Ministrul român al agriculturii, mesaj de senzație: Am mandatul fermierilor pentru a cere demisia comisarului european pe Agricultură, dacă nu susţine solicitarea României privind derogarea la 4% pârloagă pe terenurile agricole

Ministrul Florin-Ionuț Barbu se poate lăuda că a stârnit deja, de ieri, rumoare pe anumite culoare de la Bruxelles, acolo unde a fost auzit mesajul său privind eventuala cerere de demisie a comisarului polonez al agriculturii. Foarte interesantă. Să vedem împotriva cui și cu ce șanse reale de reușită.

Ținta ar fi Janusz Wojciechowski, polonezul numit în funcția de comisar european pentru agricultură începând cu 1 decembrie 2019, numirea sa de atunci – în sine o poveste mai complicată- fiind considerată ca o mare reușită, în final, pentru Polonia. De ce mai spun „mai complicată”? Pentru că, unii dintre dumneavoastră poate-și amintesc episodul extrem de neplăcut pentru mândria polonezilor care-l propuseseră drept candidat – Wojciechowski a avut parte de foarte mari emoții la audierea sa în fața Parlamentului European, cu o prestație considerată extrem de slabă și neconvingătoare, astfel încât a trebuit să se prezinte la o a doua sesiune de întrebări-răspunsuri.

Teoretic, conform Tratatelor, este posibilă demiterea sa din funcție. Înainte de a vorbi despre proceduri, să definim contextul politic în care ele ar trebui declanșate. Este un moment politic extrem, extrem de dificil deoarece a început campania pentru alegerile europene și sunt în plină desfășurare negocierile pentru desemnarea de candidați, acum de interes fiind poziționarea doamnei Ursula von den Leyen, care-și dorește să candideze la propria ei succesiune pe postul de Președinte al Comisiei Europene.

Dacă, acum răspunzând protestelor din ce în ce mai puternice ale agricultorilor din întreaga Europă, l-ar desemna pe comisarul polonez drept țap ispășitor, asta va fi ceva care să-i mărească șansele de succes? Posibil că da, argumentează unii de la Bruxelles, reamintind problemele deosebit de grave care s-au născut între Polonia și instituțiile europene din cauza politicile promovate de guvernul naționalist care a fost acum înlocuit prin victoria partidului lui Tusk. Posibil să fie așa, dar o eventuală decizie de eliminare a comisarului polonez va genera tensiuni multiple și, oricum vor fi prezentate lucrurile, ar putea fi un vot de blam pentru Președinta Comisiei care nu a văzut în tot acest timp problemele existente.

Dar chiar se poate? Desigur. Tratatele spun că „funcția de membru al Comisiei Europene se încheie individual prin demisia voluntară din funcție, asta în afara cazurilor de deces sau de reînnoire de mandat. Orice membru al Comisie, în situația în care nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru exercitarea funcțiilor sale sau dacă a comis o greșeală gravă, poate fi declarat demisionar  de către Curtea Europeană de Justiție, la cerea Consiliului sau a Comisiei. Dacă nu a demisionat din funcție la cerere, va rămâne în funcție până când i se va găsi un înlocuitor”. În cazul în care va fi necesară numirea unui nou membru al Comisiei, decizia va fi luată de Consiliu cu majoritate calificată, nemaifiind necesară aprobarea Parlamentului.

Se va merge oare pe această cale plină de capcane politice și care va putea alimenta dezbateri aprinse asupra prestațiilor altor comisari europeni și ale Comisiei Europene în totalitatea sa, ceea ce oricum este în acest moment una dintre liniile de joc adoptate de partidele din zona suveranistă, de extremă dreaptă și naționaliste care sunt acum în plină efervescență.

Este oare singur ministrul român în demersul său? Vine cu susținerea Guvernului, măcar cu un mesaj  în acest sens din partea  Primului Ministru PSD, din partea Parlamentului sau măcar a grupului politic al socialiștilor europeni, zic ceva europarlamentarii noștri, fie numai cei din grupul socialiștilor deoarece, deja, europarlamentarul Daciana Cioloș a ieșit la atac împotriva actualului ministru român?  Dacă susținerea vine doar din partea fermierilor de la noi și nu se leagă de nimic altceva, atunci e tot degeaba și rămânem doar la o revoltă ce va fi înregistrată în folclorul de la Bruxelles ca parte a unor acțiuni similare de tip demagogie electorală.

Poate însă, există și această variantă deloc imposibilă, ca ministrul român să fie un vârf de lance pentru un test de poziționare a atacurilor greilor europeni, la caz de nevoie, în momentul în care protestele fermierilor ar putea cere mișcări dramatice ale principalilor jucători europeni care pot mobiliza o forță de vot suficientă în Colegiul Comisarilor și apoi în Consiliu.