”Nu este războiul nostru”
0
Parcă nicio perioadă din cei trei ani și mai mult de război în Ucraina nu e mai bogată în contradicții decât cea de la sfârșitul acestei primăveri.
Discuțiile despre pace și război se poartă în paralel.
Se spune că balanța conflictului s-a dezechilibrat în favoarea Rusiei, dar, în același timp, soldații ruși de-abia înaintează câteva sute de metri, ici și colo, acolo unde sunt prea puține drone ucrainene să-i oprească.
SUA amenință în fiecare zi că își ia jucăriile strategice și pleacă, dar nu o poate face pentru că tocmai s-a dezvăluit în propria presă că războiul a fost, încă de la începuturile sale, și al Washingtonului, chiar putea fi câștigat dacă generalii ucraineni ar fi executat așa cum li s-a ordonat ceea ce li s-a ordonat.
Europa amenință că va face ea ceea ce SUA pare a nu mai avea energie să susțină, Bruxelles-ul promovând acum propria variantă a luptei pentru principii și democrație în stepa ucraineană, inițiind strategii și Cărți Albe ale Apărării Europene, cu siguranța celui încrezător că totul e o problemă de bani, cât mai mulți, și de unitate în discursuri, cuget și simțiri.
A fost și un armistițiu de Paște, în general respectat, cu excepția a vreo 2000 de încălcări de partea rusă (zic ucrainenii) și a vreo 4000 de încălcări de partea ucraineană (afirmă rușii).
Luptele au reizbucnit cu aceeași înverșunare, au repornit, însă, și motoarele negocierilor, nu mai e mult, peste puțin timp vom ști.
Președintele Trump a anunțat că în câteva zile ne va oferi soluția.
Va fi acceptată sau nu, asta nu mai depinde de el, America nu le poate rezolva pe toate, nu-i așa?, dacă Rusia și Ucraina vor să-și tragă pumni în continuare, asta e, Washingtonul nu mai poate fi arbitru, va părăsi ringul.
Vorba secretarului de stat Marco Rubio: „Războiul din Ucraina este un lucru îngrozitor, dar nu este războiul nostru... Așa că trebuie să stabilim foarte repede acum, și vorbesc despre o chestiune de zile, dacă [pacea] este sau nu fezabilă... Dacă este, vom continua să ne implicăm. Dacă nu este, atunci avem alte priorități pe care să ne concentrăm.”
Foto: Twitter – X
Dacă e să mergem pe soluția noului reprezentant al Ucrainei la ONU, fostul ambasador la Berlin în prima perioadă a războiului, Andrii Melnik (cel care l-a făcut celebru pe cancelarul Scholz cu expresia ”cârnat ofensat”), ieșirea din ecuație a SUA se poate compensa ușor dacă Germania transferă Ucrainei 30% din echipamentele sale.
Există și un orizont de timp, anul 2029, dacă Berlinul face, până la acel moment, ceea ce sugerează viitorul ambasador ucrainean la ONU, Kievul ar putea fi mai liniștit în privința rezultatului războiului.
Ca lucrurile să fie și mai clare, domnul Melnik detaliază, într-un articol scrisoare publicat în Die Welt, ceea ce mai trebuie să facă noul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, și nu numai el:
- să transfere Ucrainei 45 de avioane Eurofighter și 30 de Tornado, 25 elicoptere de luptă NHI NH90, 15 elicoptere Eurocopter Tiger, 100 tancuri Leopard 2, 115 vehicule de luptă Puma, 130 de vehicule de luptă Marder, 20 lansatoare de rachete Mars – II, 130 vehicule blindate Boxer, 300 transportoare blindate Fuchs;
- să aloce forțelor armate ucrainene 0,5% din PIB-ul Germaniei, 86 miliarde de euro, ca să fim exacți, tot până în 2029. Ar fi bine dacă Bundestagul ar legifera asta, să fie perspectiva clară;
- ar fi natural ca și UE, poate și G7, să aloce același procent din PIB-ul comun, adică vreo 550 miliarde de euro, tot pentru patru ani, tot forțelor armate ucrainene;
- 200 miliarde de euro din fondurile înghețate ale Rusiei să fie transferate de asemenea Ucrainei, iar Kievului să-i fie garantată intrarea în UE (în 2029 fix, precizează ambasadorul) și NATO (când se va putea, mai bine mai devreme decât mai târziu);
și, cu voia dumneavoastră, ultimul punct de pe listă
- să transfere 150 de rachete Taurus către Ucraina, cu tot ceea ce trebuie pentru buna lor utilizare.
Diplomatul ucrainean mai scrie că el, personal, e un realist, de aceea este posibil ca solicitările sale să aibă parte de același tratament ca pe vremea cancelarului Scholz, dar încheie, totuși, cu un citat biblic, încurajator: ”Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii și cosoarele, în sulițe! Cel slab să zică: ‘Sunt tare!’”. Ioel 3:10.
Pentru că e creștinește să crezi în miracole, iar perioada Paștelui este cea mai potrivită pentru această abordare a viitorului.
Dacă e să ne luăm după domnul Melnik, războaiele au nevoie și de miracole ca să se finalizeze cu victoria Binelui.
Foto: Twitter / X
Primăvara, o dată la 2000 de ani, da, se întâmplă și miracole, dar, în restul timpului, pacea și războiul sunt mai curând niște întâmplări crude, în care se risipește mult sânge și se adună multă suferință.
Iar pacea, când vine, nici măcar nu este ceea ce ar trebui să însemne acest cuvânt, ceva clar, palpabil, vorba tot a unui citat biblic: ”Veți auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă neliniștiți, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple.” Matei 24:6.
Dar, poate, nu va trebui să așteptăm decizia viitorului cancelar al Germaniei pentru a ști ce perspectivă ni se va arăta pentru următoarea perioadă.
Numai mâine nu-i poimâine, soluția este într-un Birou Oval, vom afla curând ce și cum și cu finalul războiului din Ucraina.
Până la dezlegarea la pace să mai postim un pic împreună cu realitățile geo-politice curente:
- Europa / Uniunea Europeană crede că securitatea e o problemă de bani și planificare, așa că a emis pe repede înainte o serie de planuri cu orizont 2030 și cu fonduri către un trilion de euro, deocamdată și ele tot pe hârtie. Se mai caută soldați, tancuri, avioane, plus un partener transatlantic care să ofere logistică și informații. Restul e simplu, pe hârtie;
- SUA ar face orice să se elibereze de conflictul din Ucraina, mai ales acum, când cealaltă ”eliberare”, cu tarife și sancțiuni pentru restul lumii, merge doi pași înainte și unul înapoi. Dar trebuie să fie o ieșire onorabilă din acest război, am mai spus asta, să nu se poată face comparații cu experiențe anterioare neplăcute. Ar fi bună, așa, preventiv, o escaladare, dar nu se știe cum reacționează ”partenerul” de dialog, mai ales când acesta sărbătorește, peste doar vreo două săptămâni, 80 de ani de la victoria lui asupra Germaniei naziste. Până recent, era și victoria noastră, între timp am reevaluat, fiecare a avut propriul război și propriul front. În Piața Roșie va fi și o defilare, va fi și un oaspete de la Beijing, nu e bine să zgândări sălbăticiunea când nu e cazul, rezolvăm după...;
- Rusia nu se grăbește. Pivotarea către Est a adus și o altă dimensiune a timpului, parcă extrasă dintr-o învățătură a lui Sun Tzu: „Valoarea timpului este să fii puțin înaintea adversarului tău, ceea ce oferă un avantaj mai mare decât efectivele superioare sau resursele mai numeroase”. Iar dacă le ai și pe unele și pe altele, te mai ajută și calendarul, oponentul e sigur într-o poziție complicată;
- în acest timp, Ucraina rămâne între ciocanul rus și nicovala americană, deși nu aceasta a fost înțelegerea atunci când, pe Maidanul capitalei ucrainene, s-a ales Vestul. Singurul argument pe care îl mai are Kievul pentru a ține SUA angajată în acest conflict, chiar și numai în încheierea lui, au rămas mineralele ascunse sub cernoziomul din zonele centrale și estice ale țării, deci și acestea situate în apropierea frontului, ceea ce le face un fruct greu de cules. Un contract mereu amânat ar putea fi semnat în această perioadă, după care, poate, un armistițiu, după care, poate, chiar o pace.
În final, să ne întoarcem la ”ultima ofertă de pace a Administrației Trump”, cum, pompos, este prezentată o probabilă listă de propuneri făcute Rusiei de către negociatorii americani.
Lista este publicată inclusiv de către publicațiile ucrainene, ceea ce arată că și subiectele tabu au început să fie abordate în presa de la Kiev.
Este și un indicator că tratativele au ajuns în apropierea identificării unor soluții, imposibile până mai ieri.
Dintre aceste propuneri, doar câteva:
Rusia primește:
- recunoașterea ”de jure” a Crimeii ca teritoriu rus;
- recunoașterea ”de facto” a controlului Rusiei asupra teritoriilor ocupate;
- ridicarea sancțiunilor impuse după anul 2014;
- cooperare cu SUA în domeniile energetic și industrial;
- Ucraina nu va deveni membru NATO.
Ucraina primește:
- perspectiva de a deveni membru UE;
- garanții de securitate de la un grup de state (fără SUA);
- teritoriile ocupate de Rusia în regiunea Harkov;
- circulație liberă pe râul Nipru, linie de front în prezent pe cursul său inferior;
- sprijin pentru reconstrucție, neprecizat deocamdată din ce fonduri.
Propunerile mai includ două puncte de natură economică:
- trecerea centralei nucleare de la Zaporojie sub management SUA;
- acord între SUA și Ucraina pentru exploatarea mineralelor rare, potențial a fi semnat în perioada imediat următoare.
Ce apare în pagini de ziar nu se potrivește, însă, decât foarte rar cu ceea ce se întâmplă în sălile de negociere.
Președintele Zelenski a și afirmat că nu a primit nimic de la partea americană, iar discuția despre Crimeea rămâne așa cum scrie în constituția ucraineană, adică NU.
Așa că ne aflăm din nou în punctul de plecare, tratativele programate la Londra, în formatul SUA, Marea Britanie, Franța, Germania și Ucraina sunt amânate.
Iar de pe front începe să se audă din nou sunetul cadențat al artileriei.
Bum, bum, bum...
Se încarcă comentariile...
