Teheranul se află în cea mai fragilă situație de la Revoluția Islamică din 1979. Va destabiliza războiul de data aceasta regimul iranian?
0Loviturile lansate de Israel și Statele Unite pot slăbi elita de securitate a țării, însă rămâne incert dacă acestea sunt suficiente pentru a submina controlul regimului asupra puterii, într-un context marcat de tensiuni interne și dificultăți economice tot mai accentuate, susține, în, ynetnews, Raz Zimmt, directorul Programului Iran și Axa Șiiților la Institutul pentru Studii de Securitate Națională (INSS).
La finalul războiului de 12 zile, generalul iranian Amir Fardastan a recunoscut că ofensiva inițială a Israelului a luat prin surprindere autoritățile de la Teheran. Totuși, el a subliniat că, datorită conducerii liderului suprem, Ali Khamenei, Iranul a reușit să își revină. Potrivit acestuia, „lovitura de șoc” a fost depășită prin intervenția liderului suprem, care „a redat energie și direcție” forțelor armate. Oficialul a susținut, de asemenea, că în timpul conflictului, emisarul președintelui american Donald Trump, Steve Witkoff, ar fi solicitat o încetare a focului — un gest pe care l-a interpretat drept semn de slăbiciune, nu de forță.
La opt luni după încheierea acelui conflict, Republica Islamică se confruntă cu o nouă confruntare militară, de amploare mai mare și cu implicații potențial mai serioase. Eșecul recent al negocierilor dintre Iran și Statele Unite nu reflectă doar diferențele de poziție dintre cele două părți, ci și o percepție dominantă în interiorul conducerii iraniene: aceea că, la fel ca în iunie 2025, când Israelul și SUA nu și-au atins obiectivul de a răsturna regimul, nici un nou atac american nu ar amenința supraviețuirea acestuia, chiar dacă ar provoca pierderi semnificative.
Iranul se află în cea mai fragilă situație de la Revoluția Islamică din 1979
Această evaluare pare să fi împiedicat adoptarea unei poziții mai conciliatoare care ar fi putut evita actuala escaladare. Între timp, Iranul se află în cea mai fragilă situație de la Revoluția Islamică din 1979. Protestele izbucnite la sfârșitul lui decembrie 2025 au fost reprimate violent, însă problemele structurale — criza de legitimitate și deteriorarea economică — persistă și se adâncesc.
Este dificil de estimat impactul noilor lovituri israeliene și americane asupra stabilității regimului, cu atât mai puțin asupra supraviețuirii sale. Chiar și o campanie aeriană extinsă este puțin probabil să ducă la prăbușirea Republicii Islamice sau la apariția unei alternative viabile fără participarea activă a milioane de cetățeni iranieni. Rămâne neclar dacă populația ar fi dispusă să își asume din nou riscuri majore fără perspectiva realistă a unei schimbări pozitive. Totuși, dacă atacurile ar include eliminarea unor figuri centrale din conducerea politică și de securitate, reducând capacitatea aparatului de stat de a reprima eventuale revolte, probabilitatea subminării regimului ar putea crește.
În acest stadiu incipient al campaniei, persistă mai multe întrebări esențiale:
1. În primul rând, care va fi impactul asupra stabilității regimului — capacitatea sa de a supraviețui, de a menține coeziunea internă și de a preveni exploatarea situației de către cetățeni nemulțumiți?
2. În al doilea rând, cum vor afecta loviturile capacitățile strategice ale Iranului, în special arsenalul său de rachete balistice și programul nuclear? Deși războiul de 12 zile a provocat daune considerabile infrastructurii nucleare, anumite capacități reziduale ar putea permite reconstrucția, dacă se va lua o decizie politică în acest sens.
3. În al treilea rând, care va fi reacția Iranului și a aliaților săi regionali, în special a mișcării șiite Hezbollah, față de Israel, forțele americane din Orientul Mijlociu sau chiar statele arabe din Golf? Liderul suprem a avertizat deja că orice confruntare militară ar putea fi extinsă la nivel regional.
4. În al patrulea rând, care este obiectivul principal al loviturilor israeliano-americane și ce mecanism ar putea permite încheierea campaniei?
După războiul de 12 zile, în Iran a avut loc o dezbatere internă între cercuri pragmatice, care susțineau necesitatea unei schimbări profunde de paradigmă — inclusiv reforme interne și o recalibrare a politicii externe — și voci conservatoare, care argumentau că loviturile suferite nu justifică abandonarea obiectivelor strategice fundamentale ale Republicii Islamice. Dezbaterea a fost tranșată de Ali Khamenei, care a reafirmat că nu există alternativă la „rezistență” și fermitate în fața Israelului și a Statelor Unite.
Speranța este ca actuala campanie să se încheie fără a necesita o nouă rundă de confruntări în lunile următoare. Totuși, este puțin probabil ca acest obiectiv să fie atins exclusiv prin deteriorarea capacităților militare ale Iranului, fără o schimbare structurală care să afecteze fundamentul și funcționarea regimului într-un mod capabil să producă o transformare strategică a politicii iraniene.
Se încarcă comentariile...
