Pe bună dreptate, Occidentul se sperie de revenirea monștrilor și cărților lor fundamentale

Să nu credeți cumva că este o exagerare jurnalistă. Din păcate pentru viața și siguranța noastră a tuturor, chiar nu este așa. Fulgerător, revin, sunt reluate și inflamate teze pe care mulți le-au crezut îngropate definitiv odată cu iluzoria și extrem de propagandistica victorie finală a Coaliției mondiale împotriva terorii,  cea adevărată, a lui Bush, nu visul romantic de acum al lui Macron). Tocmai fiindcă în loc de o victorie perfectă a fost vorba despre un eșec dramatic, costurile care au urmat și care se rostogolesc și acum animă cele mai neașteptate și ascunse amintiri ale tipurilor de revoltă care ne-au însângerat lumea. În plus, ați văzut poziția Israelului care nu are și nici nu va avea de gând să respecte apelurile liderilor comunității mondiale, începând cu americanii șu continuând cu șefii de state și guverne din UE de a întrerupe cumva șirul ostilităților pentru a permite coridoare umanitare...

Dar, în paralel, serviciile de informații transmit către unele guverne interesate, căci există și din astea, semnale urgente că au fost repuse în circulație (pe internet dar nu numai)  câteva dintre lucrările care au marcat conștiințele celor care, plecați din diferite țări ale lumii și, evident, cu deosebire din țările arabe și musulmane și comunitățile aferente lor din atât de primitorul Occident european.

Este vorba despre câteva cărți foarte importante care sunt studiate în școlile de formare și radicalizare islamică. Sunt considerate lucrări fundamentale exact în aceeași măsură în care, pentru generațiile anterioare, erau studiate scrierile lui Troțki despre nevoia Revoluției Permanente sau primele manuale de gherilă urbană  sau rurală ale unui Che Guevara sau Carlos Marighella. Lucrări clasice dar, se spune acum, depășite tocmai pentru că sunt oarecum prea filozofice și soluțiile finale nu implică, clar și definitiv, indicația folosirii terorii absolute aplicabilă în primul rând societăților din spațiul islamic pentru ca, mai apoi, să fie extinse oriunde posibil..

Schimbarea majoră de registru s-a produs în 2004, atunci când a apărut pe Internet, inițial în arabă dar tradus aproape instantaneu în zeci de limbi și tipărit în tiraje de masă, difuzat inclusiv în copii xerox în universități și licee, un text teribil, exemplar în violența absolută pe care-o propune ca model al noii revolte mondiale de tip jihadist, text semnat de un anume Abu Bakr Naji (pare-se pseudonimul lui Mohammad Hassan Khalil al-Haki, alias Abu Jihad al-Masri, activist în Al Qaeda, născut în 1961 și ucis, se spune, într-un rapid american cu dronă în nordul Pakistanului).

Este vorba despre un document de 103 pagini intitulat Gestionarea Barbariei https://archive.org/details/TheManagementOfBarbarismAbuBakrNaji, cu adevărat cumplit de lecturat și care, tocmai de asta, a devenit lucrarea de referință în procesul de educare și radicalizare. Este adesea  comparată cu ceea ce a însemnat Mein Kampf pentru elita nazistă și destinul Germaniei lui Hitler. Nu este numai o carte de filozofie a jocurilor teroriste,  este și un manual operativ în cel mai pur și de speriat sens al termenului și care propune trei etape care descriu cu o precizie matematică construirea și impunerea unui stat prin folosirea unu arsenal de mijloace extreme, etapa finală fiind crearea Califatului. Aveți aici o analiză mai amănunțită a documentului, cu numeroase link-uri spre alte texte și alte interpretări date de politologi specializați în analiza fenomenului terorismului. 

1. Etapa Demoralizării

Autorul susține că nici poliția și nici armata nu pot rezista mult timp implicate în îndeplinirea simultană a tuturor sarcinilor pe care le implică stare de urgență; în consecință, trebuie să fie supuse unei presiuni continue prin atacarea constantă a lăcașurilor de cult creștine și apoi organizând lovituri de tip tentat împotriva zonelor de interes economic, cele legate de turism sau de zona energetică n țările în care o parte importantă a bugetului național vine din acest tip de activități.  Trebuie să se facă apel la toate tipurile imaginabile de acțiuni violente pentru a întreține un climat continuu de nesiguranță. Obiectivul este de a epuiza resursele și putere de rezistență a forțelor de ordine și, profitând de asta, trebuie aduși noi candidați la procesele de pregătire pentru Jihad. Obosite și demoralizate, autoritățile vor începe să cedeze zone de teren și privilegii.

2. Gestionarea barbariei și Șaria

Această a doua etapă va începe atunci când populațiile vor începe să se pună sub protecția unei ordini de tip nou, mai ales în Siria, Libia, Yemen sau în Sinai. Etapa se încheie cu succes în momentul în care armatele naționale cedează terenul și fac act de supunere în fața noilor forțe armate stăpâne în zonă, cele care sunt supus unui nou canal de comandă și control, cel specific Statului Islamic.

3. Statul Islamic și aplicarea Legii islamice

În logica autorului, nu numai că este vorba despre finalizarea cu succes a întregului proces dar, așa cum se explică viitorilor martiri, este și prima etapă care pune capăt violențelor deoarece drept-credincioșii nu vor avea decât să se bucure în liniște de binefacerile luptei generațiilor care i-au precedat.

Este un manual practic al violenței fără limite și care, pentru prima oară în această tradiție a ororii, descoperă importanța folosirii mass media ca factor de influență, convingere și difuzării în cercuri concentrice a oricărei informații primite, cât mai rapid, „pentru a lua fața concurenței” și a obține audiență. În consecință, spune Abu Baka Naji în capitolul 4 al lucrării sale, „Politic violenței trebuie dusă astfel încât, în cazul în care cererile nu sunt satisfăcute, ostaticul trebuie lichidat într-un mod cât mai înspăimântător, ceea ce va semăna spaima în inimile dușmanilor și a celor care-i susțin”.

Este însă doar una dintre teoretizările violenței ca singur răspuns posibil la care se mai poate face apel în lumea contemporană, obsedată de singurul limbaj, cel al armelor mereu la îndemână. Mesaj pe care-l poate înțelege orice idiot fanatic sau mentalitate de primitiv fanatizat, mesaj care se aude acum de pe toate părțile baricadei. Fie teoretizat la modul frust, pe înțelesul generalilor și trupelor în subordine, fie distilat în formulele prețioase și perverse folosite de intelectualii războinici în spatele tastaturii de computer și ascunși bine sub pseudonime. Circulă intens asemenea materiale, unele extrem de noi și venite din partea unor surse totalmente surprinzătoare dar, pe fond, explicând doct același etern management al sălbăticiei și ororii.

La asta ne întoarcem?

Ghinion, vorba ȘtițiDumneavoastrăCui.