Priveşte înapoi cu mânie

Privesc înapoi cu mânie de multă vreme când văd ce se întâmplă în ţara noastră, cum ne ruinăm din cauza ignoranţei, rea-voinţei, orgoliilor, aroganţei, prostiei, goanei după îmbogăţire. Sunt mânioasă când văd ca lucrurile bune – de ce să nu recunosc, în cei 27 de ani am avut parte şi de ele, altfel n-aş fi putut scrie acest articol – se duc de râpă.

Parcă am fi ca în balada Meşterului Manole, ce clădim ziua, noaptea se surpă. Şi am impresia că şi aici ne-ar trebui soluţia din baladă – un sacrificiu uman.

Vreau să explic însă de ce privesc înapoi cu mânie în ultimele luni. Ceea ce are loc acum a început cu ceva timp în urmă, dar m-aş opri mai aproape, la ultimele alegeri. Ar trebui să fiu mânioasă pentru rezultatele lor, finalizate cu victoria de amploare a PSD, cu toate că, cu un an în urmă, a fost scuturat din temelii. Nu-i pot acuza pe alegătorii care au votat cu PSD deoarece nu a existat alternativă credibilă. De aceea sunt mânioasă pe liberali care au reuşit să-şi dărâme cu mâna lor partidul. USR nu era o opţiune decât pentru naivii şi optimiştii ca mine care au crezut că este o chestiune serioasă. Nu pare să fie aşa, m-au dezamăgit certurile şi acuzele din rândurile lor, încă o iluzie pierdută şi un motiv de supărare.

Privesc înapoi cu mânie şi justificat la cei 50 la sută din alegătorii potenţiali care nu au ieşit la vot, din lehamite, cum i-a caracterizat într-o scriere Andrei Pleşu. Nu degeaba se spune că, până la urmă, masa tăcută susţine partidul câştigător. Şi dacă s-ar fi dus la vot, nu mai ajungeam la situaţia de astăzi, cu un partid omnipotent, asemănător cu ceea ce a fost partidul comunist pe vremuri şi care şi-a însuşit unele maniere ale acestuia, deşi susţine, cum a făcut Liviu Dragnea la conferinţa de presă, că respectă statul de drept. Poate formal totul se poate explica. Dar, în esenţă, îşi bate joc de oameni.

Una dintre cele mai periculoase manipulări este minciuna despre grupurile de ultraşi, huliganii care au apărut la manifestaţie şi pe care, spunea el, nu se ştie cine i-a trimis şi cine i-a plătit.

De fapt, cei care n-au fost la vot, sau mulţi dintre ei, sunt acum pe stradă. Numai că strada nu-ţi dă legitimitate ca urna de vot şi ascunde multe pericole, derapaje şi posibilităţi de manipulare. Liviu Dragnea a vorbit tot timpul de manipulare, dar cel mai mare manipulator este el. La Ceauşescu m-a înfuriat că ne credea proşti. Din păcate, acelaşi lucru face şi liderul PSD. Ne vinde gogoşi, crezând că ne va face plăcere şi îi vom înghiţi. Una dintre cele mai periculoase manipulări este minciuna despre grupurile de ultraşi, huliganii care au apărut la manifestaţie şi pe care, spunea el, nu se ştie cine i-a trimis şi cine i-a plătit. În primul rând, cine a urmărit demonstraţiile de protest din Europa sau SUA a putut vedea că întotdeauna se găsesc grupuri anarhiste, care se manifestă violent, fără să fie plătite. Dar dacă suntem convinşi că cele din seara zilei de miercuri au fost trimise şi plătite de cineva, adevărul îţi sare în ochi: cine dacă nu PSD a avut interesul să transforme demonstraţia într-un scandal şi să-i sperie pe viitorii manifestanţi? Însuşi domnul Dragnea a vorbit la prima demonstraţie despre „o nouă mineriadă”, iar alţi lideri socialişti - despre „.lovitură de stat” şi răsturnarea puterii, iar pe stradă erau oameni paşnici, chiar cu copii a căror singură armă erau pancartele M-am crezut în epoca Ceauşescu şi când am auzit că autorii care ar susţine violenţele şi care vor să ne destabilizeze (de ce?) se află peste hotare. Mă întreb cine vrea să facă acest lucru? Ungurii? Sau George Soros care pentru unii înseamnă acelaşi lucru. Parcă tot Ceauşescu spunea ceva în genul ăsta. Interesant este că şi ungurii îl folosesc pe Soros pe post de bau-bau, Viktor Orban când caută duşmanul îl acuză pe Soros cu care, la începutul carierei lui de tânăr politician liberal, era prieten. (În schimb, la ora asta pentru el Vladimir Putin este băiatul bun, oropsit de „răii” din Occident). Mă întreb câţi dintre cei care vor să ne sperie cu Soros ştiu ce a făcut el pentru implementarea democraţiei în Europa de Est, inclusiv în România. Sau poate tocmai de aceea e duşman?

Ceea ce nu înţeleg din atitudinea de respingere a PSD legată de ordonanţă a fost urgenţa sa. De ce nu s-a dorit discutarea ei în Parlament? Se pare că există argumente, cel puţin pentru o mare parte din text, care ar justifica adoptarea prevederilor cuprinse. Şi oricum, PSD-ALDE având majoritatea, legea ar fi trecut chiar dacă nu ne plăcea conţinutul şi nimeni nu ar mai fi putut să pună sub semnul întrebării legalitatea ei... Supărarea demonstranţilor a fost determinată, în primul rând, de această grabă şi de faptul că a fost adoptată pe şest. Şi să mă lase în pace domnul Grindeanu cu explicaţiile lui cu care ar putea convinge poate pe copiii de grădiniţă! Am privit înapoi cu mânie şi când Dragnea a vrut să ne aburească în problema proceselor lui care, pasă-mi-te, continuă. Este adevărat, aşa sunt procedurile dar, datorită modificărilor din ordonanţă, cu privire la nivelul prejudiciului (oare la cine s-a gândit legiuitorul?) îl scapă de acuzaţie.

Nerecunoscători, oamenii au ieşit pe stradă în ciuda celor 200 de lei care li s-a dat, şi s-au angajat să iasă din nou.

Dragnea l-a pus pe premier să enumere ce a făcut guvernul în prima lună, câţi bani a dat populaţiei. Şi iar îmi aduc aminte de Ceauşescu care la ultimul miting a promis majorări de salarii de 100 de lei. De această dată suma a ajuns la 200 de lei. Aici Dragnea a făcut una dintre cele mai greşite mişcări, tot pornind de la ipoteza că suntem proşti. A crezut că închide gura populaţiei, aruncându-i nişte oase.(Nu ciolane, alea au fost date altora). Nu mai ţine. Nerecunoscători, oamenii au ieşit pe stradă în ciuda celor 200 de lei care li s-a dat, şi s-au angajat să iasă din nou.

Dragnea a rămas pe poziţii şi a spus că nu renunţă la nimic. Speră că până la urmă lucrurile se vor potoli şi rămâne cu ordonanţa. Din păcate, cred că are dreptate. Acum un an de zile, la tragedia de la „Colectiv” strada a ieşit victorioasă fiindcă aşa i-a convenit liderului PSD ca să scape de Victor Ponta. Acum, în spatele lui nu se mai află nimeni, e stăpânul absolut, are pâinea şi cuţitul, iar toţi ceilalţi îl ascultă cu smerenie...

Dar cred că va fi o victorie a la Pyrrhus. Liviu Dragnea a pierdut poate atributul cel mai de preţ al unui lider politic: încrederea oamenilor. Sper că nu este atât de naiv să nu-şi dea seama că, între demonstranţi se află şi mulţi dintre foştii lui alegători. De-acum înainte, imaginea lui, respectată pînă nu de mult de mulţi români, se va confunda cu cea care s-a regăsit pe o pancartă purtată la Cluj: „Dragnea nu fi trist/la Jilava au dentist”.