Principala misiune a viitorului premier: să nu bage ţara în „junk”!

Se discută de toate pentru toţi în întâlnirile  politice, mai puţin  ca viitorul premier şi guvern să  fie în stare să protejeze România de riscul de a intra în „junk”. Adică să devină nefinanțabilă, cum s-a întâmplat în 2010. E o dovadă de inconştienţă crasă la politicienii noştri.

În vara anului trecut, când a venit premierul Bolojan, eram aproape de acest prag, am scăpat la mustaţă. România este doar cu un prag mai sus decât „junk”, dar cu perspectivă negativă.

Iată ce spune agenţia Fitch chiar ieri:

„Implicaţiile actualei crize politice asupra credibilităţii planurilor fiscale pe termen mediu ale României şi perspectivele de implementare sub o nouă administraţie vor fi esenţiale pentru analiza suverană efectuată de Fitch în cadrul revizuirii programate a ratingului din 31 iulie. O perioadă prelungită de incertitudine politică internă ar putea afecta suplimentar economia şi submina încrederea investitorilor, conducând la deteriorarea condiţiilor de finanţare şi la presiuni mai mari asupra cursului de schimb”.

Agenţia S&P spunea şi ea acum câteva zile:

„Ne-am putea reduce ratingurile privind România dacă impasul său guvernamental s-ar prelungi sau ar duce la incapacitatea de a reduce şi mai mult deficitele fiscale în 2027. Credem că, dacă Guvernul României nu este în măsură să obţină intrările de fonduri preconizate ale UE în perioada 2026-2027, acest lucru ar limita perspectivele de creştere ale economiei, ar complica consolidarea fiscală a Guvernului şi ar amplifica riscurile balanţei de plăţi”.

Aceste semnale ale agenţiilor de rating nu sunt de joacă, aşa procedează înaintea de a coborî ratingul de ţară al unei ţări. La noi, coborârea înseamnă „junk” (gunoi, pe româneşte).

Posibila venire a PSD la guvernare, cu Grindeanu sau altă persoană premier, asta înseamnă: retrogradarea României la „junk”. Pentru că PSD, cu premier Ciolacu, a dus deficitul bugetar la 9,3% din PIB. Şi cum năravurile din fire nu au lecuire (Ciolacu: „mă doare în ... organul genital de deficitul bugetar”), cum PSD l-a doborât prin moţiune de cenzură pe Bolojan tocmai pentru că repara deficitul bugetar prin reducerea cheltuielilor bugetare, este clar că investitorii nu au încredere în PSD şi Grindeanu şi ratingul României se va duce în „junk”.

Sunt conştienţi Nicușor Dan şi ceilalţi politicieni de acest lucru?

Mulţi consideră că nu ne-ar lipsi o „baie de junk” pentru a vedea cine şi cum este în stare să redreseze situaţia fiscal-bugetară a ţării. Este posibil să aibă dreptate. Dar nu ştiu dacă iau în considerare şi sutele de miliarde de euro pe care le-ar pierde România şi cetăţenii ei după o perioadă de „junk”. Este suficient să ne uităm ce a păţit Grecia după perioada socialistă Syriza, când Tsipras a vrut să readucă demnitatea grecilor. Aşa de bine le-a adus-o, că au trebuit să vândă insule şi porturi ca să-şi revină. Iar Syriza s-a dus în neantul politicii greceşti. Cam aşa s-ar întâmpla şi cu PSD şi Grindeanu. Analogie perfectă!

După 2-3 luni în care guvernul Grindeanu şi-ar „aproviziona” clientela politică şi primarii cu bani din buget, după căderea României în „junk”, guvernul ar demisiona şi ar lăsa pe alţii să scoată castanele bugetare din focul insolvabilităţii României.

Un premier tehnocrat, fie şi Delia Velculescu de la FMI, ar fi o soluţie dacă parlamentul şi miniştrii guvernului său ar respecta un moratoriu, în care se pune în practică tot ce propune premierul prim OUG şi legi. Vede cineva partidul AUR şi PSD respectând un astfel de moratoriu? Eu nu!

Cum parlamentul este împărţit în trei blocuri incompatibile, PSD, AUR şi PNL-USR, nu văd care ar fi soluţia actualei crize guvernamentale.

Probabil, ne trebuie un purgatoriu-„junk”, pentru a ne trezi la realitate, iar în viitor să ne tratăm cu responsabilitate soarta economică, socială şi politică. Cu ce costuri și consecințe, se sperie gândul!