Inamicul numărul unu: cum a ajuns distrugerea lui Ilie Bolojan singura politică pe care PSD și AUR o execută împreună

Pe 5 mai, în sala plenului reunit, parlamentarii au introdus bile în urnă pentru demiterea Guvernului PNL-PSD-USR-UDMR, condus de Ilie Bolojan. Două sute optzeci și unu au votat pentru. Patru, împotrivă. Trei buletine au fost anulate. Practic, PSD și-a dărâmat propriul Guvern, în cârdășie cu mișcările care pun în discuție apartenența României la NATO și UE și, o parte dintre acestea, care fac apologia regimului criminal de la Kremlin. Adică linia roșie, asumată în fața Președintelui României și în fața electoratului a fost călcată în picioare.

Foto: FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Textul fusese semnat de PSD, AUR și PACE, iar la vot li s-au adăugat parlamentari POT, SOS, neafiliați și o parte a grupului minorităților. Titlul moțiunii a devoalat obsesia față de un singur om: Ilie Bolojan și măsurile sale de asanare a finanțelor țării, ia programul comun al semnatarilor se oprea exact acolo.

Până în mai, faptul că PSD și AUR funcționează ca un clește politic ținea de interpretare și, se apăra PSD, de zona atacurilor politice. Însă pe 5 mai a devenit aritmetică publicată în Monitorul Oficial. Campania împotriva lui Ilie Bolojan a continuat neîntreruptă încă o sută cincisprezece zile după ce el pierduse toate aceste instrumente. Aici se vede natura reală a operațiunii.

Această ideea poate fi susținută prin 3 argumente faptice: cronologia coordonării, persistența atacului după ce obiectul lui declarat dispăruse și prețul plătit de contribuabil pentru menținerea unei ținte în centrul agendei publice.

Pasul 1. Pe 20 aprilie, PSD a anunțat un proiect de lege care interzicea listările companiilor de stat pentru doi ani, și-a retras miniștrii din guvern și a depus, alături de AUR, moțiunea care acuza „vânzarea activelor statului". Documentul a strâns 253 de semnături înainte de citirea în plen. Un partid aflat în coaliție și un partid care contestă apartenența României la arhitectura occidentală au ajuns la același text, în aceeași săptămână, cu aceleași argumente. Coordonarea nu are nevoie de protocol scris atunci când ambele tabere identifică același obstacol.

Pasul 2. Guvernul căzuse pe 5 mai. Încontinuu de atunci, Ilie Bolojan a devenit țina atacurilor concertate ale PSD și AUR. Să ne amimtim că președintele PSD a folosit și folosește toate pârghiile politice pentru a lovi în președintele PNL, de la sesizări la CCR, la plângeri penale și la o propagandă isterică în mass-media. Dacă cineva vine mâine de pe Marte în România și ascultă declarațiile liderilor PSD, are impresia că Bolojan este întruchiparea răulyi absolut – să ne amimtim doar cum Mihai Tudose contesta legalitatea miniștrilor interimari printr-o comparație cu un abonament de autobuz expirat. Din cealaltă direcție, George Simion cere neîntrerupt demisia aceluiași om și desemnarea urgentă a unui premier..

Pasul 3. Costul a încetat între timp să fie unul de imagine. Să ne amintim că PSD a condiținat votul partidului pe legislația necesară Planului Național de Redresare și Reziliență de plecarea lui Bolojan din fruntea guvernului. Asta deși președintele Nicușor Dan și-a asumat, printr-o discuție cu liderii partidelor, inclusiv PSD, că legislația pentru respectarea jaloanelor din PNRR va fi susținută transpartinic. Termenul-limită pentru jaloanele PNRR este 31 august 2026. Legea salarizării unitare a rămas neadoptată, iar aproximativ 770 de milioane de euro s-au dus pe apa sâmbătei din cauza încăpățânării PSD și AUR de a pune interesul politic mai presus de interesul național. Sumele rămase în risc merg până la patru miliarde de euro, iar Moody's a legat explicit instabilitatea politică de traiectoria deficitului și de costul datoriei, într-un an în care consolidarea fiscală ar trebui să coboare deficitul de la 7,9% din PIB spre 6,5%. Este de faptul rezultatul nebuniei politice a PSD – AUR care, eșuând lamentabil în strategia lor de eliminare a lui Ilie Bolojan, au început să saboteze votarea unor legi de care depind miliarde de euro. În concepția lor, Ilie Bolojan a fost declarat problemă națională, iar banii publici au devenit instrument de presiune internă.

Sondajele din vară plasează AUR între 34 și 38 la sută, cu un avans de două cifre față de PSD și PNL. PSD a coborât, în același interval, sub scorul PNL pentru prima oară în șase ani.

Concluzia ”matematică” e clară: partidul care a inițiat operațiunea de a dinamita țara a pierdut guvernarea, resursele și primul loc în opoziția pro-europeană, iar partidul care a completat aritmetica a ieșit din ea cu legitimitatea unui actor de sistem, fără să semneze nimic și fără să guverneze nicio zi.

Ce nu a înțeles PSD este că testul unei moțiuni de cenzură rămâne însă ceea ce urmează după ea, fiindcă instrumentul există pentru a instala o guvernare alternativă. Au trecut o sută cincisprezece zile, două desemnări eșuate, Eugen Tomac și Adrian Veștea, și nicio majoritate de 233 de semnături. Alternativa promisă în mai nu a fost prezentată niciodată.

Aici se termină discuția despre persoane și începe cea despre regim. O democrație parlamentară se judecă după capacitatea de a converti conflictul în decizie. Când conflictul se personalizează până acolo încât un singur nume devine condiția oricărei alte decizii, sistemul reprezentativ începe să semene, în ochii cetățeanului care își plătește taxele, cu o dispută privată purtată pe bani publici.

Un adversar politic se învinge cu un proiect mai bun, nu cu o coaliție de demolare formată din partide care nu pot guverna împreună nicio zi. Pe 5 mai, cele 281 de bile au fost numărate într-o dimineață. De atunci, România așteaptă cele 233 de semnături care ar produce un guvern. Ce s-a dovedit ușor a fost eliminarea unui om. Ce nu s-a dovedit posibil, în o sută cincisprezece zile, a fost guvernarea țării.