceea ce se întâmplă pe malurile Niprului, doar să poată extrage SUA din viesparul ruso-ucrainean.
Pentru Ucraina, e încă o mare deziluzie.
La Kiev se dorește pacea, acolo departe, pentru că Ucraina nu vrea să experimenteze din nou poziția secundă, poate și mai jos, în topul priorităților de securitate ale Washingtonului.
Suntem într-o perioadă în care o mare parte a discursului public se poartă pe subiecte precum amenințările, bugetele militare, alianțele și parteneriatele militare, războiul hibrid, războiul dronelor, chiar despre extinderea numărului statelor cu acces la tehnologia nucleară cu utilizări militare.
Toate bune și frumoase până la proba practică.
Când încep să fie împărțiți banii, echipamentele, muniția, când se reafirmă prioritățile.
Cine are parte, are, cine nu, răbdare.
Altfel, evoluțiile păreau să meargă spre bine pentru Ucraina.
Deși aflată sub tirul prelungit al rachetelor și dronelor ruse, direcționate mai ales către infrastructura energetică și industrială, țara a găsit soluții pentru păstrarea unui nivel rezonabil al producției proprii de război.
E adevărat, prin externalizarea acesteia, ceea ce permite unele interpretări, dar rezultatul este că în mai multe colțuri ale Europei partenere au apărut întreprinderi mixte producătoare de echipamente, în care există și o importantă componentă umană, probabil și tehnologică, ucraineană.
O fabrică de drone a fost inaugurată în Marea Britanie, iar, ca să nu fie vorbe, ea a fost anunțată de către reprezentantul diplomatic ucrainean local, ambasadorul Valeri Zalujnîi, drept o filială a Ukrspecsystems.
Acesta a și detaliat că în această fabrică se vor produce tipuri de drone deja utilizate în războiul din Ucraina, Shark, Mini Shark 2025 și PD-2, care și-au demonstrat eficiența pe câmpul de luptă.
Partea de proiectare și dezvoltare tehnologică vor rămâne în Ucraina, doar producția propriu-zisă fiind dislocată, din motive de ”Oreșnik”, peste Canalul Mânecii.
Conform diplomatului ucrainean, fost general, dar știați asta, bun scriitor de eseuri strategice, se creează astfel „a doua buclă de reziliență”, prima fiind cea de pe teritoriul național propriu-zis.
Uite că la război se poate și invers, nu strică să afle și partenerii cum e să faci muncă de asamblare.
Un alt exemplu de producție realizată în comun pe teritoriul unui stat partener este fabrica producătoare de combustibil solid pentru rachete, dislocată în orașul danez Vojens.
Tot Danemarca, unul din cei mai fideli suporteri ai Ucrainei, a oferit 33 milioane de euro pentru îmbunătățirea condițiilor de antrenament, locația nu este precizată pentru că se află pe teritoriul Ucrainei, tot ce au putut să spună cei doi miniștri ai apărării, Mihailo Fedorov și Troels Lund Poulsen, a fost că operațiunea de modernizare se va derula prin intermediul organizației caritabile(!) ”Come Back Alive” care, se precizează, ”investește sistematic în instruirea militarilor ucraineni”.
Tot drone va produce și o fabrică inaugurată recent în Munchen, Germania, chiar înaintea cunoscutei Conferințe de Securitate.
Prezent la inaugurare, președintele Zelenski a precizat că, până la sfârșitul acestui an, vor fi 10 astfel de proiecte comune ale Ucrainei cu partenerii europeni.
Dar cu două – trei flori, și acelea cultivate în grădinile altora, nu se face primăvară.
Războiul este o întreprindere complicată și costisitoare, cu multe necunoscute și cu final incert.
Dacă la acestea se adaugă și un război paralel către care se va muta atenția lumii și o mare parte din energiile militare ale acesteia, lucrurile devin complicate pentru Ucraina.
Pentru Ucraina, noul război al SUA / Israel împotriva Iranului vine cu o veste proastă, dar și cu una bună.
Vestea proastă este ceea ce am început să spun, orice conflict în care este implicată SUA, diminuează din posibilitățile de sprijin cu echipamente militare ale Kievului.
Chiar dacă Washingtonul a făcut câțiva pași înapoi, în ultima perioadă, în ceea ce privește sprijinirea directă a Ucrainei, unele sisteme de arme americane continuă să fie baza dotării forțelor ucrainene, uneori prin achiziționarea acestora de către europeni și transferul lor către Kiev.
Dar când se golesc și depozitele de la sursa primară, situația devine albastră.
Războaiele moderne se opresc deseori nu din lipsă de combatanți cât atunci când se epuizează resursele logistice, în primul rând sistemele de armament și muniția.
Vestea bună, deși poate aceasta nu e caracterizarea cea mai potrivită, este că cele două războaie sunt mai mult deosebite decât asemănătoare, ceea ce are ca rezultat o suprapunere doar parțială a caracteristicilor lor.
Și a nevoilor lor de echipamente și sisteme de arme.
În timp ce conflictul ucrainean este mai mult terestru, cel din Orientul Apropiat este între forțele aeriene, între forțele de rachete, între structurile de radiolocație, posibil și între forțele navale.
Asta ar presupune că, la sfârșitul acestui război, care va fi acesta și când va fi acesta, în depozitele SUA nu vor mai fi rachete de vândut și transferat pe alte teatre de operații (oricum SUA nu a fost foarte darnică la acest capitol, iar când a dat, a făcut-o impunând multe condiționări), probabil nici sisteme antiaeriene (da, aici se va simți lipsa, de exemplu a sistemelor Patriot).
Kievul a avut de ales să sprijine SUA în atacul său asupra Iranului, chiar dacă privește cu îngrijorare cum se risipesc resurse militare valoroase pe alte teatre de operații.
În mesajul său, președintele Zelenski arată o parte din motivele acestei poziționări, dronele ”shahed” – 57.000 dintre acestea folosite împotriva Ucrainei –, Rusia și terorismul, în această ordine, și speră că acest conflict nu se va extinde.
La cât e de extins în acest moment, va fi și greu.
Mesajul se referă și la activitatea echipei ucrainene de negociatori care tocmai a raportat rezultatele ultimei întâlniri și se pregătește pentru o nouă rundă de tratative.
Se preconiza o revenire la Abu Dhabi dar zona a devenit un pic nesigură, nu prea se mai văd aeroporturile din cauza fumului.
Până la urmă ce atâta grabă, pacea e doar intervalul dintre două războaie, dacă tot ne-am obișnuit să trăim alert ce rost are să ne schimbăm obiceiurile?
Există o siestă de pace și una de război, în prima te bucuri de existența multor lucruri, în cea de-a doua încerci experiența absenței acestora, dar ambele pot fi gustate cu aceeași plăcere.
Conform surselor media diferite (Wall Street Journal / editorialist Boyan Panchevskiy, The Guardian / Bastian Giegerich, director IISS) prelungirea războiului din Ucraina este inevitabilă, chiar până în anul 2029 (Boyan Panchevskiy), oricum dincolo de anul 2026 (Bastian Giegerich).
Președintele Zelenski are și o nemulțumire proprie privind situația prezentă și a prezentat-o public într-un interviu cu publicistul britanic Piers Morgan.
Actuala conjunctură în care se desfășoară aceste negocieri, propunerile care se fac, unele venind de la principalul partener al Kievului, par a avea doar scopul schimbării sale din funcție: „Cred că partenerii noștri trebuie să răspundă la o singură întrebare: ce vor? Chiar vor alegeri sau vor doar să mă înlocuiască? Pentru că rușii vor doar să mă înlocuiască”.
E o întrebare legitimă, partenerii ar trebui să se decidă.
Tratativele se îndreaptă către o fundătură, pozițiile părților nu se apropie de o linie de compromis, cine ar putea pune presiune cel puțin pe una din părți are mâinile ocupate cu hățurile unui nou război în Orientul Apropiat.
Așa că e cazul să ne obișnuim cu ce avem și să nu ne dorim mai mult decât războiul nostru cel de toate zilele.
Se încarcă comentariile...
