Preşedintele Klaus Iohannis, tot mai singur şi mai ignorat de guvernul „meu”. Tocmai când ţara are nevoie de un preşedinte „jucător”!

Se înmulţesc semnalele din care rezultă că preşedintele Iohannis nu are niciun cuvânt de spus în conducerea statului. Că Ludovic Orban şi PNL n-au ţinut cont de preşedinte într-un an şi jumătate, de când sunt la putere, este deja de notorietate. Acum nici premierul Cîţu nu ascultă de Iohannis, deşi are tot interesul să fie sprijinit de preşedinte în lupta pentru şefia PNL.

Dacă verbal, premierul Cîţu se declară în parteneriat cu preşedintele Iohannis, în practică aplică celebra zicere „una vorbim, alta fumăm”.

Situaţia în care s-a aflat PNL cu susţinerea lui Alexe şi a lui Chirica

Preşedintele a fost categoric. În vorbe. În realitate nu s-a rezolvat nimic. Iată ce decalara preşedintele Iohannis la o conferinţă de presă:

"Sincer, eu cred că această discuţie trebuia să aibă loc de mult şi să fie mai scurtă, am mai spus că persoanele urmărite penal sau penalii, aşa cum i-am numit, n-au ce căuta în funcţii publice. Nu ştiu dacă PNL trebuia să discute, dar dacă Alexe va fi cercetat penal, m-aş aştepta să se autosuspende din funcţii până când se clarifică aceste aspecte"

Şi nu s-a întâmplat nimic. PNL a tratat cu dispreţ declaraţia preşedintelui, Alexe şi Chirica sunt în continuare în funcţiile publice pe care le deţineau înainte de declaraţia preşedintelui. Alexe este cercetat penal pentru că  fost prins cu tabla în sac de către DNA, iar Chirica a fost trimis în judecta pentru fapte penale. Orban a ignorat declaraţia preşedintelui şi nu le-a retras sprijinul politic celor doi, astfel încât să-şi piardă funcţiile publice pe care le deţin. Preşedintele a vorbit la surzi.

Preşedintele a declarat că vrea „toleranţă zero” la integritatea academică

Într-o declaraţie de o rară virulenţă, preşedintele Iohannis a declarat:

Aşa cum am afirmat în numeroase ocazii, am toleranţă zero faţă de orice abatere de la cultura integrităţii în mediul academic. Poziţia mea faţă de fenomenul plagiatului rămâne neschimbată! „ Performanţa şi încrederea societăţii în mediul universitar şi de cercetare sunt influenţate decisiv de capacitatea instituţiilor abilitate de a rezolva credibil şi cu celeritate suspiciunile de plagiat.

Combaterea fenomenului plagiatului nu ar trebui să se limiteze la sancţionarea abaterilor de la normele de integritate ale scrierii academice, fiind necesare acţiuni concrete şi coerente pentru a preveni instituirea unei „culturi a plagiatului”, precum şi pentru a evita compromiterea calităţii în procesul educaţional şi de cercetare”.

Ei bine, doi membri ai guvernului Cîţu sfidează pe faţă declaraţia preşedintelui, când refuză să-şi publice tezele de doctorat. Prima ipoteză este că acest refuz vine din faptul că tezele sunt plagiate. Altfel, ce ar avea de ascuns?

Este de neînţeles atitudinea premierului Cîţu care nu i-a somat pe cei doi să dea ascultare cerinţelor preşedintelui, sub sancţiunea pierderii funcţiilor de miniştri. Adică nicio deosebire între Orban şi Cîţu.

Mai mult, există multe personalităţi care au funcţii de conducere deşi sunt cercetate pentru plagiat.

Preşedintele a declarat:

„Plagiatul reprezintă furt intelectual şi este inacceptabil ca, în faţa unor probe concludente, persoanele acuzate să nu facă un pas în spate, după cum se întâmplă în democraţii consolidate”.

Ca să ai probe concludente trebuie să ai acces la tezele celor doi miniştri.  Acces pe care ei îl refuză. Ce concluzie poţi trage de aici? Că se simt cu musca pe căciulă!

Iată o parte din persoanele cu înalte funcţii de conducere care nu fac un pas în spate, deşi există probe concludente că au plagiat:

Bogdan Licu, procuror general adjunct al României, Codruţ Olaru, procuror şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii (are teza de doctorat, sub conducerea lui Tudorel Toader, integral plagiată), chestorul Bogdan Despescu, secretar de stat în Ministerul de Interne, Bogdan Netejoru, judecător şi preşedinte al Inspecţiei Judiciare, Constantin-Florin Mituleţu-Biucă, preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, sau Ramona Lile, rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad.

Aceşti  înalţi funcţionari au tezele de doctorat cu probe concludente că au plagiat şi nu fac un pas în spate, cum le cere preşedintele.

Mai sunt şi mulţi alţii:

Comisar-şef David Ungureanu, actualul rector al Academiei de Poliţie (a plagiat în cele două teze de doctorat care i-au adus un dublu titlu de doctor, în Ştiinţe militare şi în Drept), chestor Adrian Iacob, fost rector, comisar-şef Bogdan Ţonea, actual prorector, comisar-şef Marin Porojanu, fost decan, comisar-şef Ionuţ Andrei Barbu, fost decan – toţi cu teze de doctorat plagiate. Cei doi care au pus la cale ameninţarea cu moartea a jurnalistei Emilia Şercan sunt chestorul Adrian Iacob, fost rector, şi comisarul-şef Mihail Petrică Marcoci, fost prorector. Iacob nu mai predă la Academie, în schimb Marcoci predă şi acum la Facultatea de Pompieri, în ciuda verdictului de 3 ani de închisoare cu suspendare.

Aici era rolul premierului Cîţu şi al miniştrilor săi să pună în operă cerinţele preşedintelui. Nicio mişcare, niciun gest în sensul celor declarate de preşedinte. Nu-i interesează.

Ce arme are preşedintele să-şi impună opţiunile?

Să ia exemplu de la armele unui preşedinte jucător, cum a fost Traian Băsescu. Şi Iohannis i-a taxat pe cei de la PSD până au pierdut alegerile. Dacă premierul Cîţu ajunge şi şef la PNL, şi îl tratează pe preşedinte aşa cum o face acum, totul este terminat. În 2024 PSD şi AUR vor câştiga toate alegerile en fanfare. Aceasta e miza uriaşă de care trebuie să ţină cont preşedintele.

Actualul guvern are zero reforme îndeplinite, din cele pe care le-a promis. În materia „fără penali în funcţii publice”, zero rezultate, cum am văzut. În cazul integrităţii academice, zero rezultate, dacă doi miniştri refuză transparenţa lucrărilor lor de doctorat, iar mulţi alţii pentru care există probe concludente de plagiat nu fac un pas în spate.

Preşedintele ar putea să apeleze la cel puţin două arme. Să-i cheme la Cotroceni pe cei încriminaţi şi să le atragă atenţia ce trebuie să facă, dacă e să respecte votul românilor din 2019. Iar în caz contrar,  să-l „execute” pe premierul Cîţu dacă nu ia măsuri împotriva lor. Dacă nici Cîţu nu-l ascultă, să anunţe public că-i retrage sprijinul politic şi rămâne pe cont propriu, inclusiv în lupta pentru şefia PNL.

Rămâne oricând şi arma retragerii USR din actuala coaliţie, caz în care preşedintele Iohannis decide viitorul premier.

Arme are Iohannis destule, de ce nu le foloseşte, pentru a demonstra că merită votul românilor din 2019? Întrebare fără răspuns!

Concluzie

Rămâne un mister de ce preşedintele Iohannis acceptă să fie ignorat de actuala conducere a guvernului fără să reacţioneze. Mai înseamnă ceva guvernul „meu”? Nu mai înseamnă nimic. Iar dacă nu-şi foloseşte urgent armele pe care le are, fără vreo miza electorală în faţă, va îngroşa istoria României la capitolul preşedinţi care n-au făcut  nimic pentru binele poporului şi al societăţii româneşti.