Monștri fel și chip

În competiția mare, austriacul Gentle Monster, al regizoarei Marie Kreutzer, s-a ales cu ceva aplauze plăpânde, dar și cu huiduieli. Deși, Lea Sedoux este foarte convingătoare în rolul pianistei moderne care se răzbună pe instrument. Pentru ca a rămas unicul care-i mai ascultă confidențele.

FOTO Gettyimages

Catherine Deneuve, mama ei din scenariu (tratată nepermis de ireverențios drept mama cinematografiei franceze, în Tele-Matin), îi dă o replică care iți dă de gandit: vezi să n-ajungă să-ți și răspundă. O căsnicie cu un soț depresiv și un copilaș hiper activ, ajunge într-un punct fără întoarcere. În paralel polițista, care anchetează cumplitul secret al bărbatului, are un tată cu Alzheimer și instincte sexuale îndrăznețe.

Si tu penses bien, tot al unei cineaste: Geraldine Nakache, din secțiunea Cannes Premiere, descrie coșmarul unui femei (canadianca Monia Chokri), care e și mamă a unei fetițe, și care trăiește coșmarul unui partener chinuitor (francezul chipeș Niels Schneider), chiar dacă agresiunile sunt doar psihice, nu și fizice. Refugiul este tot la părinți (Clementine Celarie).

Cannes 47 a fost doar un montaj de câteva minute, filmate de membrii CGT (sindicatul lor cel mai puternic și mai vocal), prin anii Războiului Rece, cu orientare profund de stânga, cu Simone Signoret printre aderanți. Actrita a mai reflectat, mult mai târziu, după ce a apărut mișcarea Solidaritatea, din Polonia, după cum bine știm. În schimb, recunosc că apărau cinematografia franceză, și erau împotriva importurilor excesive de pelicule străine, mai ales americane. Cum produc mult în Hexagon, pot păstra o cotă de filme de-ale lor, mai ales că multe, chiar dacă nu sunt în franceză, sunt coproducții. Montajul are imagini impresionante cu primul Palat al festivalului, construit de muncitori, care au făcut parte din miscarea de rezistență în timpul Regimului de la Vichy, și au ras de pe fața pămîntului un Club de iahting al colaboraționistilor. Era toamnă, după o furtună care a smuls bucăți din clădire. Ca să evite concurența festivalului de la Veneția, din anii 50, s-a decis ca festivalul de la Cannes să aibă loc în luna mai. Doar în perioada Covidului, în mod excepțional, a avut loc în iulie.

Pentru a cunoaște mai bine acest loc fermecător, cu toate detaliile pasionante și poveștile neștiute, s-a publicat o carte, cu fotografii surprinzătoare . Autor Thomas de Pariente, lansată ieri la FNAC și în engleză, după varianta inițială: Uncommon Cannes/  Cannes a contrechamp, care poate va avea cândva  și o traducere în română .

De la fața locului, corespondent pasionat de cea de-a 7-a Artă