Războiul din Ucraina. Linia frontului
0Nu știu dacă ați văzut această imagine realizată din satelit. Cel care o postează, Michael Cruickshank, un utilizator german al Twitter, pardon, X, se prezintă ca fiind ziarist și analist geo-spațial.
De acolo, de sus, războiul din Ucraina se citește altfel, pare mai curând o fotografie care își schimbă necontrolat, de la un an la altul, culorile, și rămâne doar să înțelegi unde se ascunde tragedia atunci când te uiți la un tablou compus din pixeli rătăcitori care încearcă să se pună de acord cu realitatea de la nivelul solului.
Și ce ne dezvăluie această imagine?
Un ochi avizat vede imediat zona gri, linia frontului care, în stânga trece, în mare parte, pe fundul secat al fostului lac de acumulare de la Kahovka, iar în dreapta se continuă cu stepa din Zaporojie și Donbas, pământ rămas nelucrat din cauza luptelor.
În stânga, culoarea dezastrului este galben-alburiu, ca nămolul uscat din albia uscată a Niprului.
În dreapta, tragedia are, în schimb, o culoare eco, verde intens, aș putea spune chiar verde smarald.
Spun pictorii că aceasta este culoarea pietrei prețioase care-i dă numele, culoarea abundenței naturale, ceea ce, în această parte a Ucrainei, înseamnă, paradoxal, câmpurile nelucrate din cauza războiului, acoperite de iarba care înlocuiește deja lanurile de grâne de mai ieri.
Este o altă linie a frontului decât cea pe care ne-o închipuim sau cea care este descrisă de corespondenții care se aventurează să stea de vorbă cu soldații din linia întâi.
Sângele pământului are alte culori decât sângele oamenilor care se înghesuie să-și ia viețile, unii altora, la linia de contact din estul și sudul Ucrainei.
Este o situație în care botanica locală influențează chiar și nivelului succesului în ofensivă.
Ministerul britanic al apărării, aflat și el în goana după justificări pentru a explica de ce ucrainenii nu reușesc cu pieptul gol să treacă prin liniile ruse de fortificații, scrie negru pe alb:
- dezvoltarea vegetației pe câmpurile de luptă din sudul Ucrainei este, probabil, un factor care contribuie la progresul general lent al luptei în zonă;
- terenul predominant arabil din zona de luptă a fost lăsat pârloagă timp de 18 luni, revenirea buruienilor și a arbuștilor accelerându-se în condițiile calde și umede de vară (da, a fost caniculă, au fost furtuni și în Ucraina, n.n.);
- stufărișul suplimentar ajută la camuflarea pozițiilor defensive rusești și face câmpurile minate mai greu de curățat.
Ați înțeles acum că războiul depinde și de tufișurile care au năpădit stepa, acționând, perfide, de partea invadatorului...?
Dar linia frontului are și multe alte locuri prin care trece, nu numai pe desenul celor în jur de 1000 de kilometri patrulați de drone și răscoliți de loviturile de artilerie.
Acum linia frontului este și la Ismail, cum s-ar zice și s-ar măsura, la câteva sute de metri de granița română de pe brațul Chilia, nu foarte departe de Tulcea și Galați.
Dronele cu dublă cetățenie lovesc depozitele ucrainene de cereale și ridică nori rotunzi și negri ce se pot vedea de la Murghiol (foto).
Linia frontului trece, spun oficialii ucraineni, și prin centrul economic al Moscovei, unde alte drone, de această dată trimise de Kiev, au încercat să puncteze la capitolul simbolistică și război psihologic și să mute acțiunea în inima capitalei ruse.
Imaginea însă costă, pentru cele câteva geamuri sparte în Moscow City (centrul de afaceri moscovit), câteva blocuri din Krivoi Rog și Dnepropetrovsk sunt făcute și ele țăndări, cu proprietarii civili cu tot.
Linia frontului trece și prin maternitățile ucrainene care înregistrează o scădere a natalității cu 28% față de anul 2021.
Aceasta se adaugă scăderilor anuale de 7% înregistrate în perioada de dinainte de 2021, ceea ce face ca tragedia războiului să se alăture și să o continue pe cea demografică.
Chiar în aceste zile au fost demontate simbolurile sovietice de pe statuia Maicii Ucraine, cea care, de la înălțimea celor 102 metri veghează deasupra Niprului.
Tridentul ucrainean va înlocui secera și ciocanul, simboluri sovietice, dar va înlătura și, ghinion, cele două cununi de spice care decorau scutul monumentului.
S-ar putea spun e că există și aici o linie a frontului, un popas în timp în care un monument din perioada sovietică se scutură de decorațiile conferite sub alte vremuri, chiar dacă, involuntar, în această curățire ideologică cade și simbolul bogăției agricole a Ucrainei.
Linia frontului trece și pe planșa de scrimă, și pe terenurile de tenis, unde o confruntare sportivă a evoluat din ce în ce mai mult către o declarație de loialitate pentru una sau alta dintre părți.
Desigur, o linie invizibilă a frontului se insinuează și în porturile ruse de la Marea Neagră, acolo unde dronele maritime ucrainene încearcă să obțină victoriile care întârzie să vină pe uscat.
Așa cum s-a întâmplat în nopțile trecute în raza portului Novorossiisk, când nava rusă de desant Olenegorskii Gornik a fost lovită de o dronă sinucigașă încărcată cu 450 kilograme exploziv, spun ucrainenii, dar a suferit avarii ușoare, spun rușii.
Ce ați spune dacă aș afirma că linia frontului trece și prin birourile Băncii Naționale a Ucrainei, emițătoare, zilele acestea, a unei noi monede de 10 grivne, dedicată forțelor de apărare antiaeriană ale țării.
Moneda a fost lansată pentru circulație liberă, are un tiraj de 10 milioane de bucăți, având pe revers desenul sistemului american de rachete AA ”Patriot”.
Și mai trece linia frontului și prin redacțiile principalelor publicații occidentale, ale căror reporteri și analiști au ajutat la mobilizarea internațională pentru Ucraina, au promovat cauza Kievului dar acum, cu perspectiva unei victorii spectaculoase contra rușilor îndepărtându-se simțitor, caută explicații și vinovați.
Printre ei vor fi, desigur, chiar ucrainenii, care au tot insistat că au nevoie de avioane și mult mai multe tancuri, deși li s-a explicat că situația este într-o oarecare jenă strategică, nu au urmat la literă sfaturile instructorilor militari vestici și, până la urmă, au apelat tot la vechile tactici învățate în academiile sovietice.
Un articol din New York Times este revelator în acest sens.
Cum spuneam, linia frontului nu este doar desenul în zig-zag al tranșeelor și cazematelor construite în sudul și estul Ucrainei.
Nu este numai ceea ce relevă o fotografie aeriană, o rană de culoare peste albia râului Nipru și peste stepa al cărei cernoziom atât de râvnit hrănește acum buruieni și plante sălbatice.
Nu este nici măcar locul unde sute de soldați ruși și ucraineni se întâlnesc zilnic cu luntrașul care îi trece, pentru singură monedă, rublă sau grivnă, dincolo de râul Styx.
Linia frontului este ...
... și de aici încolo definițiile își schimbă culorile ca imaginea din satelit a estului Ucrainei.
Se încarcă comentariile...
