Revoluția care a sădit ura între Iran și Israel. Cum au ajuns cele două națiuni de la cooperare la război total
0Relația dintre Israel și Iran, transformată într-un veritabil „război rece” al Orientului Mijlociu, traversează aproape o jumătate de secol de ostilitate cronică. Deși inițial Teheranul reprezenta pentru statul evreu un aliat strategic crucial într-o regiune dominată de adversități arabe, instaurarea regimului teocratic în 1979 a inversat radical axa de putere, transformând parteneriatul de odinioară într-o confruntare existențială.
Israelul a atacat capitala Iranului cu rachete, sâmbătă, 28 februarie. Explozii puternice au avut loc, inclusiv în apropierea unor clădiri administrative și au dus la uciderea liderului suprem Ali Khamenei. Este al doilea atac american asupra iranienilor în ultimele opt luni, după evenimentele din vara lui 2025, atunci când armata SUA a lovit facilitățile nucleare iraniene, venind în sprijinul Israelului. A fost așa numitul război de 12 zile.
Acesta este doar cea mai recentă etapă a unui conflict care durează de peste jumătate de secol între Israel și Iran. Totul a pornit după schimbările politice petrecute în Iran, în anii 70 și transformarea țării într-o teocrație islamică condusă de ayatolahi. Pentru iranienii islamici, Israelul este un „regim sionist ilegitim”, un „ocupant” și o forță imperialistă care trebuie eliminată din zonă. La rândul lor autoritățile israeliene, consideră Iranul o amenințare constantă, mai ales prin intermediul regimului ayatolahilor, care au finanțat de-a lungul timpului grupări teroriste în statele vecine Israelului.
De la dușmănie la prietenie. Singurul aliat al Israelului într-o mare musulmană
Povestea relațiilor dintre Iran și Israel începe, în mod evident, cu fondarea statului Israel în anul 1948, prin intervenția marilor puteri occidentale. Evident, apariția Israelului pe harta Orientului Mijlociu a dus la ample proteste din partea comunităților arabe și a populațiilor musulmane, considerând împărțirea Palestinei drept o nedreptate. Mai mult decât atât, din punct de vedere ideologic și religios nu acceptau prezența evreilor într-o zonă preponderent islamică. Inițial, Iranul, un stat cu o populație majoritar musulmană, a aderat la curentul anti-israelit de la finalul anilor 40.
În 1947, Iranul s-a numărat printre cele 13 țări care au votat împotriva Planului de împărțire al Națiunilor Unite pentru Mandatul Britanic al Palestinei. Doi ani mai târziu, Iranul a votat, de asemenea, împotriva admiterii Israelului în Națiunile Unite. Iranul, împreună cu India și Iugoslavia, au prevăzut că apariția statului Israel va duce la o escaladare a violenței și la apariția de noi conflicte în zonă. Șahul Mohammad Reza Pahlavi a prezis că împărțirea Palestinei va duce la lupte interminabile timp de câteva generații. Mai mult decât atât, în primăvara anului 1948, 30.000 de iranieni s-au adunat la Teheran pentru a protesta împotriva înființării Israelului.
Cu toate acestea, după ce înființarea statului israelian a devenit o realitate, Iranul a adoptat o atitudine pragmatică fiind al doilea stat islamic după Turcia, care recunoștea suveranitatea statului Israel. În zonă era singurul stat islamic care accepta prezența Israelului și chiar întreținea legături diplomatice și de cooperare cu acesta.
În special, după 1953, odată cu preluarea puterii de către șahul Mohammad Reza Pahlavi, relațiile dintre Iran și Israel au devenit foarte strânse și din punct de vedere economic, dar și logistic-militar. Mai ales în condițiile în care șahul Mohammad Reza Pahlavi era un adept al modernizării și nu împărtășea agenda panarabă. Evident, era un aliat al Statelor Unite, deschizând țara către influențele occidentale. La rândul său, Israelul situat într-o lume arabă ostilă a încercat să-și găsească „ancore” geopolitice, elaborând așa numita „doctrină a periferiei”. Pe scurt, găsirea de aliați non-arabi în regiune.
Pe listă se aflau Iranul, Turcia și Etiopia, state care trebuia să contrabalanseze ostilitatea crescândă a statelor arabe. Cel mai bun exemplu de colaborare Israel-Iran a fost în timpul Războiului de Șase Zile, atunci când israeliții au fost atacați de statele arabe vecine. Iranul a rămas neutru, dar a furnizat petrolul și resursele necesare rezistenței. În plus, israeliții și iranienii aveau un proiect militar comun numit „Flower Project” prin care doreau să dezvolte un nou tip de rachetă. Nu mai vorbim de legăturile economice, culturale și diplomatice foarte strânse. Iranul a furnizat Israelului petrol după criza din 1973 iar serviciile de informații israeliene și iraniene au cooperat împotriva influenței sovietice și a naționalismului arab radical.
Era ayatollahilor. „Războiul rece” al Orientului
Reformele șahului Pahlavi din Iran au fost contestate mai ales de ayatollahul Khomeini, un puternic lider religios islamic. Acesta a condus revolta din 5 iunie 1963, opunându-se șahului și „Revoluției Albe”. Inițial revolta a eșuat iar ayatollahul a fost exilat. Ulterior, însă, ritmul prea accelerat de modernizare, dublat de abuzuri și cenzură ale regimului șahului Mohamed Reza Pahlavi, a dus însă la radicalizare și revoltă. „Ritmul accelerat de dezvoltare a exacerbat distribuția inegală a bogăției și a dus la o varietate de probleme sociale în Iran. Nemulțumirea față de politicile guvernamentale se răspândea în diverse segmente ale societății iraniene”, preciza Shiva Balaghi.
Pe 1 februarie 1979, ayatollahul Khomeini s-a întors instituind teocrația islamică, cu largi consecințe în societatea iraniană, dar și în lume. În primul rând, s-a prăbușit cel mai important aliat al Occidentului în Asia Centrală.
Mai apoi, Revoluția iraniană din 1979 a servit drept model și pentru alte grupări islamice anti-occidentale. Dar cel mai important în ecuația relațiilor Israel-Iran, schimbarea de regim de la Teheran a produs o ruptură definitivă între cele două state. Practic, a fost momentul zero al conflictului care s-a prelungit până astăzi și escaladează în aceste momente.
„Operaţiuni militare majore în desfăşurare”. Donald Trump confirmă implicarea SUA în atacurile Israelului asupra IranuluiÎn 1979, Iranul a rupt legăturile diplomatice și comerciale cu Israelul. Liderii islamici ai Iranului declarau Israelul ca un „regim sionist ilegitim”, un simbol al imperialismului occidental în Orientul Mijlociu și un dușman ideologic care trebuia șters de pe fața Pământului, „Israelul trebuie șters de pe hartă”, preciza ayatollahul Khomeini, după preluarea puterii în Iran. Tot el a afirmat în aceeași perioadă că Israelul este „o tumoare canceroasă în inima lumii islamice”. Ambasada Israelului din Teheran a fost închisă și predată Organizației pentru Eliberarea Palestinei. La rândul său, din acel moment Israelul a considerat Iranul o amenințare la adresa stabilității Orientului Mijlociu. Culmea, a existat, chiar și sub aceste auspicii, o scurtă perioadă de cooperare secretă între Israel și Iran în timpul războiului dintre Iran și Irak din perioada 1980-1988.
Cu toate acestea între Israrel și Iran începuse un adevărat „Război Rece”, cunoscut și drept „conflictul proxy”. În primul rând, după 1980, Iranul începe „războiul din umbră”. În anul 1982, atunci când Israelul a intervenit în războiul civil din Liban, Iranul a sprijinit înființarea și înarmarea grupării șiite Hezbollah. În paralel, finanțează și înarmează mișcarea de rezistență palestiniană, sunnită, Hamas. Organizația este afiliată ideologic „Fraților Musulmani” și consideră întreaga zonă a Israelului ca fiind teritoriu islamic ce trebuie eliberat. Practic Iranul a construit un „arc șiit” de influență în jurul Israelului, cu grupări militantiste, cu acțiuni teroriste în Liban, Siria, Irak și ulterior și Yemen. Israelul a perceput această extindere ca pe o încercare de încercuire strategică.
Războiul din Golf și începutul sezonului sabotajelor și asasinatelor
Trecerea de la „războiul rece” prin interpuși la o ostilitate deschisă a debutat la începutul anilor 1990, la scurt timp după prăbușirea Uniunii Sovietice și înfrângerea Irakului în Războiul din Golf. Guvernul prim-ministrului israelian Yitzhak Rabin a adoptat o postură mai agresivă față de Iran, iar președintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a făcut declarații belicoase împotriva Israelului. Totodată, Iranul a început programul nuclear care a îngrijorat masiv Israelul, dar și Statele Unite. Nu mai vorbim de faptul că Iranul a fost implicat, prin susținerea Hamas, Hezbollah și Houthi în tot felul de atentate pe parcursul anilor 90.
Începând cu anul 2000, comunitatea internațională descoperă instalații nucleare nedeclarate în Iran. Israel susține că obiectivul final este obținerea armei nucleare, ceea ce ar reprezenta o amenințare existențială.
Au urmat sancțiuni internaționale severe, dar și atacuri ale Israelului pe diferite paliere strategice. De exemplu, israeliții au desfășurat sabotaje la facilitățile nucleare, au declanșat atacuri cibernetice precum cel cu virusul Stuxnet și totodată au fost executate asasinate ale unor oameni de știință iranieni implicați în programul nuclear.
În 2015, Iranul semnează acordul nuclear cu marile puteri (JCPOA), care limitează temporar programul nuclear. Israel a criticat, însă, dur acordul, considerându-l insuficient și temporar. Totodată diferitele grupări iraniene și israeliene au fost implicate în confruntări militare directe, cum ar fi războiul din Liban din 2006. Iranul și Israelul au oferit sprijin și facțiunilor opuse în războaiele civile din Siria și Yemen și au continuat atacurile cibernetice și sabotajele unul împotriva celuilalt, inclusiv cu atacuri asupra instalațiilor nucleare și a petroliere.
Reza Pahlavi, fiul fostului șah al Iranului, mesaj pentru Donald Trump, după atacul asupra țării„Războiul dintre războaie”
Poate cel mai important moment care a dus conflictul dintre Israel și Iran la un alt nivel a fost așa numitul „război dintre războaie”. Totul a început cu un atac Hamas, în 2023, asupra Israelului, un atac despre care se spunea că a fost susținut de Iran. Israelul a răspuns cu atacuri puternice și o campanie militară de lungă durată împotriva Siriei controlată de regimul Bashar al-Assad, fiind vizate bazele iraniene din această țară dar și consulatul iranian din Damasc. Era cunoscut faptul că Bashar al-Assad a fost sprijinit de Iran în timpul războiului civil iar drept recompensă acesta a permis prezența militară iraniană pe teritoriul Siriei. La rândul său, Iranul a răspuns împotriva acestor campanii israeliene din Siria cu un atac direct asupra Israelului.
Conflictul a escaladat după 7 octombrie 2023, cu atacuri reciproce, atât prin intermediari dar și directe. Au fost implicate inclusiv milițiile islamice din Siria, Irak și Liban. Operațiunile s-au prelungit și în perioada 2024-2025, pe fondul războiului din Gaza, tensiunile dintre Iran și Israel au escaladat până la o perioadă de conflict direct. Ambele state au efectuat atacuri cu rachete una asupra celeilalte, iar Israelul a asasinat ținte în Iran și Siria.
În 2025, Israelul a efectuat atacuri împotriva țintelor nucleare și militare iraniene, declanșând războiul Iran-Israel care a durat 12 zile, în conflict implicându-se și armata americană.
Se încarcă comentariile...
