Franța în stradă: proteste și violențe. Andrei Gabriel Albisteanu, viceprimar în zona pariziană, despre criza politică și socială franceză.

Franța traversează o perioadă de tensiune socială și politică, în care protestele liceenilor, mobilizările sindicale și manifestațiile din mai multe orașe au readus în atenție teme precum educația, condițiile de viață, autoritatea statului și limitele protestului. În multe dintre aceste mobilizări au apărut incidente violente și confruntări cu forțele de ordine, ceea ce a alimentat o dezbatere amplă despre ordinea publică, responsabilitatea politică și capacitatea instituțiilor de a răspunde nemulțumirilor sociale.

Foto: arhiva personala

În acest context, experiența administrației locale devine deosebit de relevantă. Andrei Gabriel Albisteanu este viceprimar în Villeneuve-Saint-Georges, localitate din regiunea pariziană, și este implicat direct în viața unei comunități marcate de diversitate culturală și socială. Parcursul său este, în același timp, unul românesc și francez: un român care și-a construit în Franța cariera profesională și care a ajuns să participe la decizia publică locală.

Ciprian Apetrei: Franța traversează în aceste zile o perioadă de puternică mobilizare socială. Cum explicați amploarea protestelor liceenilor și ce credeți că se află în spatele acestei nemulțumiri?

Andrei Gabriel Albișteanu: Dincolo de problemele reale din sistemul educațional, trebuie să fim lucizi cu privire la dinamica politică a acestor proteste. În Franța, există o tradiție istorică de politizare a mișcărilor tinerilor de către stânga radicală.

Astăzi, vedem clar cum formațiuni precum La France Insoumise caută să instrumentalizeze aceasta nemulțumire. Mai mult, este important de subliniat că bugetul pentru educație nu a fost niciodată atât de ridicat ca în ultimii ani, în timp ce numărul elevilor a scăzut în paralel.

Așadar, problema nu este lipsa banilor sau a resurselor, ci eficiența gestionării acestora și o strategie de agitație politică bine orchestrată, transformând o cauză școlară într-o armă pentru a crea haos în toată Franta.

În stradă se regăsesc revendicări ale elevilor, profesorilor și sindicatelor, fiecare cu propriile probleme. Ce ar trebui să facă autoritățile pentru ca aceste nemulțumiri să fie ascultate și transformate în soluții concrete?

Astăzi, adevărata nedreptate care ar trebui să ne revolte pe toți este alta: 33% dintre tinerii francezi de 15 ani nu știu să înțeleagă un text de 200 de cuvinte. Școala noastră este una dintre cele mai costisitoare din OCDE, dar și una dintre cele mai puțin performante.

Problema nu este doar bugetară, ci ține de misiune: trebuie să redăm școlii vocația sa esențială, aceea de a transmite cunoștințe, și nu de a fi terenul de joc al agitației politice.

În paralel, multe manifestații au fost însoțite de violențe, degradări și intervenții ale forțelor de ordine. Cum poate fi protejat dreptul la protest și, în același timp, garantată siguranța oamenilor și a spațiului public?

Serviciile de informații au avertizat din timp cu privire la riscul unor violențe majore în jurul liceelor. Noi știam foarte bine ce urma să se întâmple, cunoștințe detaliate despre organizații și despre cei care au orchestrat aceste acțiuni din culise. Informațiile existau, dar ceea ce a lipsit a fost voința politică și curajul de a acționa la sursă, înainte ca situația să degenereze în stradă.

Dreptul la protest este un pilon fundamental al democrației, dar ceea ce am văzut depășește cu mult cadrul democratic: asistăm la o escaladare a unei violențe inacceptabile. Bilanțul acestor zile arată o realitate alarmantă: peste 700 de polițiști și jandarmi răniți, aproape 90 de membri ai personalului educațional agresați – unii profesori fiind chiar ținta unor tentative de intimidare extremă, cum a fost stropirea cu benzină –, zeci de licee arse sau vandalizate.

În plus, prin blocarea liceelor, o minoritate agitată i-a împiedicat pe colegii lor care voiau să studieze să intre la cursuri și i-a împiedicat pe profesori să-și exercite profesia. Libertatea ta de a manifesta se oprește acolo unde începe libertatea celuilalt de a învăța.

Când lași minorități radicale să ia școlile ostatice, trădezi principiul fundamental al autorității statului. De aceea, este timpul să adaptăm cadrul legal: așa cum propun unii responsabili politici, precum Bruno Retailleau, trebuie să luăm în considerare coborârea majorității penale la 15 ani pentru a-i responsabiliza pe minorii care comit astfel de acte de violență gravă. Cred ca este necesar de a-i responsabiliza/ sanctiona și pe părinții acestora. Violența extremă trebuie sancționata cu fermitate; democrația are nevoie de curaj politic.

Se discută tot mai mult despre radicalizarea unor forme de protest și despre rolul partidelor politice în aceste mobilizări. Unde vedeți responsabilitatea unui partid politic atunci când participă la o astfel de perioadă de tensiune socială?

În cazul de față, un actor politic cu adevărat responsabil ar trebui să se abțină categoric de la a instrumentaliza copiii și tinerii în scopul unei campanii electorale pentru alegerile prezidențiale din 2027. Într-o perioadă de criză, datoria noastră este să aplanăm tensiunile și să căutăm soluții durabile, nu să transformăm problemele societății și viitorul elevilor în monedă de schimb pentru ambiții politice.

Democrația are nevoie de lideri care vindecă rănile unei societăți, nu de unii care pariază pe diviziune și pe haosul din stradă doar pentru propriul lor interes electoral.

Foto: https://www.change.org/p/pour-la-d%C3%A9fense-de-la-france-l-examen-de-la-dissolution-de-lfi?recruiter=1431398401&recruited_by_id=84473c50-be78-11f1-a0d8-bb5128a5e170&utm_source=share_petition&utm_campaign=petition_dashboard_share_modal&utm_medium=fa

Dumneavoastră susțineți petiția care cere guvernului francez să analizeze toate căile legale privind dizolvarea La France Insoumise. Care sunt argumentele concrete pentru care considerați că această dezbatere este necesară și ce ar trebui să clarifice ea în raport cu principiile Republicii?

Am lansat personal această petiție pe o bază transpartisană, pentru că dincolo de culorile politice, este vorba despre interesul public și despre protejarea fundamentelor noastre. Această inițiativă este, bineînțeles, în perfectă armonie cu poziția fermă exprimată de liderul nostru, Bruno Retailleau.

Susțin această dezbatere pentru că nu vorbim despre simple derapaje izolate, ci despre un comportament sistemic care face parte din ADN-ul politic al acestui partid: justificarea permanentă a violenței. Vedem clar cum în jurul lor gravitează diverse grupuscule extremiste, precum „Jeune Garde” sau chiar „Black Blocs”, unii indivizi apropiați de această formațiune ajungând să cheme în mod deschis aceste elemente radicale să intervină în manifestații.

Când un partid politic subminează instituțiile statului, repetă lozinci iresponsabile precum „poliția ucide” pentru a pune o țintă pe spatele forțelor de ordine, și când vedem aleși care se interpun fizic între polițiști și huligani, făcând o obstrucție directă în calea legii, asistăm la o sédition și la o inversare totală a valorilor.

O astfel de dezbatere nu înseamnă o cenzură a opoziției, ci o reamintire fermă a faptului că democrația are reguli. Guvernul și instituțiile au datoria de a analiza toate căile legale pentru a verifica dacă anumite mișcări sau discursuri depășesc linia roșie a pactului republican. Republica trebuie să se poată apăra atunci când este atacată din interior.

Sunteți viceprimar în Villeneuve-Saint-Georges, zona pariziană, localitate cu o populație foarte diversă. Care sunt astăzi problemele pe care le întâlniți cel mai des în relația cu locuitorii și ce soluții poate aduce administrația locală?

Ca viceprimar al orașului Villeneuve-Saint-Georges, principalele provocări țin de securitatea cotidiană, de liniștea publică și de respectarea regulilor elementare de viață în comun. Oamenii își doresc un oraș curat, ordonat și sigur, unde copiii să poată crește fără a fi expuși incivismului sau presiunii unor rețele de delincvență.

De altfel, aceasta este eroarea gravă pe care a comis-o opoziția de stânga la ultimele alegeri și motivul principal pentru care au pierdut orașul, care a trecut la dreapta: au crezut că, mizând pe faptul că Villeneuve-Saint-Georges este o comună tradițional de stânga și foarte diversă, pot înlocui soluțiile concrete la probleme reale – cum ar fi siguranța, curățenia sau starea școlilor – cu slogane comunitare. Au mizat pe clientelism și comunitarism, în timp ce toți locuitorii, indiferent de origini, vor exact aceleași lucruri: securitate, un oraș îngrijit și școli bune.

Soluția echipei noastre municipale nu este laxismul, ci o fermitate fără echivoc și apropierea de teren. La nivelul primăriei, acționăm prin întărirea poliției municipale (efective triplate în primul an de mandat), prin toleranță zero față de traficurile diverse, depozitarea ilegală de deșeuri, fata de comerturile care nu respecta regulile de baza de igiena și în general fata de micile infracțiuni care ne otrăvesc viața de zi cu zi. Securitatea și ordinea publică sunt primele servicii publice datorate cetățenilor, în special celor mai vulnerabili. De asemenea am început un amplu program de reabilitare a scolilor și în general al patrimoniului imobiliar al orașului.

Foto: arhiva personala

În această comunitate trăiesc și numeroși români și moldoveni. Cum ați descrie această comunitate și cât de integrată este în Villeneuve-Saint-Georges?

În Villeneuve-Saint-Georges avem o comunitate romanofonă numeroasă, alcătuită atât din români, cât și din mulți cetățeni din Republica Moldova, orașul nostru fiind de altfel principalul lor punct de ancorare din regiunea pariziană.

Un aspect esențial care trebuie înțeles este că, prin însăși natura noastra, noi nu suntem o comunitate înclinată spre izolare sau repliere comunitară. Românii și moldovenii se integrează firesc, la nivel individual, în societatea franceză, iar copiii noștri fac același lucru. Nu căutăm să trăim în enclave. Singurele spații în care ne regăsim și ne păstrăm tradițiile sunt biserica, magazinele cu produse specifice sau restaurantele tradiționale. În rest, viața de zi cu zi se desfășoară în deplină armonie și integrare în societate.

Preocupările noastre sunt exact cele ale oricărui alt cetățean: siguranță, școli de calitate, curățenie și ordine publică. Iar pentru a ne cultiva identitatea într-un spirit de deschidere, am susținut un proiect foarte drag mie: datorită unui parteneriat între Primărie, Ambasada României, Institutul Limbii Române și un cadru didactic voluntar, le oferim copiilor posibilitatea de a urma cursuri de limba română. Mai mult decât atât, aceste cursuri nu sunt destinate exclusiv comunității noastre, ci sunt deschise tuturor celor care doresc să ne cunoască limba și cultura.

Ce ar putea face administrația locală, dar și românii înșiși, pentru ca această comunitate să fie mai prezentă în viața civică și politică franceză?

Schimbarea trebuie să vină din ambele direcții, dar cu o distincție fundamentală. Pe de o parte, administrația locală are datoria de a fi mai accesibilă, de a informa mai bine și de a arăta că fiecare membru al comunității are un loc în viața orașului.

Pe de altă parte, este esențial să înțelegem un lucru: în sistemul republican francez, implicarea politică nu se face ca un bloc comunitar. Nu trebuie să participăm la viața democratică pe criterii comunitare, ci individual, ca cetățeni. Vorbim despre cetățeni europeni care trăiesc în Franța sau, pentru mulți dintre noi, despre cetățeni francezi cu drepturi și îndatoriri depline.

Pentru a ne face auziți, există două pârghii clare. În primul rând, mediul asociativ: avem nevoie de mai multe organizații locale care să creeze legături, să promoveze proiecte culturale și să dialogheze cu instituțiile. În al doilea rând, implicarea civică individuală: înscrierea pe listele electorale pentru alegerile locale și europene este simplă, dar ne ofera posibilitatea de a ne exercita direct drepturile de cetățeni.

Foto: arhiva personala

Care a fost parcursul dumneavoastră, de la viața profesională la implicarea în administrația locală franceză? Ce v-a determinat sa intrați în viața publică și ce ați descoperit despre societatea franceză din aceasta poziție?

 Am sosit în Franța în anul 2004, la vârsta de 18 ani, mânat de o dorință din copilărie: aceea de a mă înrola în Legiunea Străină. Am slujit acolo timp de cinci ani, încheindu-mi contractul militar din funcția de agent de recrutare. Legiunea a fost pentru mine o școală extraordinară de viață, care m-a definit ca om.

După finalizarea contractului, am făcut tranziția spre viața civilă. Am lucrat în sectorul privat, în cadrul unui grup francez condus tot de un fost legionar. Am muncit mult — au fost perioade în care am avut două sau chiar trei locuri de muncă în paralel. Pentru câțiva ani, am activat și ca pompier voluntar.

Am luat-o de jos, dar mi s-a oferit oportunitatea de a studia și am obținut o diplomă de în Resurse Umane. În prezent, sunt director de magazin, lucrez alături de soția mea în afacerea sa de familie și, în paralel, îmi exercit mandatul de viceprimar.

Angajamentul meu în politica locală a venit ca o continuare firească a parcursului meu. Timpul petrecut in armată și în cadrul pompierilor m-a învățat ce înseamnă să lucrezi pentru binele comun. Ca majoritatea românilor, aveam o percepție destul de rezervată și sceptică față de politică în general. Însă întâlnirea cu doamna primar a schimbat totul și m-a reconciliat cu ideea de serviciu public politic. Am descoperit în dânsa o persoană profund sinceră, autentică și animată de o dorință reală de a-și ajuta orașul. Am ales să mă alătur echipei sale, să candidez pe lista sa electorală și să mă implic ca viceprimar.

În politica locală am descoperit noi provocări, dar și o certitudine: atunci când acționezi cu bună-credință, politica rămâne cel mai direct instrument prin care poți schimba în bine viața comunității tale.

Foto: arhiva personala

Privind dincolo de tensiunile actuale, dacă ați avea posibilitatea să propuneți trei măsuri concrete pentru Franța, care ar fi acestea pentru reducerea tensiunilor sociale, consolidarea încrederii în instituții și o mai bună integrare a comunităților de origine străină?

Trebuie să fim conștienți de un lucru: situația actuală a Franței este atât de complexă încât nu poate fi rezolvată doar prin trei măsuri. Este nevoie de un plan național de reformă mult mai amplu. Totuși, pentru a răspunde strict întrebării dumneavoastră, voi puncta trei decizii prioritare și extrem de concrete:

1. Expulzarea imediata a tuturor persoanelor vizate de un OQTF (ordin de parasire a teritoriului francez destinat anumitor imigranti clandestini), care uneori acumuleaza fapte grave în franța fără a merge la închisoare și fără a se întoarce în tara lor de origine! Este o urgenta!

2. Rigoare bugetară strictă și oprirea risipei banilor publici. Statul trebuie să înceteze să mai arunce banii cetățenilor pe politici ineficiente sau nocive. Aceasta presupune auditarea și tăierea subvențiilor pentru asociațiile obscure sau ideologizate care acționează deschis împotriva ordinilor publice și a intereselor statului; plafonarea ajutoarelor sociale astfel încât suma totală primită de o persoană să nu poată depăși niciodată salariul minim pe economie (SMIC); și reformarea ajutorului de șomaj prin înăsprirea condițiilor, reducerea perioadei de acordare și oprirea definitivă a indemnizației la al treilea refuz nejustificat al unui loc de muncă.

3. Restabilirea autorității justiței prin construirea masivă de locuri în închisori. Închisorile sunt supraaglomerate, iar din lipsă de spațiu multe pedepse nu se mai execută efectiv. Franța are toate resursele pentru a construi mii de locuri de detenție suplimentare. Fără spații in penitenciar, justiția devine neputincioasă, iar munca poliției este anulată. Fiecare pedeapsă pronunțată trebuie executată până la capăt.