Preşedintele României nu are atribuţii în stabilirea cotei de TVA

De la început  spun că, nefiind specialist în probleme economice, nu ştiu cum e mai bine, cu TVA mărit la 21% sau păstrat la 19%.

FOTO Mediafax

Şi părerile specialiştilor sunt pro şi contra. Cei care se opun creşterii TVA spun că suntem în stare să colectăm doar 70% din TVA-ul care ar trebui să ajungă la stat. 30% din TVA ajunge în buzunarele şmecherilor,  al companiilor care oricum nu-şi plătesc dările către stat, cu sprijin din clientela politică. Adică creșterea TVA ar fi ”boală lungă, moarte sigură”. Companiile economice, încă de stat, sunt datoare vândute la bugetul de stat şi de aici deficitul economic imens cu care ne confruntăm. Creşterea TVA ar constitui şi venituri în plus pentru cei care oricum eludează plata dărilor către stat.

Cei care susţin creşterea TVA, în primul rând Ilie Bolojan, spun că ne trebuie bani imediat, pentru că intrăm în conflict cu CE, cu EcoFin, şi ne costă atât accesarea fondurilor europene, cât şi ratingul de la agenţiile specializate, adică riscul de a ajunge în categoria „junk”, şi nu ne mai putem împrumuta. Aceşti susţinători ai creşterii TVA spun că trebuie operate reduceri ale cheltuielilor statului, dar nu cu toporul, dintr-o lovitură, ci după analiza tăierilor, de la caz la caz, după efectuarea studiilor de impact. Ceea ce durează, noi nu avem guvern legitim, şi trebuie să prezentăm până la 30 iunie la CE planul de măsuri pentru reglarea deficitului bugetar. Nu avem timp sa facem astfel de studii in doua săptămâni.

Ilie Bolojan refuza să fie premier fără a avea puteri depline, inclusiv în politica fiscal-bugetară, nu admite controlul preşedintelui în politici care ţin de guvern şi parlament. Şi are dreptate aici.

Are preşedintele Nicușor Dan atribuţii în politica fiscal-bugetară?

Prin Constituţie nu are. Profită de împrejurarea că el desemnează premierul, şi o face doar pentru acea persoană care îi respectă cererile. Cu riscurile enorme pentru ţară expuse mai sus.

Preşedintele se ocupă, în principal, de politica externă şi de apărare a ţării. Politicile fiscal-bugetare sunt generate de guvern şi cenzurate apoi de parlament, prin aprobarea, sau nu, a legilor şi OUG-urilor emise de guvern. Preşedintele poate returna o singură dată o lege primită la promulgare de la parlament, sau poate apela la CCR. Nu are,  cum  se întâmplă în alte ţări, drept de veto asupra deciziilor guvernului şi parlamentului.

Este drept că preşedintele Nicușor Dan s-a angajat în campania electorală, inclusiv în scris, că nu va creşte TVA dacă ajunge preşedinte. S-a întrebat atunci dacă intră în atribuţiile sale această opţiune privind TVA? Probabil că nu, altfel nu s-ar fi angajat la aşa ceva.

Ilie Bolojan nu prea are variantă pentru funcţia de premier. Un premier tehnocrat, care să asculte orbeşte de ce zice preşedintele Dan, nu se va face ascultat de miniştri din guvern şi de parlament. Şi atunci la ce bun? Noi nu avem Constituţia Argentinei sau Americii, în care preşedintele poate face orice îi trăznește prin cap.

Nicușor Dan este convins că el este posesorul soluţiilor corecte pentru România, şi vrea că toată lumea să asculte de el. Chiar de ar fi aşa, nu se poate, în Constituţia României sunt trei puteri independente una de alta: legislativă, executivă şi judecătorească. Preşedintele este parte a puterii executive, a guvernului, nici măcar nu reprezintă o putere independentă în stat.

În concluzie, preşedintele Nicusor Dan trebuia să desemneze un premier agreat de majoritatea parlamentară, lăsând acestui premier să negocieze rapid în coaliţia de guvernare   ce este important pentru România: membrii guvernului, politica fiscal-bugetară adecvată momentului și contextului în care ne aflăm, măsurile de luat pentru reducerea deficitului bugetar, relaţia cu CE şi EcoFin. Preşedintele va merge la întâlnirea NATO de la Haga, se ocupa de politică externă şi  de securitate, şi slavă Domnului, în contextul internaţional exploziv în care suntem are obiective de studiat şi realizat.

Teoria lansată încă din campanie, că primele acţiuni vor fi pentru reducerea deficitului bugetar, păcătuieşte prin aceea că nu intră în atribuţiile preşedintelui. Dacă Nicușor Dan se vede pe sine drept un factotum, care rezolvă toate problemele României,  greşeşte amarnic. Iar de plătit vom plăti noi toţi, cetăţenii României.