Inimaginabil: Lloyd Austin, secretarul SUA pentru Apărare, spune că armata Israelului a ucis peste 25.000 de femei și copii în Gaza!

Acuzația a fost făcută, exact în acești termeni, în contextul unor audieri organizate de Comitetul pentru forțele armate. Lloyd Austin răspundea astfel unei întrebări adresate de Ro Khana care a cerut amănunte asupra numărului de victime produse de reacția forțelor armate israeliene la atacul teroriștilor din Hamas.

Ușor de imaginat amploarea undei de șoc produsă instantaneu pe tot globul, mai ales că datele oferite acum de oficialul american, cea mai autorizată sursă în ce privește zona operativă a celei mai puternice armate a lumii armatei și securității, depășesc cifrele date de Hamas sau de autoritățile palestiniene care au vorbi de un număr de aproximativ 22.000 de victime...

La câteva ore distanță, a urmat un fel de retractare din partea Pentagonului, purtătorul de cuvânt Sabrina Singh afirmând că șeful său folosise datele oferite de Ministerul sănătății din Gaza, aflat sub controlul Hamas. Precizând că „nu putem verifica din surse independente care sunt cifrele reale".

Un nou episod din bătălia pe demonstrarea veridicității “matematicii morții”? Cu siguranță că da, numai că ce s-a petrecut acum la Washington se aduagă unui alt eveniment tragic, mopartea celor peste 1600 de palestinieni veniți să stea la coadă pentru a apuca ceva din porțâiile de hrană aduse de un convoi umanitar și care au fost împușcați. 112 de bărbați, femei și copii și alți 760 de răniți. Palestinienii spun că vina aparține  de forțelor armate israeliene care au tras în plin. Israelul afirmă că palestinienii sunt vinovați, s-au sinucis, călcăndu-se în picioare la îngrămpădeala creată.

Pe cine să crezi? Cine este sursa morală de incontesabilă moralitate? Americanii? Israelienii? Palestinienii?

Europenii, măcar pentru acest episod, au ales răspunsul și, în numele Statelor Membre UE (deci și al României) au răspuns prin vocea lui Josep Borrell, șeful diplomației UE care spune că “sunt îngrozit de informațiile privind un nou masacru împotriva civililor din Gaza care căutau cu disperare să ajungă la ajutoarele umanitare”.   

Are dreptate? Deocamdată, întreaga lume arabă este profund șocată de eveniment și privește cu spaimă la filmarea difuzată de cei de la Gulf Today și care pare să fie justificarea unor luări de poziție foarte ofensive împotriva Israelului și care ridică neliniștitor nivelul tensiunilor în întreaga regiune. Ministrul saudit de externe a condamnat ferm și denunțat în termeni clari luarea ca țintă a unor civili fără apărare “ceea ce a dus la moartea a sute de persoane atunci când forțele de ocupație au bombardat persoanele aflate la coadă așteptând ajutorul imanitar”. Qatarul, prin vocea ministrului său de externe, vorbește despre “continuarea crimelor produse de ocupația militară, în luopta sa brutală împotriva celor din banda Gaza”, poziție împărtățită și de Iordania, Kuweit sau de Turcia care spune că este vorba dspre “o nouă crimă împotriva umanității...dovada că Israelul vizează distrugerea colectivă a întregului popor palestinian”.

Dar, pe fond, Israelul n-are ce să-și facă griji deoarece toate astea nu sunt decât niște mofturi sezolniere sau nervi de primăvară din moment ce pot fi siguri că, dacă s-ar vorbi vreodată serios, știu că orice-ar face, Americanii sunt nevoiți să le stea alături, altfel piuerd orice punct de sprijin în Orientul apropiat. Așa că, iată, din. Nou, la o sesiune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU pentru a discuta despre masacrul din Gaza, rezultatul previzibil a fost anularea votuloui pentru o rezoluție de condamnare. !4 state membre ale Consiliului au votat în favoarea textului propus de Algeria, SUA și-au folosit dreptul de veto, așa cum ne informează The Times of Israel.

Și atunci, de ce mai vorbim? De ce atâtea discuții în gol despre principii, moralitate și responsabilitate în relațiile internaționale? La ce mai folosește întreaga construcție instituțională mondială dacă, în definitiv, poți  încălca absolut orice regulă? Răspunsurile sunt deja formulate și țin exclusvi de capacitatea de a susține militar jocurile iresponsabiule ale unor politicieni care au pierdut complet contactul cu realitatea și se văd șefi de armate care să intre, ca atare, în istoria poporului lor.

Cine plătește? Cine moare primul.