Noul Pat al lui Procust şi noua morală politică europeană

Ciudate timpuri trăim şi stranii perspective ni se deschid în faţa existenţei europene, în condiţiile în care liderii politici nu încetează să pledeze electoral despre nevoia de solidaritate europeană. Departe de a mai convinge pe cineva, efectul începe să fie chiar o afundare în ridicol şi desuetudine (ceea ce nu ar fi ceva nou în cazul multora dintre ei) şi o demonstraţie a faliei care începe să se confirme la nivelul construcţiei europene.

Disputa se cristalizează foarte clar pe coordonatele Est-Vest şi tonul se ridică acum extrem de tare pe chestiunea comunităţii LGBT ai cărei membri sunt pasibili de a fi persecutaţi, discriminaţi şi prigoniţi de o lege votată recent în Ungaria, pe 15 iunie. Iar tensiunea care s-a născut acum este fără precedent deoarece Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, a spus că "este vorba, în mod clar, de o lege care discriminează oamenii pe baza orientării lor sexuale şi care încalcă toate valorile fundamentale ale Uniunii Europene şi nu vom face niciun compromis în această direcţie...Voi folosi toate puterile de care dispune Comisia pentru a mă asigura că drepturile tuturor cetăţenilor europeni sunt respectate, oricine ar fi ei şi oriunde ar trăi. În acest sens, am dat instrucţiuni comisarilor să adreseze o scrisoare autorităţilor din Ungaria pentru a exprima îngrijorările noastre înainte ca legea să fie aplicată". David Sassoli, preşedintele Parlamentului European i-a trimis o scrisoare doamnei von Leyen cerându-i ca instituţia pe care o conduce "să asigure aplicare imediată şi în totalitate a reglementării privind apărarea statului de drept. Suntem convinşi că au existat încălcări flagrante ale principiilor statului de drept de către unele State Membre care trebuie sancţionate pentru asta".   

Vorbe? Simple vorbe ca atâtea altele până acum? Ameninţări goale de sens pe care nimeni nu le mai ia în serios? Nici Ungaria şi nici Polonia nu arată vreun semn că măcar ar fi impresionate de protestele oficialilor de la Bruxelles, aceste două ţări (ocazional şi Slovenia) formând un bloc solidar care a reuşit până acum să ţină departe finalizarea uneia dintre multiplele proceduri care începuseră prin asemenea cereri de sancţionare.

Dar, se pare, cu această lege de acum Ungaria lui Viktor Orban a dat semnalul că a trecut o linie roşie. În consecinţă, au început să curgă semnalele politice la nivel înalt că s-ar putea supune la vot în Consiliu o decizie finală, mergându-se până la excluderea Ungarie din sistemul european, următoarea ţintă la fel de posibil de activat fiind Polonia.

Mark Rutte, prim-ministrul olandez a fost cel care a ieşit primul cu această idee susţinând - într-un atac foarte virulent la adresa lui Orban - că, în cazul Ungariei, din cauza încălcării flagrante a valorilor statului de drept, ar trebui să fie activate prevederile art.50, cele care au dus la scoaterea Marii Britanii din sistemul comunitar. ”Ungaria nu mai are ce face în UE" a spus Rutte la intrarea la reuniunea Consiliului European. Prim-ministrul portughez Antonio Costa (a cărui ţară deţine preşedinţia rotativă a Consiliului), referindu-se la situaţia Ungariei, a spus că : „aţi decis în mod voluntar să intraţi în club, şi am fost fericiţi că v-aţi dorit acest lucru. Dar dacă aţi decis aşa, atunci trebuie să ne respectaţi regulile şi valorile". La rândul său, Emmanuel Macron declara în numele Franţei: "Avem nişte valori care sunt un soclu, chiar înainte de constituirea UE, ele au constituit soclul fundamental... Se bazează pe respectarea identităţii fiecăruia şi, în consecinţă, este împotriva discriminărilor. Lega respectivă, aşa cum a fost ea prezentată, nu mi se pare conformă cu valorile noastre şi cu ceea ce este Europa. Va trebui să existe o discuţie între Statele membre, va fi o discuţie sinceră şi fermă şi mă aştept ca apoi instituţiile europene, în numele tuturor, să aplice procedurile prevăzute în asemenea cazuri".

15 State Membre (Belgia, Olanda,, Luxemburg, Franţa, Germania, Irlanda, Austria, Spania, Danemarca, Finlanda, Suedia şi cele trei ţări baltice) au semnat o scrisoare de atenţionare către Comisia europeană şi este clar că acesta este textul pe care a început deja să se lucreze, mai ales că există un element suplimentar de sprijin, poziţia Portugaliei care însă nu se poate pronunţa oficial pentru a nu fi compromisă poziţia de neutralitate la care mai este obligată până în iulie, când predă preşedinţia rotativă a Consiliului.

Ceilalţi, printre care şi România, sunt în aşteptare.

Poate că prudenţa lor este justificată de dorinţa tradiţională a unora dintre diplomaţiile naţionale (printre care, tradiţional, şi a noastră) de a nu se angaja în dezbateri a căror soartă nu a fost decisă deja de cei mai mari şi de care depindem. În acest caz, poziţia României - şi nu numai a ei - este extrem de dificilă deoarece obiceiul de până acum era să urmeze linia majoritară trasată de grupa de forţă Germania-Franţa. Fără îndoială că aşa ar fi făcut şi acum dacă, de partea cealaltă, nu exista poziţia intransigentă a SUA care se pronunţă de mult timp în favoare cererilor cele mai ample ale celor din LGBT militând pe canale foarte puternice de lobby ca, la nivel de Bruxelles, să se avansaze cât mai repde pentru alinierea legislaţiilor privind drepturile comunităţilor LGBT de ambele părţi ale Atlanticului. Unele surse spun că, în acest sens, va urma şi o rezoluţie privind stabilirea unor drepturi egale de acces a celor din LGBT-ul european în armatele Statelor membre.

Un pas înainte în această direcţie fiind făcut prin atât de interesanta decizie luată de Parlamentul European prin aprobarea raportului redactat de croatul Matic, o puteţi accesa aici în limba română. Nu numai textul în sine este foarte interesant, ci şi structura votului care demonstrează cât de mult s-a extins nivelul de accesibilitate pentru aceste idei în ţări în care, tradiţional, problema este încă larg respinsă (sau, oricum, poate ridica un sentiment de revolta uşor de convertit în favoarea unor partide sau politicieni). Cum, la fel de interesant şi semnificativ, votul arată că în ţările respective, la nivelul coaliţiilor sau partidelor de guvernare, începe să se producă o fractură poate importantă pentru bătălia care va urma în momentul în care, odată luată decizia Comisie Europene, va începe bătălia pentru voturi în PE şi apoi în Consiliu. Ce va decide să susţină atunci domnul preşedinte Iohannis, pus să aleagă între poziţia favorabilă LGBT exprimată de europarlamentarii USR PLUS şi eventuala mişcare de retaliere a instituţiilor europene la adresa Ungariei şi, dacă se va merge pe acest drum, şi împotriva Poloniei?

Mi se pare evident că toată lumea de la Bruxelles se află în procesul de pregătire a unor paturi pentru restricticţii, un Procust modern care, pentru a fi perfect corect politic, trebuie să vorbească în termenii noii ideologii care câştigă teren şi începe să făurească seturi de valor specifice.

Deocamdată, aici suntem. Poate mai avem chiar şi timp să privim atent situaţia şi să exprimăm o opinie chibzuită, după ce ne-am lămurit dacă, dau sau nu, este o decizie de oportunitate. Până atunci, cei de la Externe să fie pregătiţi cu o argumentaţie şi aşa şi, mă scuzaţi, pe invers.

Ideologic, fireşte.