Schimbări în educație. Noua modalitate de notare a elevilor naște controverse în rândul dascălilor: „Ne transformăm în simpli executanți”

Ministerul Educației a lansat în consultare publică proiectul care vizează aprobarea „Cadrului de Referință al Curriculumului Național din România” (CRCNR), care, printre altele, încearcă să standardizeze notele elevilor.

Sistemul de notare al elevilor s-ar putea schimba în toate școlile. FOTO: Inquam Photos Octav Ganea

Mai exact, cei mici ar urma să primească doar teste standardizate, pentru ca un elev să poată obține aceleași note în orice școală, eliminându-se diferențele între unitățile de învățământ. 

Reacțiile din sistem nu au întârziat să apară. Georgiana Măniloiu, profesoară la o școală generală din județul Argeș, a declarat, pentru "Adevărul", cǎ vede diferențele dintre semnificația aceleiași note între școli diferite ca pe ceva firesc, nu ca pe o problemă care trebuie rezolvată:

„Da, există diferențe, dar ele nu sunt neapărat o problemă. Fiecare școală are propriul context, proprii elevi, propriile provocări. Un elev dintr-o școală rurală, care vine cu multe lipsuri, și un elev dintr-un liceu de elită, din urban, nu pot fi evaluați cu același etalon. Nota reflectă efortul, progresul și specificul acelei clase, deci diferențele sunt firești.”

Ionela Neagu, profesoară la un liceu din București, spune că aceste diferențe sunt considerabile și reprezintă o realitate cu care se confruntă frecvent:

„Aceeași notă pe o lucrare sau în catalog poate însemna lucruri foarte diferite de la o școală la alta, de la un profesor la altul. Am observat acest lucru și în cadrul unor evaluări comune la nivel de școală sau în proiecte mai largi, unde am corectat lucrări din mai multe unități de învățământ. Decalajele vin din așteptări diferite, din nivelul clasei, din gradul de exigență al fiecărui cadru didactic”.

Pe măsură ce discuția avansează spre soluții, perspectivele celor două cadre didactice devin divergente. 

În ceea ce privește capacitatea standardelor naționale de evaluare de a rezolva această problemă, Georgiana Măniloiu respinge categoric ideea: 

„Standardele naționale uniforme vor ignora diferențele reale dintre elevi sau școli. Cei care propun acest sistem, precum domnul Dragoș Iliescu, care provine din mediul privat și are o companie de evaluare, au un interes clar în a vinde teste standardizate. Eu nu cred că Ministerul trebuie să transforme școala într-o fabrică de măsurători. Nota nu este un produs, iar copiii nu sunt loturi de marfă care trebuie comparate pe bandă rulantă.” 

Ionela Neagu are o poziție mai nuanțată: „Poate reduce problema, dar nu o va elimina complet. Evident că ajută să știm că avem toți același reper, dar evaluarea rămâne un act uman, iar doi profesori pot interpreta aceleași standarde ușor diferit. Decalajul actual, care poate fi de 2-3 puncte pentru aceeași lucrare, s-ar reduce drastic.”

Întrebate dacă nota ar putea deveni un indicator mai relevant al nivelului real de pregătire al elevului, cele două profesoare oferă răspunsuri diametral opuse. 

Georgiana Măniloiu consideră că nota va deveni mai puțin relevantă:

 „Nu poți forța toți profesorii să noteze la fel, vei pierde tocmai nuanțele importante: creativitatea, gândirea critică, modul în care un elev a depășit propriile limite. O notă standardizată nu poate surprinde decât cunoștințe mecanice, reproductibile. În plus, există riscul ca profesorii să învețe elevii pentru test, nu pentru viață. Am văzut ce s-a întâmplat cu evaluările naționale, s-a ajuns la pregătiri artificiale, stres și toceală. Același lucru se va întâmpla și la scară mai largă.”

În schimb, Ionela Neagu este mai puțin categorică: „Da, notele ar putea deveni mai relevante sub noul sistem, cu condiția ca standardele să fie însoțite de instrumente adecvate și de o formare temeinică a cadrelor didactice.”

Cât despre pregătirea cadrelor didactice pentru a lucra cu standarde naționale de evaluare și cu instrumente de analiză mai complexe, Georgiana Măniloiu se arată fermă: 

„Profesorii nu sunt pregătiți, dar nici nu ar trebui să fie. Sistemul actual este deja sufocat de birocrație. Avem planuri cadru, programe școlare, rapoarte, evaluări. A adăuga încă un strat de standarde și instrumente de analiză nu face decât să ne transforme în contabili, nu în educatori. Mulți colegi de-ai mei, cu zeci de ani de experiență, nu au nevoie să li se spună de la centru cum să noteze. Pregătirea reală nu înseamnă instrucțiuni din partea unor așa-ziși experți care nu au mai stat într-o clasă de ani de zile.”

De asemenea, Ionela Neagu recunoaște că, în general, profesorii nu sunt încă suficient de pregătiți, însă vede o deschidere spre învățare:

„Mulți colegi se simt copleșiți când aud de «standarde». De aceea, succesul depinde esențial de oferirea unor cursuri practice, a unor ghiduri simple și a unor modele de lucru. Dacă ministerul va asigura formare aplicată și resurse, profesorii se vor adapta. Fără ăstea, nu ne putem aștepta la ceva bun.”

Poate cea mai sensibilă temă a dezbaterii se referă la autonomia profesorilor în procesul de evaluare. Georgiana Măniloiu avertizează că pierderea acesteia nu este doar un risc, ci o certitudine, în contextul propunerii înaintate de Ministerul Educației:

„Nu doar că există riscul, este aproape sigur. Aceasta este de fapt miza reală a acestei reforme: centralizarea evaluării și controlul asupra a ceea ce facem în clasă. Dacă un inspector sau un test standardizat îmi va spune că eu am dat note prea mari sau prea mici, atunci ce mai înseamnă să fiu profesor? Autonomia profesională este esența meseriei noastre. O pierdem acum treptat, iar acest nou cadru este un pas în plus spre transformarea noastră în simpli executanți ai unor comenzi venite de la București”.

Ionela Neagu confirmă că riscul este real, dar adaugă mai multe nuanțe:

„Unii colegi vor percepe standardele ca pe o uniformizare excesivă și ca pe o lipsă de încredere în expertiza lor. Noi vom rămâne liberi, sper, să alegem metodele, ritmul, exemplele și strategiile didactice. Dacă această delimitare este clar comunicată, iar profesorii sunt consultați și implicați în construirea standardelor, atunci riscul scade. Altfel, există pericolul respingerii reformei din rațiuni de prestigiu profesional”.