NZZ: Cât de etanș e „scutul” antidronă al României la Marea Neagră?

Atacurile din Marea Neagră asupra navelor comerciale aduc în prim-plan protecția porturilor și a instalațiilor de gaze. Într-un interviu pentru NZZ, generalul Bogdan Tudorache explică posibilitățile și limitele apărării.

Șapte marinari au fost dați dispăruți după incendiul izbucnit la bordul unui tanc petrolier Foto: Romanian Interior Ministry/REUTERS

Cel puțin șapte nave comerciale au fost lovite, în ultimele două săptămâni, în Marea Neagră, în apropierea coastelor românești și bulgare. Două nave pentru transportul produselor chimice fuseseră atacate lângă vărsarea în mare a canalului Sulina, una în apele teritoriale românești, pe ruta folosită de Ucraina pentru exporturile tot mai dificile din propriile porturi, atacate de Rusia. Odată cu această nouă direcție în războiul ruso-ucrainean, pericolul se extinde și asupra infrastructurii energetice offshore.

Săptămâna trecută, liderii europeni s-au întâlnit la Bruxelles, pentru un summit comunitar. Președintele României și premierul Bulgariei au profitat de ocazie pentru a discuta noile evoluții atât cu secretarul general NATO cât și cu omologii din UE, într-un moment în care proiectul de exploatare a gazelor naturale din sectorul românesc al Mării Negre, Neptun Deep, se apropie de intrarea în producție. La 28 septembrie, OMV Petrom și Romgaz anunțau primele livrări pentru prima jumătate a anului 2027. Cu investiții de aproximativ patru miliarde de euro și o producție anuală estimată de opt miliarde de metri cubi, protecția instalațiilor devine o problemă imediată care depășește nevoia strictă a Bulgariei și României de a-și apăra țărmurile proprii.

În urmă cu o săptămână, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cataloga drept „inacceptabil” faptul că Marea Neagră devine „un nou front de escaladare a războiului Rusiei împotriva Ucrainei”.

Protecție fără confruntare directă

Miza politică, care se regăsește și în interviul acordat ziarului elvețian de limbă germană Neue Zürcher Zeitung de generalul român de brigadă Bogdan Tudorache, este protecția unei rute comerciale folosite de Ucraina, care traversează inclusiv teritoriul unui stat NATO, fără a genera o confruntare directă. Tudorache este locțiitor al șefului de stat major al Comandamentului Forțelor Întrunite, are pregătire în apărare antiaeriană, inclusiv la Colegiul de Război al Forțelor Terestre americane. Este, așadar, implicat în planificarea militară, cu experiență relevantă pentru apărarea antidronă.

În interviul oferit publicației elvețiene și apărut duminică, 18 octombrie, Tudorache evocă gravitatea riscurilor, dar pune în evidență și capacitatea de a le gestiona, cu toate limitele detectării, costurile interceptării și vulnerabilitatea infrastructurii. Generalul subliniază că escaladarea „vizează Ucraina, nu România”, fără să omită însă înmulțirea încălcărilor spațiilor aerian și maritim ale României și ale altor state NATO.

Ambasadorul Rusiei la București, Vladimir Lipaev, în fața dovezilor privind dronele ale armatei ruse Foto: MAE

„Pentru oamenii care locuiesc în apropierea graniței, amenințarea este mare”, spune militarul român, amintind că „anul trecut unele drone au căzut pe proprietățile lor” și că „în mai, o dronă a lovit o clădire din orașul Galați”. Tudorache precizează că „principala țintă a Rusiei este infrastructura energetică și porturile Ucrainei”, dar și că, „din cauza măsurilor de bruiaj ale forțelor armate ucrainene, unele dintre drone ajung în spațiul aerian” al României.

Limite, vulnerabilități, costuri

În cazul dronelor navale, proveniența nu este întotdeauna clară. Ucrainenii și rușii folosesc adesea aceleași tipuri, spune Tudorache, iar identificarea presupune inclusiv contactarea armatei ucrainene pentru a verifica dacă îi aparțin. La scurt timp după ce ministrul interimar al Apărării de la București, Radu Miruță, vorbea despre nevoia de a crește prezența NATO la Marea Neagră, Tudorache propune, în interviul citat, pentru întărirea protecției, mai multe vedete rapide de patrulare, echipate împotriva dronelor aeriene și subacvatice. Aceasta depinde însă și de ritmul achizițiilor. Iar Tudorache descrie o dificultate comună aliaților: echipamentele trebuie contractate, produse și livrate rapid, la un preț acceptabil, cu respectarea procedurilor naționale și europene.

Pe de altă parte, supravegherea continuă cu avioane de recunoaștere și sateliți ar putea ajuta și la identificarea locurilor de lansare, oferind astfel o bază mai solidă pentru atribuirea atacurilor.

În interviul publicat în ediția de weekend a ziarului din Zürich, NZZ am Sonntag, generalul român admite că „scutul” nu este unul etanș: dimensiunile reduse ale dronelor și caracteristicile terenului fac uneori dificilă detectarea. În plus, mai este și problema costului interceptărilor, pentru care armata caută soluții mai eficiente.

Zona economică exclusivă a Mării Negre este un punct vulnerabil în fața dronelor Foto: Radu Miruta via Facebook/Handout/REUTERS

Din răspunsurile date jurnaliștilor elvețieni de generalul român se conturează și o geografie a vulnerabilității: portul Constanța, infrastructura subacvatică, instalațiile de gaze din larg. Protecția lor presupune senzori, supraveghere și intervenții rapide, în condițiile în care prezența unei nave militare nu poate fi permanentă. În schimb, se poate recurge la firme de securitate. Sarcinile și costurile protejării, sugerează ofițerul, ar trebui cumva împărțite între stat și companii.

Cristian Ștefănescu - DW