2 martie: Ziua în care muncitorul Liviu Cornel Babeş şi-a dat foc pe pârtia de schi „Bradul” din Poiana Braşov
0La data de 2 martie 1989 eroul-martir Liviu Cornel Babeş și-a dat foc pe pârtia de schi „Bradul” din Poiana Braşov. Tot la data de 2 martie, în 1931 s-a născut Mihail Gorbaciov, ultimul președinte al URSS, iar în 1916 a murit regina Elisabeta a României, soția regelui Carol I.
1855: Alexandru al II-lea devine țar al Rusiei
Alexandru (Aleksandr) al II-lea Nicolaevici (n. 29 aprilie 1818, Moscova – d. 13 martie 1881, Sankt Petersburg) a fost fiul lui Nicolae I al Rusiei si a domnit de la 2 martie 1855 și până la asasinarea sa în 1881.
A fost de asemenea și Mare Duce al Finlandei și a revendicat titlul de rege al Poloniei.
A înfăptuit reforma agrară din 1861 prin care erau eliberați țăranii de șerbie și aveau dreptul să cumpere pământul pe care îl munceau (cu termen de plată în 49 de ani).
Din cauza opoziției moșierimii, reforma a devenit un compromis care rima enorm cu eșecul: țăranii nu erau nici mai fericiți, nici n-o duceau mai bine în urma reformei de abolire a iobăgiei, fapt care se pare că l-a convins pe Alexandru, cu puțin timp înainte de asasinarea lui, să admită finalmente cererea insistentă a societății și chiar a unei părți a nobilimii de adâncire a reformelor, prin înființarea unui parlament (Duma).
A fost asasinat de o organizație teroristă anarhista intitulata Narodnaya Volya.
1905: S-a născut Radu Gyr, poet, dramaturg și eseist român
Poet, gazetar, doctor în litere, Radu Demetrescu Gyr s-a născut în anul 1905 la Câmpulung Muscel.
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariştilor creştini”, alături de Nichifor Crainic şi Pamfil Şeicaru. Justiţia l-a condamnat la 12 ani de detenţie politică. A revenit acasă în 1956. Comuniştii l-au arestat din nou şi l-au condamnat la moarte pentru poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, considerată de autorităţi drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.
Pentru versurile din „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!", Radu Gyr a primit, iniţial, pedeapsa cu moartea. Poetul a făcut recurs în aprilie 1959, dar cererea a fost respinsă. Comuniştii i-au comutat sentinţa la 25 de ani de muncă silnică. Radu Gyr a efectuat, în final, şase ani de detenţie. A fost eliberat din închisoare la amnistia generală din 1964. A murit la Bucureşti, pe 29 aprilie 1975.
1916: A murit regina Elisabeta a României, soția regelui Carol I
După dispariția soțului său, Regina Elisabeta s-a retras la Curtea de Argeș, în Palatul Episcopal, tocmai pentru a fi cât mai aproape de mormântul celui pe care l-a iubit și admirat toată viața. Purta mereu veșminte de doliu, continua să scrie și să-și petreacă timpul cu nepoata sa preferată care îi purta numele, principesa Elisabeta.
În 1915 a venit la București pentru o nouă operație de cataractă, care a reușit, ca și celelalte trei pe care le făcuse înainte. Cu toate acestea, Regina văduvă Elisabeta nu mai avea nicio bucurie de a trăi și chiar i-a declarat lui I.G. Duca, care a venit la sfârșitul lui ianuarie 1916 într-o vizită de curtoazie: „De ce nu mă lăsați să mor, nu vedeți că nu-mi mai găsesc locul pe lumea asta, nu mai am niciun rol de jucat?”
În urma unei răceli transformate în pneumonie, Regina Elisabeta s-a stins din viață la Palatul Regal din București. Regina a fost înmormântată la Curtea de Argeș fără prea mult fast, ținându-se o slujbă ortodoxă și apoi una protestantă.
Presa din București și din străinătate a relatat despre dispariția reginei, despre complexa ei personalitate – scriitoare, pictoriță, iubitoare de muzică și de frumos. Nu a fost uitată nici opera sa caritabilă, unde a excelat, lucru ilustrat și de testamentul reginei, unde se specifica faptul că majoritatea banilor de care dispunea mergeau către societățile de caritate.
Regina îşi redactase testamentul după moartea Regelui Carol I, la data de 11 octombrie 1914, la Curtea de Argeș, la vârsta de 71 de ani. Testamentul se deschidea cu următoarele cuvinte: „Având aproape 71 de ani, socotesc că a sosit vremea să iau cele din urmă măsuri. De când, călăuzită de voința Cerului, am călcat pe pământul acestei țări, m-am străduit să fac binele, să sădesc în inima-mi caritatea, să încurajez frumosul. Mulțămită generozității marelui meu soț și însușirilor sufletești ale iubitului meu popor, am satisfacțiunea de-a vedea propășind o sumă de instituțiuni menite să susție sufletește și să ajute materialicește pe cei nevoiași”.
Cei 3 milioane de lei primiţi moștenire de la Regele Carol I, cu mici excepții, au fost împărțiţi între societățile de caritate: 1.000.000 de lei avea să fie cuprins într-un fond numit „Fondul Reginei”, din care să se acorde anual două burse a câte 3.000 de lei la doi artiști români pentru perfecționarea lor în străinătate, iar 10.000 de lei trebuiau folosiți pentru căsătoria a două fete sărace; 500.000 de lei urmau să constituie un fond din care trebuia înzestrată o fată de ofițer din Armata Română și care nu beneficia de zestre.
„Institutul Surorilor de Caritate” urma să primească 100.000 de lei, iar alți 100.000 de lei să fie atribuiți Azilului de orbi „Regina Elisabeta”. Câte 50.000 de lei aveau să primească „Societatea profilaxia tuberculozei-Limanul”, „Policlinica Regina Elisabeta”, „Pâinea zilnică” și „Munca”. Societățile „Obolul”, „Furnica”, „Tibișoiul” și „Țesătoarea” primeau 25.000 de lei. Pentru întreținerea unei școli de grădinărie, pomicultură și sericicultură la Curtea de Argeș, Ministerul Agriculturii urma să primească suma de 300.000 de lei.
Regina Elisabeta își încheia testamentul cu următoarele cuvinte: „Sfârșind, înalț rugi fierbinți cătră Cel Atotputernic, să aducă asupra scumpei mele Românii toate binecuvântările pe care sufletul iubitor al Reginei Sale le-a dorit pentru ea, să-i lumineze cărările, pregătindu-i un viitor vrednic de însușirile sufletești ale poporului blând și bun care o locuiește”.
1931: S-a născut Mihail Gorbaciov, liderul sovietic, laureat cu premiul Nobel pentru Pace
Mihail Sergheevici Gorbaciov (născut pe 2 martie 1931), conducătorul Uniunii Sovietice din 1985 până în 1991. Încercările sale de reformă au dus la încheierea războiului rece, la încetarea monopolului politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și la prăbușirea Uniunii Sovietice.
A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990. Gorbaciov s-a aflat în fruntea URSS în perioada 1985-1991, fiind artizanul programului „Perestroika”. Prin politica internationala dusă, în special în ultima parte a mandatului său de președinte al Sovietului Suprem (1988-1991), acesta a grăbit încheierea Razboiului Rece, dar și înlăturarea de la putere a Partidului Comunist.
A urmat Institutul Agricol din Stravropol și Universitatea de Stat din Moscova. În 1952 s-a înscris în Partidul Comunist, până în 1970 el ocupând diverse funcții politice la nivelul orașului rus Stavropol, inclusiv cea de deputat al Sovietului Suprem.
La moartea lui Constantin Ustinovici Cernenko, a devenit secretar general al Comitetului Central. Politica de glasnost, programul sau de reforme economice si sociale, deschiderea arătată Occidentului și tratatele de dezarmare nucleară încheiate cu Statele Unite au schimbat percepția asupra URSS. S-a retras din viața politică în 24 august 1991, decizia sa provocând dizolvarea Uniunii Sovietice. A murit pe 30 august 2022.
1939: Cardinalul Eugenio Pacelli a fost ales Papă, luând numele de Pius al XII-lea
Pius al XII-lea (Maria Giuseppe Giovanni Eugenio Pacelli – n. 2 martie 1876 – d. 9 octombrie 1958), a fost papă al Bisericii Catolice între anii 1939 – 1958.
I s-a reproșat că nu a denunțat public holocaustul evreilor, dar dacă ar fi condamnat regimul nazist, Hitler ar fi întețit prigoana și asupra celorlalți evrei (în Roma din 8.000 de evrei au fost deportați circa 1.000).
Exista și un plan de a-l răpi pe papa și de-al pune sub „protectia” Reichului, în cazul în care ar fi condamnat holocaustul, cu planul ar fi fost însărcinat generalul SS Karl Wolff, șeful SS din Italia.
În timpul Războiului Rece, Stalin a răspuns dorinței papei Pius al XII-lea, ca Sfântul Scaun să participe la tratativele de pace, cu celebra întrebare retorică „Dar câte divizii are papa?” În 1953, la moartea lui Stalin, papa Pius al XII-lea a spus „Acum va vedea câte divizii avem”.
1941: Generalul Ion Antonescu organizează un plebiscit după rebeliunea legionară
La 27 ianuarie 1941, generalul Antonescu a constituit un nou guvern de militari şi tehnicieni. Vicepreşedinte al Consiliului de miniştri a fost numit Mihai Antonescu, prieten, dar nu rudă cu generalul.
La 14 februarie 1941, statul naţional-legionar a fost desfiinţat. În continuare, Antonescu nu a permis amestecarea regelui în treburile statului.
La Palatul Regal a fost creată o adevărată reţea de informatori, iar personalul era obligat să raporteze conducătorului statului orice „acţiuni suspecte”, convorbirile telefonice fiind interceptate şi imprimate.
În ziua de 2 martie 1941, Antonescu a organizat un plebiscit, „lipsit de libertate şi sinceritate” în opinia lui Iuliu Maniu, pentru a obţine aprobarea politicii promovate de el, ceea ce a legitimat instaurarea dictaturii militare.
Răspunzând la memoriile adresate de Maniu şi Brătianu, generalul afirma: „Dacă dumneavoastră credeţi că în împrejurările actuale se poate face o altă politică, sunt gata să vă cedez locul, pentru a vă da putinţa să serviţi mai bine ţara, deci să treceţi de la critică la acţiune”.
Nimeni nu a dorit să-şi asume o asemenea răspundere în acel context istoric. La 10 mai 1941, Ziua Naţională a României, prin decret semnat de Ion Antonescu, regele Mihai a fost înălţat la gradul de mareşal, bastonul fiindu-i înmânat de conducătorul statului
1962: S-a născut muzicianul american Jon Bon Jovi
Jon Bon Jovi (John Francis Bongiovi Jr.) - cântăreţ, compozitor, instrumentist, membru fondator al trupei Bon Jovi - s-a născut la 2 martie 1962, în New Jersey, iar copilăria şi-a petrecut-o în Sayreville.
Din adolescenţă i-a admirat pe Bruce Springsteen şi Asbury Jukes, visând să ajungă un rock star. A început să cânte în cluburi de la 16 ani, apoi l-a întâlnit pe claviaturistul David Bryan şi cei doi au înfiinţat formaţia Atlantic City Expressway. În acelaşi timp, el cânta cu trupe ca The Rest, The Lechers şi John Bongiovi and the Wild Ones.
La 10 iulie 2011, Bon Jovi a concertat în Piaţa Constituţiei din Bucureşti. În 2017, trupa a fost introdusă în Rock and Roll Hall of Fame.
În 2019, Bon Jovi a lansat single-ul „Unbroken”, urmat de single-ul „Limitless” în februarie 2020, iar în octombrie 2020 a apărut şi albumul „Limitless”..
Jon Bon Jovi a avut succes nu doar ca muzician, ci şi ca actor. Prima peliculă în care a apărut a fost „Moonlight And Valentino”, în 1995, când a primit premiul pentru debut din partea Clubului The Motion Picture. Au urmat apoi diverse roluri în filme precum „The Leading Man”, „Homegrown”, „No Looking Back”, „Row Your Boat”, „U-571” şi „Cry Wolf” (2005). A obţinut şi numeroase premii, printre care 25 de Premii Emmy şi două Globuri de Aur.
1966: S-a născut actriţa de teatru și film Emilia Popescu
Actriţa Emila Popescu a moştenit talentul artistic de la părinţii săi. Tatăl a fost actor la Operetă, iar mama a fost balerină şi coregraf. Emilia s-a născut la 2 martie 1966. A urmat Liceul „Ion Creangă” şi Şcoala de muzică (pian), continuând, astfel, tradiţia artistică a familiei.
Artista a realizat roluri importante nu doar în teatru, ci şi în cinematografie. Din filmografia ei amintim: „Moromeţii” (1985), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1988), „Liliacul înfloreşte a doua oară” (1989), „Divorţ din dragoste” (1992), „O vară de neuitat” (1994).
Totodată, a jucat în numeroase seriale, spectacole de teatru şi de divertisment la televiziune - „Va fi cândva un Oscar” (1992), „Cum vă place?” (1992), „Transfer de personalitate” (1996), „Cumpăr dog arlechin” (1997), „Agenţia matrimonială” (2005), „Ai noştri” (2017). A fost câţiva ani în juriul emisiunii de divertisment de televiziune „Dansez pentru tine”.
1989: Liviu Cornel Babeş şi-a dat foc pe pârtia de schi „Bradul” din Poiana Braşov
Născut în 1942, Liviu Corneliu Babeş era electrician la Trustul de Prefabricate din Braşov, iar în timpul liber era artist plastic amator, fiind şi membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici din Braşov.
El s-a autoincendiat în timp ce cobora pe pârtia „Bradul” din Poiana Braşov purtând în mână o pancartă pe care era scris un mesaj de protest - „Stop murder! Auschwitz = Braşov”.
A murit după câteva ore, la Spitalul Judeţean din Braşov. Informaţia despre cele întâmplate la 2 martie 1989 a apărut atunci în publicaţii de peste hotare şi a fost difuzată la postul de radio „Europa Liberă“, aceasta fiind adusă la cunoştinţa presei de turiştii străini care se aflau în acea zi pe pârtia „Bradul”.
Liviu Corneliu Babeş a fost declarat erou-martir în baza Legii nr.93 din 3 iunie 1997. În memoria lui, în 2007, a fost dezvelit un monument în curtea Bisericii "Sf. Ioan Botezătorul" din Poiana Braşov, iar o stradă din municipiul Braşov îi poartă numele.
Într-un interviu acordat de soţia, sa, Etelka Babeş, pentru arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, aceasta povestea: „Şi când m-am dus acolo la spital, mi-au spus de fapt ce s-a întâmplat, că şi-a dat foc. Mi-au dat un calmant, pe fetiţă nu au lăsat-o să stea acolo, i-au zis să stea pe hol. Mie mi-au dat un calmant, mi-au dat înapoi verigheta tăiată, portofelul în care mai avea 100 de lei. ...Când am ajuns eu, au zis că nu mai trăieşte. Şi am vrut să mă duc să-l văd… Un doctor mi-a zis că deja este cu fratele lui acolo… şi că a murit şi, dacă noi am avut o familie frumoasă şi am ţinut la el, el îmi recomandă – deci a fost o recomandare prietenească – să rămân cu ultima imagine… Fratele s-a ocupat şi ştiu că şi el a fost şocat, ani de zile a fost şocat... Eu trebuia să merg mai departe, aveam datoria de a creşte pe fată şi mi-era frică să nu înnebunesc“, a povestit Etelka Babeş.
A fost declarat erou naţional în 2007.
1992: A începutul războiului din Transnistria
La 2 martie 1992, după ce Republica Moldova a primit statul de membru al ONU, Președintele Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva elementeleor criminale de pe malul stâng al Nistrului.
Ulterior ziua de 2 martie este consemnată drept Ziua memoriei - zi de comemorare a celor căzuţi în cadrul Războiului de pe Nistru (1990-1992) pentru apărarea independenţei şi a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
Răboiul de la Nistru, provocat și susținut pe toate căile de Rusia nu a început nicidecum pe 2 martie 1992! În acea zi, Dubăsariul nimerise între două focuri deja pentru a patra oară. Războiul Transnistrian începe în realitate la 1-2 noiembrie 1990 cu ciocniri pe podul de la Dubăsari, când au murit primii polițiști și cetățeni din Dubăsari.
În acea zi, forțele nostalgice după imperiul sovietic au început conflictul armat, care a degenerat într-un război nedeclarat al Rusiei împotriva tânărului stat Republica Moldova.
Se încarcă comentariile...
