Război în Ucraina. Statisticile morții
0Numărarea morților și răniților, dezvăluirea publică a acestui număr, au semnificații diferite dacă se întâmplă pe timpul războiului sau post conflict.
Pe timpul luptelor, când nimic nu e decis, nici măcar când vălul victoriei începe să se dezvăluie către una din părți, relevarea pierderilor poate avea mari și neașteptate consecințe asupra moralului luptătorilor, dar și pentru populația din spatele frontului, poate schimba chiar direcția evoluțiilor militare.
De aceea e de înțeles ca ambele părți să aibă rețineri în a spune adevărul privind pierderile proprii, cum e de înțeles să nu se rețină în a le face publice pe cele ale inamicului.
Poate chiar a le exagera, pentru că dă bine la efortul de război, arată eficiența mașinii proprii de luptă, dă speranță că dușmanul nu mai poate rezista mult dacă aceste cifre ar putea fi adevărate și vor continua să se adune la bilanțul provizoriu al unor ofensive sau contraofensive de etapă.
Sigur, exagerările în aceste estimări, pot avea și efecte contrare.
Există o lume a declarațiilor oficiale, dar și o alta, a realității concrete, de la nivelul comunităților locale, de la nivelul familiilor.
Dacă aritmetica la nivel național poate fi o necunoscută, cea de jos, de la firul ierbii, este simplu de rezolvat.
Poate e un sat, poate e o stradă, poate fi un cartier, un univers local unde toată lumea știe pe toată lumea.
Cine lipsește la numărătoarea străzii este ușor de identificat.
10 morți, 20 de răniți de la nivelul unui sat pot însemna 1%, sau 2%, poate 5% din totalul populației locale.
Același calcul, extins la toată țara, dă rezultate surprinzătoare.
Astfel, dacă maximizarea pierderilor inamicului e acceptată mult mai ușor, ”temperarea” celor proprii poate avea efecte contrarii celor intenționate.
La război poți ascunde fără probleme adevărul despre multe aspecte, despre morți și răniți foarte greu.
Nu e un adevăr public, nu e acceptat, nu e recunoscut, dar este evident atunci când numărătoarea se face de către cei care doar trebuie să se uite în jur și să vadă cine lipsește la apelul vieții.
Pe 23 februarie, anul curent, președintele Zelenski a dat un interviu pentru rețeaua Fox News, un fel de replică la interviul președintelui rus oferit ziaristului american Tucker Carlson, fost angajat la aceeași structură de presă.
Locația interviului s-a dorit și ea o replică, undeva în ruinele localității Kupiansk, la est de Harkov, s-a speculat că nu mai departe de 1,5 kilometri de linia frontului, într-un cadru apocaliptic de oroare și distrugere.
Spre deosebire de celălalt interviu, desfășurat în confortul unui birou, sub lumina filtrată a reflectoarelor.
Printre altele, președintele Zelenski a atins și problema pierderilor, afirmând că cele ucrainene sunt de cinci ori mai scăzute decât cele ale rușilor.
Câteva zile mai târziu, pe timpul unei conferințe de presă, a oferit și un număr concret: 31.000 de militari ucraineni morți până la acel moment (25 februarie 2024) în războiul dus cu forțele ruse invadatoare.
După câțiva ani de război și vreo două milioane de proiectile de artilerie, zeci de mii de bombe de aviație, mii de rachete folosite de ambele părți, dar cu precădere de partea rusă, cifrele nu au sunat a fi foarte reale.
Câteva explicații pentru acest prag, însă, au fost adunate atunci și le-am inclus într-un articol publicat pe 27 februarie 2024.
Foarte recent, pe timpul unei întâlniri cu reprezentanți ai presei internaționale, organizată în cadrul ”Sankt Petersburg International Economic Forum” / SPIEF 2024, manifestare pe model ”Davos” dar cu litere chirilice, președintele rus Vladimir Putin a făcut și el câteva referiri la pierderile părților.
De această dată, raportul s-a inversat, este tot 5 la 1, dar în favoarea rușilor.
Putin nu a dat numărul exact al morților și răniților - categoria ”pierderi irecuperabile”, precizând doar că Rusia pierde un soldat pentru fiecare cinci ucraineni.
Niște cifre exacte care să se încadreze în acest raport totuși a oferit: în prezent sunt 1.348 de prizonieri de război ruși, respectiv 6.465 de prizonieri de război ucraineni.
Pare că aceste cifre, 1 și 5 sunt favoritele estimărilor, depinde cum le utilizează fiecare parte.
Putin a mai furnizat și alte cifre, majoritatea impunând însă calcule suplimentare pentru a înțelege care este balanța de pierderi în varianta rusă.
Presupunând că dictatorii nu mint întotdeauna, încercând să fie și ei deschiși, o dată în viață, către adevăruri publice, așa cum fac liderii democrați, care nu mint niciodată, nu-i așa?, președintele rus a afirmat că pierderile ucrainene sunt de 50.000 oameni lunar, poate chiar mai mult, pentru că informațiile culese de ruși sunt din zona frontului, existând, însă, pierderi și în spatele lui.
Asta în timp ce serviciile ucrainene de recrutare reușesc să adune, tot lunar (”din stradă”, a insistat, perfid, dictatorul), aproximativ 30.000 de oameni.
Sigur, din cei 50.000, o parte, cei cu răni ușoare, se întorc pe front, dar, dacă e vreun strop de adevăr în aceste numere, situația este dramatică.
Nu trebuie să credem, totuși, ceea ce ni se oferă, mai ales când aceste informații sunt precum darurile de la greci, iar majoritatea analiștilor și observatorilor crede, oricum, cu sfințenie doar în cifrele prezentate de partea ucraineană.
O serie de site-uri de investigații, unele considerate pro-ucrainene, au încercat să ridice vălul de pe subiectul delicat al pierderilor umane ale rușilor (ministerul apărării de la Moscova a încetat să mai ofere date despre pierderile proprii după câteva luni de război).
Astfel, MediaZona, un proiect online al opoziției ruse, a calculat recent că în cei doi ani și câteva luni de război, pot fi documentate 54.000 de pierderi umane (militari uciși în luptă) în rândul forțelor ruse.
În calcul nu intră forțele militare ale autoproclamatelor republici independente din Donbas, iar adăugând și pierderile din acestea, precum și aproximând și cu pierderile din regiunile Herson și Zaporojie, se ajunge la 100.000+ militari ruși uciși pe frontul din Ucraina.
Lor li se adaugă câteva zeci de mii de pierderi irecuperabile, militari cu răni grave care nu vor mai putea lupta, precum și un număr similar sau ceva mai mare decât al morților, reprezentând răniții cu răni ușoare.
Totalul se apropie de estimările oficiale americane, care apreciază că Rusia a pierdut, în total, aproximativ 300 – 350.000 de oameni în conflictul din estul Ucrainei.
Ce mai rămâne este să aplicăm aceste calcule în raportul de 5 la 1 promovat atât de președintele Zelenski, cât și, în sens invers, de către Putin.
Dar, poate, nu credem în acest raport și mai putem face un exercițiu de logică și să-l eliminăm cu totul, oricum avea și o puternică încărcătură propagandistică.
Rămân calculele unei structuri media independente care estimează pierderile ruse, precum și o declarație de acum câteva luni a președintelui ucrainean privind pierderile proprii (31.000 de morți).
Cum de la acea declarație a trecut ceva timp, se poate aprecia că și pierderile oficiale ucrainene s-au apropiat de cele ruse.
Făcând aceleași aproximări privind numărul răniților irecuperabili sau cu răni ușoare, putem presupune că numărul final de partea ucraineană este undeva la același nivel cu cel al rușilor, tot pe la 300 - 350.000 de oameni.
Adunate, pierderile celor două părți sunt de aproape 700.000 de oameni.
De precizat că acest număr este unul rezultat prin aplicarea unei logici reducționiste, statistica finală poate ascunde surprize mult mai tragice.
V-am spus deja, pierderile umane sunt un subiect sensibil înaintea terminării / înghețării conflictului, vor deveni un bilanț sfâșietor de abia după ce se vor opri luptele și se vor număra cu adevărat morții și răniții.
Cine va câștiga în final, conform dictonului ”războiul nu decide cine are dreptate, doar cine rămâne în picioare pe câmpul de luptă”, va impune și regula după care vor fi considerate aceste sacrificii: victorie să fie, numerele nu vor mai conta.
Războiul din Ucraina este în primul rând despre uciderea luptătorilor, despre masive pierderi produse și înregistrate pe linia frontului.
Pierderile civile sunt doar o fracție a celor militare, chiar dacă imaginile televiziunilor și rapoartele media tind să le exagereze.
Pentru că despre acest lucru este vorba într-un război de uzură, cum e cel practicat în estul Ucrainei, cele două părți sunt angajate într-un proces de ucidere de-a lungul unor aliniamente de contact aproape statice, bătălie dusă pe aproape 1200 de kilometri de front care ar trebui să se finalizeze cu colapsul general al forțelor care nu vor mai avea resurse umane suficiente.
Este o bătălie care favorizează partea rusă, posesoare de aceste resurse, pe care partea ucraineană încearcă să le contracareze prin utilizarea unor echipamente performante primite de la parteneri, prin avantajul oferit tot de aceștia în războiul informațional și printr-o reziliență deja demonstrată a forțelor luptătoare.
Este o bătălie care va trebui la un moment dat să aibă un final, negociat poate.
Deocamdată, însă, mai e drum lung până departe, o primă stație ar putea fi de abia după alegerile prezidențiale americane din noiembrie 2024.
Până atunci, cel puțin, războiul e pe pilot automat.
Se încarcă comentariile...
