Exclusiv Armele cu care România ar putea distruge dronele, fără a apela la rachete de un 1 milion de euro. General: „Ucrainenii le folosesc, noi nu”

România și alte state NATO folosesc avioane de luptă pentru a combate dronele rusești, însă pe termen lung nu este sustenabil. Generalul (r) Alexandru Grumaz explică, pentru „Adevărul”, ce soluții mai ieftine decât rachetele care costă un milion de euro bucata și ar trebui să combată drone de 10.000 de euro.

Numai o oră de zbor a unui F-16 costă aproape 30.000 de dolari. FOTO: Pixabay

Mai multe avioane de luptă au fost ridicate de la sol, marți 25 noiembrie, după ce o dronă a survolat spațiul aerian al României. Până la urmă, drona nu a fost doborâtă, spre nemulțumirea ministrului Apărării, Ionuț Moșteanu.

Nu a fost un caz unic. Numai în România au pătruns în ultimii doi-trei ani, fără a pune la socoteală celelalte state membre NATO, zeci de drone sau fragmente de drone. Până acum, România nu a doborât nicio astfel de aeronavă fără pilot, dar nici celelalte state NATO nu au făcut-o. Există o singură excepție. În Polonia, în luna septembrie a acestui an, 19 drone rusești au pătruns în spațiul aerian. Polonezii au ridicat avioane F-15, iar în demersul lor au fost sprijiniți de avioanele F-35 olandeze. Olandezii au fost de altfel cei care au lansat rachete și au lovit patru din cele 19 drone. Dacă secretarul general al NATO, Mark Rutte, s-a grăbit cu laudele, în Polonia și nu numai a început o dezbatere serioasă.

Un raport de costuri nesustenabil

Discuția, care s-a extins treptat și în alte țări vecine, a fost despre raportul cost-eficiență. Iar concluzia este că nu poate fi sustenabil să lovești drone de 10.000 de euro cu rachete de un milion.

Mai mult, o discuție este și despre ridicarea avioanelor pentru a urmări aceste drone. Potrivit Defense Romania, care citează un raportul al Oficiului pentru Responsabilitate Guvernamentală (GAO) prezentat de Popular Mechanics, numai o oră de zbor pentru un singur avion F-16 ajunge la aproape 30.000 de dolari, iar cea pentru un F-35 de generația a 5-a depășește 41.000 de dolari. În același timp, ora de zbor pentru un F-22 Raptorsare de 85.325 dolari. Toate acestea par foarte scumpe raportat la a urmări o dronă de câteva mii de euro.

N-am învățat lecția ucraineană

Există percepția că România și celelalte NATO nu au învățat până acum lecția războiului din Ucraina, deși acesta intră în al patrulea an. Ucrainenii au reușit o serie de inovații și au reușit în general să se apere de dronele rusești cu arme mult mai ieftine. În tot acest timp, România a venit abia în acest an cu o lege care să permită neutralizarea aeronavelor fără pilot (dronele). Surprinzător, țări ca Germania nu au încă o legislație clară în acest sens, deși drone suspecte au pătruns în mai multe rânduri în spațiul aerian al acestei țări. Dacă România a reușit cu greu să adopte o lege în acest sens, în Germania aceasta abia ajuns în luna octombrie în legislativ.

Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, tot marile puteri Franța și Germania s-au opus demersului statelor de pe flancul estic al NATO de a dezvolta în comun un zid de drone. Cele două puteri occidentale consideră că nu se justifică în acest moment costurile mari pentru un zid de drone, deși există studii care arată că acestea ar fi eficiente și ar putea opri o mare parte din dronele lansate de orice ipotetic inamic.

De cealaltă parte, România dispune totuși de unele arme cu care putea lovi eficient, de la sol, dronele care pătrund în spațiul său aerian. Cu toate acestea, până acum nu a făcut-o. În schimb, au fost ridicate de nenumărate ori avioane F-16 românești, uneori însoțite de avioane aliate, așa cum a fost cazul de curând, când aeronave germane Eurofighter li s-au alăturat.

Soluțiile mai ieftine pe care nu le-am folosit

Despre soluțiile eficiente ce ar putea fi adoptate și despre cum ar putea România, dar și alte state să neutralizeze dronele venite dinspre Rusia vorbește, generalul (r) Alexandru Grumaz. Într-o analiză pentru „Adevărul”, el explică ce soluții am putea găsi înainte de a ridica avioane sau de a lansa rachete care au costuri exorbitante.

„Utilizarea rachetelor antiaeriene și a celor de pe avioanele de luptă nu poate fi o opțiune viabilă din cauza costurilor enorme. Există, însă, de exemplu, alte arme eficiente cu care pot fi lovite dronele de la sol. Mă gândesc la acele Skyranger germane, la Oerlikon și Gepard. Noi avem Oerlinkon și Gepard”, spune generalul Alexandru Grumaz.

În același timp, există și drone capabile să vâneze dronele, iar Ucraina și Rusia dispun și de sisteme de război electronic performante. Ambele state au inventat și inovat foarte mult în tentativa fiecăruia de a se apăra de dronele celuilalt.

„Există și drone foarte eficiente, vânătoare de drone, așa-numite antidrone, care sunt de fapt tot drone care le atacă pe ale inamicului. Și evident că există sisteme de război electronic prin care dronele sunt perturbate și deviate de la țintă. Deci ar exista mai multe arme”, adaugă generalul Grumaz.

Ne-ar trebui Skyranger 

Deși eficiente, rachetele de un milion de euro bucata nu sunt cea mai sustenabilă modalitate prin care dronele inamicului sunt neutralizate.

„Ucrainenii, care sunt în general foarte inventivi, au dezvoltat fel de fel de soluții pentru a face față unui adversar precum Federația Rusă. De exemplu, mitraliază dronele rusești din elicopter. Dar și mai eficiente sunt, cum spuneam mai devreme, Skyranger, Oerlikon și Gepard. Unele seamănă. De exemplu, Skyranger e un sistem mobil de apărare aeriană la sol conceput să lovească și ținte aeriene și folosește un tun Oerlikon, un tun automat de 35 mm. Numai că diferența e că folosesc proiectile cu submuniție. Un proiectil costă între 4.000 și 7.000 de euro și explodează în dreptul țintei, în dreptul dronei, și eliberează submuniție Tungsten. Deci e infinit mai ieftin decât să folosești rachete scumpe, iar de eficient e eficient”, explică generalul Grumaz.

Problema este că Federația Rusă lansează de regulă roiuri de sute de drone, iar acestea ajung în multe situații să copleșească defensiva ucraineană. Însă în România și în celelalte țări europene au ajuns doar câteva drone, iar în multe cazuri acestea sunt în derivă, deviate de apărarea antiaeriană ucraineană sau deviate pur și simplu de mijloacele ucrainene de bruiaj.

România nu are în acest moment Skyranger, dar ar fi indicat să își achiziționeze. „Ucrainenii au și le folosesc cu destul succes. Deci eu consider că România trebuie să investească în așa ceva. Și cred că ar fi bine să investim și în sisteme de război electronic, în sisteme de bruiaj. Sunt multe arme de luat. Dar așa am putea să eficientizăm treaba cu dronele și să eficientizăm și cheltuielile, care nu-s deloc mici. Am fi câștigați din toate punctele de vedere”, mai spune generalul Alexandru Grumaz.

Dronele Rusiei sunt tot mai periculoase

Problema este că Federația Rusă lansează de regulă roiuri de sute de drone, iar acestea ajung în multe situații să copleșească defensiva ucraineană. Însă în România și în celelalte țări europene au ajuns doar câteva drone, iar în multe cazuri acestea sunt în derivă, deviate de apărarea antiaeriană ucraineană sau deviate pur și simplu de mijloacele ucrainene de bruiaj.

Din nefericire pentru Ucraina, Federația Rusă a dezvoltat în ultimul an drone cu o semnătură radar redusă, care scapă de multe ori de sistemele de teledecție și de antiaeriana ucraineană. Totuși, lupta continuă, iar fiecare nouă inovație a unuia dintre cei doi beligeranți este urmată în scurt timp de replica celuilalt, într-o succesiune ce pare acum interminabilă.

Mai mult, există date care arată că Rusia va ajunge în curând să lanseze roiuri de 1.000 de rachete și drone pe zi asupra Ucrainei. În plus, acestea au sisteme tot mai capabile să păcălească radarele și antiaeriana ucraineană. Informația vine din Ucraina, de la agenția de știri Unian

Alte arme care sunt folosite de către ucraineni cu destul de mare succes sunt celebrele Skynex. „În Ucraina este folosit în luptă Skynex, care este un sistem modular. Prezentat pentru prima dată anul trecut la Paris, acesta poate fi configurat în funcție de amenințări. Tunul de pe el a utilizat o cadență de lovire a dronelor de 1.000 de gloanțe pe minut, o rază de 4.000 de metri. El poate elimina inclusiv dronele First Person View, adică FPV-urile, într-o singură rafală”, încheie generalul Alexandru Grumaz.

Ne ajută americanii

O veste bună vine de la mult huliții americani, de către unii. România va avea, în curând, un nou sistem militar capabil să doboare dronele care pătrund în spaţiul aerian naţional. Generalul american Curtis King, comandantul Comandamentului 10 Apărare Antiaeriană și Antirachetă al armatei SUA, a transmis marți că Flancul Estic, inclusiv România, intră direct în centrul programelor americane de apărare antidrone.

Și mai recent, miercuri 26 noiembrie, comandantul Forţelor Terestre ale Statelor Unite în Europa şi Africa, generalul Christopher Donahue, a afirmat același lucru. Deși există mult antiamericanism în România, angajamentul americanilor față de apărarea colectivă, dar și față de parteneriatul strategic cu România rămâne ferm. Un alt anunț similar a venit pe rețele sociale din partea Ambasadei Statelor Unite în România.

Cine e generalul Grumaz

Generalul (r) Alexandru Grumaz este absolvent al Universității de Apărare a SUA cu titlul de master în Strategia Resurselor de Apărare și a programului Senior Executives programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University.

Fost consul general al României la Shanghai, generalul a ocupat poziții importante în Ministerul Apărării Naționale ca șef al Direcției de Management al Resurselor pentru Apărare, director al Directoratului de Planificare Integrată a Apărării sau Inspector pentru armamente. Grumaz a ocupat poziția de prim-adjunct al Directorului STS, fiind specialist în telecomunicații.

Are expertiză în planificarea strategică, în relațiile internaționale militare și civile și experiență în planificarea și managerierea complexă a bugetului unei organizații. Este un bun cunoscător al vieții politice și militare din China și Statele Unite ale Americii unde și-a petrecut o parte din cariera militară și diplomatică. Actualmente este președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate.