Război în Ucraina. Fie numele donatorului lăudat

România a decis să doneze Ucrainei un sistem Patriot din cele câteva achiziționate pentru propria sa apărare și, eventual, apărarea aliaților din NATO aflați în nevoie.

 Foto: Twitter / X

De fapt, decizia s-a luat undeva mai sus de ministrul apărării care, precaut, știți cuvântul, accentul nu e, totuși, pe a doua silabă, a spus inițial că ”Sistemul Patriot operațional în România este indispensabil”, dar a continuat, cu o și mai reținută precauție: ”iar discuția privind cedarea unei astfel de baterii către Ucraina va fi analizată în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAȚ)”.

Nu ne legăm acum de ”analiza discuției”, s-a înțeles despre ce e vorba.

În CSAȚ s-a aflat că nu mai e atât de indispensabil pentru noi, chit că era singurul operațional, deci poate fi donat.

Așa că putem spune, ca în pildele vechi, cu trimitere la cei / cel care au / a decis că ”indispensabil” devine ”dispensabil”, ”Fie Numele Înaltului Donator Lăudat!”

Sigur, așa se și cuvine, comunicatul spune că donația este însoțită de un permanent dialog cu partenerul american să nu ne lase fără ”Patriot” și să ne dea altul la schimb.

Nu se va întâmpla, totuși, prea curând pentru că, între timp, SUA a decis și ea că, în etapa actuală, Ucraina e cel mai potrivit destinatar al acestor sisteme, precum și al rachetelor necesare.

Purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al SUA, John Kirby, a confirmat joi, 20 iunie, că SUA a luat „decizia dificilă, dar necesară” de a acorda prioritate livrării de rachete Patriot și NASAM (National Advanced Surface-to-Air Missile System) în Ucraina, amânând livrările către alte țări care le-au achiziționat deja, astfel încât Kievul să își poată menține stocurile „la un moment cheie în război”.

„Vom restabili prioritizarea livrărilor acestor exporturi (complicată exprimare, n.n.), astfel încât rachetele care ies de pe linia de producție să fie acum furnizate Ucrainei”, a adăugat el, spunând că livrările ar trebui să înceapă la sfârșitul verii.

"Aceasta demonstrează angajamentul nostru de a ne sprijini partenerii atunci când se află în pericol existențial”, a spus Kirby.

 Foto: Twitter / X

Gestul nostru, că acum e al nostru, al tuturor, a fost bine apreciat în presa de la Kiev care a și titrat un fel de ”Wow”: ”Aproape imposibil: România va transfera sistemul de apărare aeriană Patriot în Ucraina”, insistând și pe faptul că transferul înseamnă 25% din sistemele similare ale armatei române, iar donația este ceea ce presupune termenul: ”free of charge”.

Mie mi-au atras atenția, vă mărturisesc, două declarații ale unor înalți oficiali tot de prin estul Europei, privind solicitările de transfer:

președintele lituanian Gitanas Nausėda care a spus, cam ca nea Mărin, ”n-am, că dacă aș avea nu ți-aș da?”. Lituania are un sistem, primit de la Olanda, dar e pentru antrenament, nu se pune;

președintele polonez Andrzej Duda care a afirmat, aproape similar, că practic sistemele Patriot de pe teritoriul polonez nu sunt ale Poloniei, ele fiind dislocate de SUA pentru a asigura protecție țării, deci stau bine acolo unde sunt acum.

Oricum, pentru noi veștile sunt bune, pericolul existențial este departe, nu avem de ce să ne temem.

La război, cifrele, numerele se ghicesc mai mult decât se știu, fie ca e vorba de oameni, de luptători, fie că e vorba de echipamente, de muniție, de arme și sisteme care pot aduce unele schimbări în evoluția conflictului.

Teoretic, în Ucraina au fost sau sunt în proces să fie transferate șapte sisteme Patriot, începând cu primăvara anului 2023, acesta fiind și necesarul, conform președintelui Zelenski, pentru a fi protejat întreg spațiul aerian al țării.

Sistemele au funcționat conform așteptărilor și au interceptat cam tot ce se putea intercepta, rachete, avioane, elicoptere, drone, inclusiv rachete hipersonice ”Kinjal” / ”Pumnalul”, rușii negând, bineînțeles, intercepțiile, de Kinjal nici vorbă, dar și ucrainenii negând eventualele pierderi.

Practic, acum nu se mai știe câte sisteme au fost în Ucraina și câte mai sunt, vreo două dintre ele sunt documentate cu probe video ca fiind lovite, oricum situația e extrem de dificilă din punctul de vedere al Kievului de a putut convinge partenerul american care, la rândul său, ne-a convins, cu greu, aș putea spune, și pe noi să contribuim.

Acum, cu un miliard de dolari nu se face primăvară, dar contează.

Încercând o documentare, pe ici pe colo, privind modul în care au fost folosite și pot fi folosite în continuare aceste sisteme în războiul din Ucraina, se pot trage așa, la prima mână, câteva concluzii:

- deși, desigur, una fără alta nu funcționează în acest sistem, lansatoarele sunt importante, dar, în economia războiului, rachetele sunt și mai importante. Pentru că numărul lor nu este atât de mare pe cât s-ar crede – producția SUA este de 400 – 500 de bucăți pe an –, sunt extrem de scumpe, în jur de 4 milioane dolari fiecare, se folosesc, de obicei, în pereche pentru o țintă importantă, arsenalul se consumă astfel foarte repede;

- un sistem Patriot, care costă 400 milioane dolari, vine la pachet cu un număr de rachete în valoare de 600 milioane dolari. Aproximativ 150 de rachete. La o medie de două rachete pe țintă, rezultă 75 de rachete atacatoare, dar nu numai, pot fi și drone de dimensiuni mari, neutralizate, dacă totul funcționează 100%. Pentru o comparație, atacul Iranului asupra Israelului, din 13 aprilie 2024, a implicat aproximativ 300 de rachete de mai multe categorii și drone și s-a dorit doar un avertisment. Toate aceste numere trebuie luate cu reținere, desigur, pentru că informație publică nu înseamnă întotdeauna și corectă;

- performanțele au variat, și concluziile la fel, sunt rapoarte că nici măcar la războiul din Golf, cel de la care au trecut decenii, sistemele Patriot nu au avut cele mai bune calificative, deși armata irakiană era dotată destul de modest tehnologic, cert este că au fost departe de procentul dorit de a distruge orice țintă atacatoare;

- primele sisteme au ajuns în Ucraina înainte de ofensiva de anul trecut iar efectul lor nu a fost unul decisiv, nici măcar în privința apărării obiectivelor proprii de infrastructură. Rușii au inundat țintele cu valuri de rachete, iar numărul a depășit calitatea;

-conform unor statistici, Rusia a folosit aproximativ 4.000 rachete pe an și nu pare a avea probleme în a continua în acest ritm;

-una peste alta, sistemele sunt utile pentru o situație de criză, dar dacă această criză este una de durată, un război de uzură, de exemplu, în care resursele atacatorului sunt uriașe, ele nu mai au o influență decisivă asupra acestor evoluții. Pot ajuta pe termen scurt, dar mai departe devine complicat.

 Foto: Twitter / X

În concluzie, este ceva în aer ce ucrainenii, rușii, dar și cei care le sunt parteneri, unora sau altora, știu, iar noi nu știm. Sper că doar noi care scriem și citim, nu NOI, cei care luăm decizii. Și care se referă la evoluțiile potențiale de pe front în perioada următoare.

Purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al SUA, John Kirby, a spus deja că e vorba de ”un moment cheie al războiului”, oferind și un orizont de timp, până la sfârșitul acestei veri, moment în care SUA ar putea să reia furnizările de rachete către țările contractante.

Acum, ce să facem?

Așteptăm.

***

Între timp, seara, într-un studio de televiziune trei analiști, care de care mai ortoman, unul chiar fost militar, s-au străduit să demonstreze, fiecare cu propriile puteri de sinteză și seducție, că gestul, adică donația, se va întoarce însutit în avantaje și beneficii pentru țara noastră, inclusiv în ceea ce privește securitatea.

Scena s-a repetat prin alte studiouri, au venit în ajutor și câțiva politicieni, redactorii au fost și ei de acord, cine e pentru?, în unanimitate...

Cam asta a fost tot.