„Pentagon Leaks” este doar un micuț semnal de atenție în pregătirea autenticului război hibrid

Asta spun acum din ce în ce mai mulți analiști, foarte îngrijorați – și pe bună dreptate – că semnalele pe care le-au dat constant în ultimii ani au fost ignorate de politicienii indiferenți, lipsiți de cultura necesară pentru a înțelege asemenea tip de evenimente foarte complicate sau care, pur și simplu, au preferat să stocheze diverse seturi de informații pentru a le folosi ca instrument în pregătirea marilor bătălii electorale.

Sau, de ce nu, ca monedă de schimb pentru a-și apăra propria carieră sau viață, oferindu-le la schimb altor parteneri care, eventual, le pot valoriza pe piețele lor naționale ca formă de șantaj sau pentru a-și crea propriul lor sistem de protecție. 

Dar ceea ce pare acum să fie un tren consistent și deosebit de periculos, este preluarea de echipele de hackeri a unui procedeu inițial folosit de serviciul incredibil de eficient pus la punct cu mai mulți ani în urmă de activiștii ISIS pentru a-și transmite mesaje cu deosebire în spațiul european și pentru a penetra sistemele de informații ale statelor considerate drept inamice. Știind că celulele active sau în curs de formare erau posibil să fie deja penetrate sau, în orice caz, supuse unei supravegheri care să se bazeze pe identificarea celor mai „interesante” ținte, adică activiștii sau cei chemați în procesele de radicalizare din moschei sau centrele culturale islamice din mai mult capitale europene, strategii ISIS (în cooperare cu cei din organizațiile mai vechi, acum aliate sau subordonate precum multitudinea celor care proveneau din Al Quaeda cu care făcuseră pact provizoriu de supraviețuire în zonele în care acționau în comun) au luat decizia ca unității de hackeri să aibă o existență protejată aparte , după vechiul principiu al spionajului care cere o compartimentare cât mai strictă. Ce au adăugat nou, a fost o fidelizare extremă suplimentară dat fiind că mulți dintre agenți sau operatori erau membrele feminine ale luptătorilor din celulele operative, fie gospodine cu aparența cea mai anodină posibilă, lucrând mereu de acasă, fie studente sau chiar activiste în mișcările la modă, în principal în cele ecologiste sau moderat-feministe. De fapt, operațiunea în care erau implicate presupunea ceea ce acum pare foarte simplu pentru orice tânăr care frecventează rețele sociale: se înscriu în grupurile de discuții de pe internet, în special pe cele propuse de jocurile video, „camere de discuții” deschise sau închise, cu membru cu identități protejate, fiecare pe altă rețea primară cu nivele de securizare specificare, deplasându-se cu viteză de pe un router pe altul, transmițând unul altuia pachete de mesaje ca parte a jocului sau „provocărilor” secundare cerute de acesta.

Desigur, după ce au înțeles sistemul, serviciile de informații au format propriile lor unități specializate dar care, din păcate, nu pot acoperi decât o zonă limitată sau chiar foarte limitată a acestui tip de joc mortal, mai ales că cele mai importante pachete de informații, precum acest prim pachet din Petangon Leaks, a fost distribuit inițial pe un site de jocuri virtuale dar după ce „încărcătura mortală” fusese încărcată pe mai multe servere de siguranță, unii analiști de sistem indicând posibilitatea ca, în prealabil, să fi fost organizat pe DARK NET un proces prealabil de anonimizare în etape a informațiilor pentru a da impresia că ar fi vorba de oarece hârtii scoase dintr-un coș de gunoi și făcute public pentru spectacol. 

În disperare, în primul moment, asta au încercat să transmită diverse surse americane. Dar, cum vedeți, aproape imediat, instituții de forță din SUA au demarat propriile anchete pe măsură ce se recunoștea că ar fi vorba despre poate cel mai grav incident de securitate din istoria SUA. Poate și chiar este așa deoarece dezvăluirile de acum confirmă, fără putință de îndoială, cel puțin câteva lucruri esențiale: serverele Pentagonului, Casei Albe și principalelor instituții guvernamentale dar și cele ale unora dintre serviciile de informații rămân extrem de vulnerabile, chiar incredibil de vulnerabile, la atacurile unor echipe de hackeri și că, practic, secretele strategice ale SUA pot deveni accesibile public în orice moment. Mai mult, secretele strategice ale celor mai apropiați aliații ai Americii sunt și ele posibil de pus la pachet, asta însemnând, în ultimă instanță, o fragilizare foarte importantă a platoșei NATO, mai ales a posturii sale nucleare. În fine, pe același palier de gravitate, se fală acum și aceste dovezi foarte clare că americanii au continuat să-și spioneze cei mai apropiați aliați, situație promisă ca irepetabilă după imensul scandal din trecut provocat de interceptarea convorbirilor și comunicațiilor electronice la cel mai înalt nivel ale unora dintre cei mai prețioși aliați de-i are SUA în NATO.

Poate cel mai grav, în estimarea analiștilor de securitate, este că nimeni nu poate încă să precizeze cu ce viteză au fost „sparte” serverele de unde au fost furate aceste informații dintre care unele au cel mai înalt grad de clasificare și deci de protecție din sistemul american. Drept care, a doua întrebare este dacă vreodată se va putea stabili nu numai circuitul primar al operațiunii respective ci și datele la care informațiile respective, acele de le știți și pachetele următoare despre care se spune că ar exista, către beneficiarii interni (echipele de politicieni americani care se află acum în război deschis care va mai dura mult timp în forme de o violență poate chiar excesivă) dar și, indubitabil, către cei externi. Situați în care nimeni nu poate calcula nici măcar o estimare generală a daunelor.

Dar, poate acest lucru vă interesează, promit că vă voi aduce multe asemenea materiale, documentele originale confidențiale și, evident, în încercarea de a păstra echilibrul, provenind din multe biblioteci discrete dar revelatoare în foarte multe sensuri.

Vreți un exemplu? Iată: 

• În 2018, un mare juriu federal din SUA l-a condamnat pe acum celebrul Evghenii Prigojin, împreună cu alți 13 cetățeni ruși, pentru „implicare în războiul informațional” împotriva SUA și, ca atare, a fost pus pe lista indivizilor cei mai căutați de FBI, oferindu-se o recompensă de 250.000$ pentru prinderea lui, obținând din partea Interpol și un „RED NOTICE”, document parțial „redactat” găsit în corespondența unei companii de avocatură care apăra interesele comandantul Wagner.
• O mică surpriză: după ce au cercetat ce trebuia cercetat, s-a mai descoperit și urmarea acestei solemne și larg popularizate acțiuni: în 2020, INTERPOL retrage notița respectivă și iată comunicarea oficială. 

Dar mai sunt mii și mii de asemenea surprize, confirmate, neconfirmate sau baloane de încercare și, în consecință, fie măcar pentru distracție, bine ar fi să consultăm și alte arhive, ceea ce vor și face în următoarele săptămâni. Dacă asta v-ar interesa. Și n-am folosit instrumentele specifice create de CIA pentru a umbla prin bazele de date ale prietenilor și adversarilor, altă lovitură cumplit de grea tip Wikileaks.